2,062 matches
-
lugubru, ireal, exasperarea ajunsă la maximum. Am mai strigat o dată, și am ieșit din nou afară. Și mai frig. Curentul văii te îngheța, îți tăia complet respirația, chiar sufletul parcă. Am intrat înăuntru, era de fapt o baracă, precum toate barăcile mari întâlnite în timpul războiului, doar că aceasta servea de birou. Ce să fac? Rămân înăuntru și scot tot ce aveam în valiză și în sacul de parașută, golesc un birou mare de tot ce avea pe el și mă întind
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
trăiesc în plină nebunie ? Oh, dacă aș putea dormi, timpul mi s-ar părea mai scurt până dimineață. Poate pe lumină voi putea afla ceva, din hârtii, din... oh, mașinile de scris îmi dădeau cel mai mult curaj, înseamnă că baraca nu e părăsită, nu puteau lăsa așa două mașini de scris, desigur, va veni cineva și mă voi lămuri. Dacă aș putea dormi!... Nu, frigul era mult prea mare, tremuram fără oprire, dinții îmi clănțăneau. Noapte grea, noapte de pomină
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
germană. Încet, mă apropii de ușă și disting un militar, într-o uniformă cam ciudată. În mână ținea o mătură cu coadă și într-o poziție oarecum de apărare. Mătura mă liniști totuși și întreb: unde suntem și cui aparține baraca. Se uită la mine intrigat și chiar amuzat, mă privește din cap până la picioare, insistând mai mult asupra uniformei mele și deodată, parcă ușurat, exclamă în românește: "Dar sunteți ofițer român, aviator, cunosc foarte bine, eu sunt din Reghin, știți
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
nord de Bagneux s-a concretizat atunci când a început subscripția demarată de industriașii interesați să-și găzduiască angajații, aceasta substituindu-se ideii inițiale de a recurge la acte de caritate pentru a afla adăpost locuitorilor din zonă care-și pierduseră barăcile. Nu e vorba să găzduim sărmani, ci "elita clasei muncitoare""25. Acest proiect s-a lovit de rezistența unei municipalități radicale, reprezentative pentru populația rurală și comercială a vechiului Bagneux. Interesele acestor pături sociale de altădată s-au dovedit ireconciliabile
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Cum să vină fără mașină, fără euro? Trebuie să reziste, pentru că, într-o zi, cineva va avea nevoie de ei! Am cunoscut oameni care-și perfecționaseră arta de a locui în pustiu. Au găsit prin gunoaie scânduri, au ridicat o baracă, au început să adune obiecte, și-au făcut apoi copertină să le țină umbră... Au găsit un frigider stricat și cum prin zonă trecea un fir de apă, l au direcționat printr-un tub să treacă prin frigiderul lor. Astfel
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
pun în gardă pentru toate pericolele... Îi pregăteam sendvișuri și îi arătam magazinele unde putea vinde tablouri. A vândut vreo două la o expoziție în aer liber, dar asta nu rezolva nimic. După trei săptămâni s-a mutat într-o baracă. A scris un afiș mare cu „CERCO LAVORO” și stătea la in tersecții. Nici aici nu-l dorea nimeni. După o lună a plecat la Roma, unde avea un prieten, fost vecin din baltă. Avea deja privirea schimbată, dar declara
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Un om de peste 50 de ani, slăbuț și fără șme cherii în cap. A muncit câteva luni în Roma, cu banii și-a cumpărat albume de artă și a văzut toate muzeele și toate expozițiile de artă. Se gospodărise în baraca lui, își gătea, citea, dar avea nostalgia Brăilei. La un moment dat au început atacurile împotriva românilor, barăcile au fost distruse, mulți s-au întors speriați în țară. L-am rugat să se întoarcă, să renunțe la mândrie și să
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Roma, cu banii și-a cumpărat albume de artă și a văzut toate muzeele și toate expozițiile de artă. Se gospodărise în baraca lui, își gătea, citea, dar avea nostalgia Brăilei. La un moment dat au început atacurile împotriva românilor, barăcile au fost distruse, mulți s-au întors speriați în țară. L-am rugat să se întoarcă, să renunțe la mândrie și să plece. Apoi n-am mai știut nimic, nu mai răspundea la telefon. Este dat dispărut. În țară i-
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
formă de arc, montată în mijlocul unui gard înalt din sârmă ghimpată. Cineva a ieșit și ne-a spus să așteptăm. Și atunci, în zorile acelei zile de martie 1950, când o lumină cenușie se ridica peste deșertul sciților, în mijlocul căruia barăcile lagărului evocau nu știu ce fel de tabără barbară, atunci am văzut ceva, un spectacol de neuitat: ieșirea din lagăr a unui grup de prizonieri mânați la muncă, în haine vărgate, precedați și urmați de gărzi înarmate și de câini. Această imagine
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
