7,394 matches
-
oamenii își mai păstraseră ceva apă în frigider. Și s-a gândit ce să facă, ce să facă și tocmai atunci a trecut un balon. Și a zis el: Pot să urc și eu la bordul balonului? Și cel din balon i-a dat voie. Și au mers, au mers, au mers. Au mers și au ajuns până în deșert, că acolo locuia omul acela. Era un om din deșert care își ducea copilul la școală în țara din deșert. Acolo l-
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ducea la școală pe cămilă, că ei nu aveau mașini, ci aveau cămile. Și băiatul din Omânia a cerut și el o cămilă să se ducă la școală cu el, și i-au dat o cămilă și lui. Omul din balon le-a dat la fiecare câte un bidonaș cu apă, și le-a spus că trebuie să le ajungă pe toată ziua, până se întoarce el. Și au călătorit mult, mult, mult, pe cămilele lor, până au ajuns la școala
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
cu bidonul pe care-l avea și să stropească pe copii și pe cămile cu apă. Dar repede și-a terminat apa și după aia i-a fost sete. Foarte sete. Și tot se uită pe sus după omul cu balonul care îl lăsase acolo, ca să îl ducă înapoi acasă, unde avea din belșug apă la robinet, dar balonul trecuse mai departe. Și i-a fost așa de sete, că s-a trezit din somn cu gura uscată și s-a
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
și-a terminat apa și după aia i-a fost sete. Foarte sete. Și tot se uită pe sus după omul cu balonul care îl lăsase acolo, ca să îl ducă înapoi acasă, unde avea din belșug apă la robinet, dar balonul trecuse mai departe. Și i-a fost așa de sete, că s-a trezit din somn cu gura uscată și s-a dus și și-a umplut o cană mare cu apă și a băut-o toată, că visase de
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
aici, în loc? Șoferul s-a întors spre el: — De un’ să știu eu, șefule? Apoi a revenit cu fața la parbriz. Era absorbit de un incident care se petrecea la colț. Cu o clipă înainte, un băiețel care ținea în mână un balon roșu pe jumătate dezumflat se repezise pe carosabilul cu acces interzis. Fusese pe dată capturat și târât înapoi pe trotuar de tatăl lui, care-i arsese doi ghionți între umeri, cu pumnii aproape nedesfăcuți. Acțiunea fusese pe drept huiduită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nefericire nemoderată și care nu e exclus să locuiască în vecinătatea Muzeului Metropolitan. Într-o seară, femeia vine acasă foarte târziu de la o întâlnire - în imaginația mea, are ochii împăienjeniți și e mânjită cu ruj - și găsește pe pat un balon. Cineva l-a lăsat, pur și simplu, acolo. Poetul nu spune, dar nu poate fi altceva decât un balon de jucărie, mare, umflat, probabil verde, așa cum arată Central Park primăvara. Cel de-al doilea poem, ultimul din colecție, descrie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
foarte târziu de la o întâlnire - în imaginația mea, are ochii împăienjeniți și e mânjită cu ruj - și găsește pe pat un balon. Cineva l-a lăsat, pur și simplu, acolo. Poetul nu spune, dar nu poate fi altceva decât un balon de jucărie, mare, umflat, probabil verde, așa cum arată Central Park primăvara. Cel de-al doilea poem, ultimul din colecție, descrie un tânăr văduv, dintr-o suburbie, care într-o noapte șade pe pajiștea din fața casei, îmbrăcat în pijama și halat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
satul ei de cel vecin, se părăginise Între timp, acoperindu-se de bălării, prin care mișunau dihorii, vulpile, mistreții și alte sălbăticiuni. Chipuri și imagini vechi și noi i se perindau În fața ochilor. Se ridicau din memoria ei ca niște baloane de săpun, pluteau prin fața ochilor, devenind din ce În ce mai mari, din ce În ce mai colorate, apoi se pulverizau În aer, lăsând În urma lor un gol În suflet. În primii ani ai copilăriei, când Mașa nu Întrecuse nici de Înălțimea mesei, granița, o fâșie lată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu Încetul, botul său ascuțit se rotunji, căpătând o expresie umanoidă. Mașa scoase un strigăt de uimire. Dar sunetul, În loc să se propage În aer, se rostogoli asemenea unei pietre În interiorul său. În locul gurii de pe fața sa, se umflă acum un balon, destul de caraghios, gata-gata să plesnească. Mașa vru să-și facă semnul crucii, dar nici limba, nici mâinile n-o ascultau. De spaimă, trupul nu-i mai reacționa la nici un stimul. De altfel, corpul ei nu mai avea nici mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aduci cu fotografiile domnului Nemuro. Vorbim mîine la telefon unde și cînd ne Întîlnim. Șeful, care stătea relaxat În fotoliu, cu spatele la o diagramă imensă ce conținea pe verticală numele detectivilor, iar pe orizontală datele și zilele, Îți lăsa impresia unui balon umplut cu apă. Dacă nu și-ar fi mișcat degetele pe abdomen, puteai crede că trage un pui de somn. O grămadă de cute adînci Îi brăzdau ca niște corzi bărbia moale și urme de coșuri stăteau una lîngă alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
au atașat și o fotografie de-a lui, nu-mi pot da seama dacă tipul este sau nu fratele adevărat, dacă nu cumva e cineva care i se substituie. Am regretat de Îndată ce am scăpat vorbele acestea, dar era prea tîrziu. Balonul se foi În scaunul ce pîrÎi sub greutatea lui și fără pic de jenă mă străpunse cu privirile-i fulgerătoare. — Substituire de persoană, eh? Ar fi o chestie să existe unul care să se servească de numele lui. Înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ce rost avea să o ocolesc? Nu voiam să mă creadă prea fraier. Chiar dacă ajung să-i acuz eu pe ei, asta tot n-o să-mi aducă cine știe ce cîștig În bani... Șeful era neschimbat. Bombănea ceva și semăna cu un balon umplut cu apă. — Așa deci, individul iar s-a Întors la spital. Nu mai aveam nevoie de explicații. Știam cu toții cine e individul: cel mai slab dintre anchetatori. Era mereu obsedat de ideea ciudată că el nu avansa. Luase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tîrziu tot or să introducă gazul și atunci să te ții! Pac!... Magazinele se vor extinde, telefoanele se vor Înmulți, va crește numărul salariaților... SÎnt zece camionete, dacă le socotim și pe cele de la sucursale... — Nouă. — Oricum, pac! Va exploda balonul! — CÎndva a venit să ne roage să facem o plîngere Împotriva gazului metan. Zicea că propanul e mai igienic, că nu te poți sinucide cu el... — Prostul! Dar cine se gîndește să se mai sinucidă la vîrsta asta? Oricum, confortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
voiau să-și rezolve cumpărăturile. Își deșertaseră bună parte din marfă în lifturile kievene și riganeze, aveau ruble. Acum trebuiau să facă treaba inversă: aprovizionarea sovietică pentru piața internă. În acel an, cumpărăturile de top erau: canistrele de benzină, aurul, baloanele și, mai rar, mai dosit și pentru fețe simandicoase, drujbele. În genere, excursiile aveau metabolismul lor: partea I, se vinde marfa autohtonă, partea a II-a, se achiziționează marfă de la celălalt, partea a III-a, se caută strategii de dosire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
femeie de-adevăratelea, săream la capra aia și-i smulgeam părul din cap. Mircea, o colegă de-a mea și-a tamponat mașina în campania electorală din ’90. A rămas crucită. Tovarășa C., actualmente doamnă, plină de elan creștin-democrat, împărțea baloane cu „Votați Rațiu” în fața PNȚCD. Știi de ce nu am zis nimic? Fiindcă nu i-am smuls părul din cap la timp, fiindcă nu i-am trântit ouăle de păduchi pe birou. Fiindcă, vezi Doamne, mai mult decât s-o ocolesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pridvor: dovlecii galbeni, făcuți „om”, ca la noi la țară, sperietori, unele lipite de ușă, altele sub forma unor vrăjitoare care își scoteau din pământ coada, pălăria țuguiată, mantia și ghearele, vampiri, beteală cu dovlecei și vampiri, becuri cu dovleci, baloane cu dovleci, schelete, păianjeni. Totul trebuie să culmineze cu seara de 31 octombrie, când copiii merg din casă în casă să amenințe și să sperie. Gazda, ca să scape de micile blestemății deghizate în toate chipurile, le dă bomboane bune, învelite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Care e cel mai rău lucru care se poate întâmpla? Deja m-ai opărit cu cafea fierbinte. M-a privit cu o expresie ciudat de asemănătoare deznădejdii și s-a lăsat o prea lungă tăcere. M-am dezumflat ca un balon și deodată îmi doream cu disperare să plec. —Ai o carte de vizită? m-a întrebat. — Sigur! Știam să recunosc un refuz