unt țărănesc. Totul începuse în același timp: lipsurile, cozile, vânzările produselor țărănești în zilele de piață. Locuința lui Damian avea un avantaj din acest punct de vedere, ceea ce nu era de neglijat. Alături de piață se afla și un fel de baracă, biroul de distribuție a combustibilului și depozitul propriu-zis, alimentat de un vechi tren cu aburi care servea la transportul până la fața locului al lemnului și al cărbunelui, tot raționalizate și ele. Coada la lemne mi-a ocupat mult din timpul
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
de bagaje; dacă sunt în stare să muncească, sunt trimiși pe șantierele canalului Dunăre -Marea Neagră sau pe cele ale centralei hidroelectrice de la Bicaz, din Carpații Orientali; bătrânii, femeile și copiii sunt așezați în Câmpia Bărăganului, unde sunt înghesuiți în barăci. Deportații celei de-a doua categorii pot transporta toate bagajele pe care le doresc și își pot alege locul unde să se așeze, dar totuși, dincolo de 50 de kilometri de punctul de plecare și în afara zonelor de interes militar, industrial
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
de rusticitate: "Este singurul occidental care vine cu substanța sa exclusiv citadină. Acesta nu va fi nici marele oraș, "aterio-scleroza globului", baudelaireană, nici zidurile cu culori neutre ale lui Utrillo, ci ceva specific: provincia moldavă cu atmosfera sa tipică, cu barăci vechi de unde emană regrete îndepărtate. Moldova este un pămînt de istorie, de ruine - ciudat, decolorat, suspendat în vreo tradiție și vreun vals depășit în care tipul eșuatului își plimbă plictisul moștenit de-a lungul generațiilor. "Sufletul moldav" a spus Ionel
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
lui cel mai intim - ceea ce urgența îi cere neapărat să nu piardă. Cu ani în urmă, Rică fusese printre locuitorii greu încercați ai taberei incendiate de la Ponticelli, lângă Napoli. Două dintre molotoavele cu damf genocid explodaseră aproape de el, iar prin barăcile din placaj și carton presat înghesuite unele într-altele focul se întinsese spornic, tăind prompt căile de ieșire. Dar chiar mai iute ca el se răspândise zvonul că tabăra ar fi fost înconjurată de înverșunați extremiști italieni, în care caz
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
toate condițiile. Trebuie totuși modificate graficele de congelare din cauza volumului mare de carne. Am găsit o casă la Tofta lângă Visby. E o bucată de mers cu mașina, mai ales că aeroportul e la nord de oraș. Se pregătesc două barăci pentru ISA, dar n-avem mobilă. Statul nu are de unde împrumuta. Poate se aprobă să preia ministerul temporar ceva mobilă de la centru. Curată nebunie! Margaretei nu-i pare rău de farmacie, a mai avut ea munci de teren. Partea amuzantă
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
2 cu gin. Surpriză plăcută la întoarcere: Johan i-a luat locul îngrijitoarei. 15 iunie La Stockholm cu avionul de dimineață. A trebuit să aștept, m-am întâlnit pe aeroport cu echipajul helicopterului, staționat temporar acolo. Am văzut helicoptere din baraca noastră; se disting greu. Dimineața la minister. Ar fi trebuit să discutăm condițiile pentru Düsseldorf. Ce harababură! Atât secretarul de stat, cât și Gård prinși într-o ședință. După aceea Gård interviu pentru știrile TV. M-am întâlnit cu el
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
să fie și multe deplasări. Fetiței nu i-ar displăcea să vină cu ea la Stockholm, dar mai are un an de școală. Puls 98, 95, 101, 99 (după 40 min. în poziție culcat). 7 iulie Ședință cu personalul în baraca ISA de pe aeroportul din Visby. Prezenți: președintele de ședință (subs.), expertul sanitar-veterinar ( B.-A.), inginerul de instalații (Kling), asistentul (W-r), consilierii (Rosén, Tove-R., Lindstedt), veterinarii militari (Kjellander, Strandsjö) și directorul B. Jacobsson (Transporturi auto Gotland AB). Ordinea de zi: 1
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
acoperită cu paie, cu lut pe jos, cu o improvizație de mobilier, înconjurată de o mică grădină de legume pe care și-o înjghebase... În sat nu exista evident nicio biserică, așa că s-a gândit să improvizeze una într-o baracă părăsită. Pe peretele dinspre răsărit L-a pictat, mare, pe Hristos răstignit... Căsătorită cu Guy Bossie, cu opt sau zece ani mai tânăr decât ea, Nadia va avea parte după eliberarea din domiciliul obligatoriu (1962) de o existență modestă dar
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
numit ministru pe lângă Regele Italiei) între 1914-1918. În 1923, la 50 de ani, a fost hirotonisit preot în dieceza de Paris. În 1924 a înființat Asociația Pioasă a Sf. Ioan, cu activitate misionară. În 1925 s-a mutat într-o baracă din periferia comunistă a Parisului, evanghelizând pe cei aflați în suferință („la théologie du besoin”). „Pentru Dumnezeu un singur lucru te individualizează și face din tine o ființă unică: mântuirea ta”. A fost terțiar al Sf. Francisc și al Sf.