când îl auzeam. Am căutat în portofel și i-am întins un dreptunghi roz țipător cu numele „Candy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a furat una din plăcuțele ei de „A“ de la scrabble și și-a băgat-o în pantaloni și i-a zis că, dacă o vrea înapoi, știe unde s-o găsească? Nu știam dacă nu cumva Luke „mă ia în balon“. P.P.P.S. Era doar în pantaloni sau în chiloți. Pentru că, dacă era în chiloți, sper că a spălat-o apoi. E un teren extrem de fertil pentru microbi acolo. Nu știi ce poți să iei. Mai ales de la Joey. El are „acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mi s-a oprit în gât. Până să vină celălalt tip cu trusa de fiole, eu am tușit până m-am învinețit. Când am reușit s-o umplu, fiola de cristal aproape că m-am ridicat de la pământ, ca un balon cu heliu. Pare-se că Ossie e un excentric în pat. Pe lângă el, eu eram un dulce copil. Nu-l mai place așa de mult, spune ea, dar, pe de altă parte, are într-adevăr cantități incredibile de bani. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
putuse pentru a mă îngriji câteva zile și mă călca deja pe nervi. Părea îndatoritor, dar, mulțumesc lui Dumnezeu, nu a făcut din țânțar armăsar, doar m-a sărutat pe un colț al gurii care nu era umflat ca un balon și mi-a spus să-l sun în curând. Mă întrebam dacă o să fac asta. Am încuiat ușa în urma lor și m-am întors mulțumită la canapea. Era timpul să-mi iau calmantele. Le-am dat pe gât cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Lumea sportivă. Studenți nu prea se mai puteau zări prin clădire. Ecoul pașilor mei mă Însoți pe coridoarele și galeriile ce duceau spre claustru, unde două luminițe gălbui abia zgîndăreau penumbra. Îmi veni brusc ideea că Bea mă luase În balon șimi dăduse Întîlnire acolo, la ora aceea imposibilă, ca să se răzbune pe Înfumurarea mea. Frunzele portocalilor din claustru clipeau ca niște lacrimi de argint, iar șopotul fîntînii șerpuia printre arcade. Am cercetat curtea interioară din priviri, simțind un amestec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Gopo cu gust de căpșuni și de banană ce se umflau și dezumflau Învârtoșându-se În aer erau expirați de mult. Prin porii lor infimi ieșiră spermatozoizii minusculi ai lui Oliver, contaminând tot ce se afla În jur. Multe din baloane pocniră În timpul „actului de penitență”. Spermatozoizii plutiră asemenea unor pistrui galben-verzuliu, așezându-se Încet pe frunze, pe flori și ramuri. Chiar și apa râurilor fusese afectată de pistrui. Privind la cele ce se-ntâmplau, Oliver Își frământa În poale mâinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
acum, prea bine scenariul. Urma să apară și trabucul, legănîndu-se În hamacul Întins deasupra canapelei, și scrumiera plină de zaruri și toată recuzita pe care o folosea la Corso inginerul Satanovski. Acestea erau semnele pe care le aștepta cu nerăbdare. Balonul umflat al imaginației sale avea curând să se dezumfle. Curând păianjenii aveau să se transforme În ceasuri, bătând asurzitor mereu aceeași oră: șase... După care mahmureala avea să se risipească pentru câteva clipe și, odată cu ea, și durerea și senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un adevărat coșmar. Materia e-o nebunie. O halucinație, care a apărut din nimic și se va pierde În nimic. Universul crește, crește, dospește ca un aluat pe drojdie... dar o să vină și timpul când o să Înceapă să scadă. Acest balon umflat care-i materia”, se enervă deodată falsul Satanovski, „trebuie să facă odată și odată fâs... Nu sunt un idealist din fire, dar asta-i realitatea. Un fâs prelung și totul s-a evaporat ca și cum n-ar fi fost nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
coniac În mână, cu piciorul Înfășurat Într-un ziar. În aer plutea un miros stătut, de băuturi amestecate cu fum de țigară și urină. Pe pardoseala de marmură zăceau Întinse câteva coroane veștejite, sticle de coniac și vin, precum și un balon lung, umflat, pe care scria: REGRETE ETERNE... Prin urmare, făcuse iarăși o orgie de pomină. Nu era de mirare, deci, că atunci când după trei sau patru zile de hoinărit aiurea, când a ajuns În sfârșit acasă, Noimann dădu de belele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]