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
mai aducea acasă, cu traista. Minerii o duceau greu nu numai cu încălzitul s obei din casă . ci cu toate. Cei de la Lopaș erau la mare distanță de localitatea Lăloaia sau Comănești, de unde prov eneau. Patronul nu le oferea decât barăci construite din lemn, în care minerii locuiau în condiții deosebit de mizerabile. Doar duminica, prin rotație, veneau acasă, de unde își mai luau ceva alimente pentru o săptămână-două. În rest, erau vânduți minei și patronului! La Asău, mina era mult mai aproape de
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
mai fidel material și mărturisire documentara (pg. 122-126): ,,...Lagărul de la Saligny era atât de mic, Încât nu avea nici bucătărie (mâncarea se aducea În hârdaie de la lagărul „Columbia” de la Cernavoda - km zero), nici punct sanitar și nici infirmerie și nici măcar bărăci pentru administrație și locuințe pentru personalul de pază. Am aflat mai târziu că lagărul de la Saligny era un fel de satelit al celui de la CernavodăColumbia... „Colonia de muncă” În care nimeriserăm era În formă de pătrat și era Înconjurată de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
21, În același fel. Noaptea, după stingere, puteai ieși să iei apă sau să mergi la closet numai dacă erai În izmene și cămașă, cu capul descoperit și cu un felinar de vânt ce era În permanență aprins la ușă barăcii. (Chiar dacă dormeai Îmbrăcat, trebuia să te dezbraci ca să ieși afară!) Se dormea pe priciuri pe care erau așezate saltele de paie și ne acopeream cu paturi vechi și rupte, provenite din reformele militare. Cei peste o sută de deținuți sosiți
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
vă iasă din cap fumurile și prostiile”..., „Tu, ce-ai fost afară?”... Cel care se agită cel mai mult și care avea gură cea mai mare era Ghinea, ajutat de Stan. Dobrescu (taciturnul), plictisit și asudat, stătea la umbră unei bărăci, gol până la brâu, să se răcorească. Din acea zi, comandă lagărului a fost luată de Ghinea, comandă pe care a ținut-o vreun an de zile... ...După ultima numărătoare, cum era obiceiul, Ghinea ne-a mai ținut un discurs celor
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
socialiste care se construia afară, accentuând că normele de lucru În „colonie” sunt duble față de cele ale „civililor”; imediat după terminarea „alocuțiunii” a ordonat brigadierului să ne ducă În pas cadențat (1, 2, 3, 4... 1, 2, 3, 4...) până la baraca repartizata, mobilata cu priciuri, pe două niveluri. După ce ne-am găsit fiecare un loc pe priciuri, ni s-a permis să mâncăm rația de pâine de 250 grame și cele câteva cubulețe de marmelada de bostan și să bem apă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
După ce ne-am găsit fiecare un loc pe priciuri, ni s-a permis să mâncăm rația de pâine de 250 grame și cele câteva cubulețe de marmelada de bostan și să bem apă cât de multă dintr-un butoi de lângă baraca. (Au mai trecut vreo 2-3 luni de zile până când a fost pusă În funcțiune rețeaua de alimentare cu apă potabilă a lagărului). Nu mult după ce ne-am potolit foamea și setea, la un semnal al normatorului, am luat fiecare câte
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sa postim până a doua zi dimineață, deoarece nu fuseserăm „băgați În porție”. Ritualul numărătorii de seară Începea cu semnalul de adunare al lui Bica, urmat de adunarea deținuților existenți În lagăr (cu excepția celor din infirmerie, a muribunzilor de prin bărăci și a celor din carcere), dispuși În rânduri de câte cinci („ia pe cinci și nu mișcă!”...) și urmată de comandă primului brigadier: ,,Colonie!... pentru numărătoare, dreepți!”, care, Întorcându-se soldățește și bătând pas de defilare, se oprea la câțiva
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]