2,211 matches
-
învelesc un trup putred, că progresul nostru ne duce la pierzare, că elementele sănătoase trebuie să se conjure și să facă o luptă supremă pentru mântuirea acestei țări este denunțat opiniei publice de către negustorii de principii liberale umanitare are ca barbar, ca antinațional, ca reacționar. Rezultalul unei asemenea viețe publice îl vedem astăzi: primejdia revizuirii art. 7 nu stă atât în însăși cestiunea izraelită cât în starea în care ne aflăm când ni se pune această cestiune. Cu multă greutate, cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
francejilor sau a altor popoare putea scrie cineva fără sfială oricât de aspru; cine însă ar fi îndrăznit de-a vorbi drept și cu moderație despre vrouna din netăgăduitele slăbiciuni ale caracterului jidovesc era numaidecât stigmatizat de către toată presa ca barbar și persecutor al religiei. Astăzi am ajuns atât de departe încît majoritatea alegătorilor din Breslau - desigur nu în iritare pasionată, ci cu liniștită premeditare - s-au jurat de-a nu alege în nici o împrejurare evrei în Camera provincială; se înființează
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și acel ce s-a născut și a crescut într-acea țară (pp. 4-5). Caracteristic discursului iluminist pe care îl exprimă, unul dintre binoamele centrale ale gândirii lui Aaron este cel alcătuit din termenii civilizat-barbar. Desigur, patriotismul patologic este specific barbarilor, în timp ce gradul de civilizație și superioritate morală a europenilor au condus la rafinarea iubirii de nație sub forma patriotismului nobil. Patriotismul patologic al popoarelor barbare este reductibil la afecțiunea nemăsurată pentru pământul natal și prin "iubire egoistică de cei de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
istoric blăjean. În subsidiarul spiritualității creștine a poporului român trebuie remarcată componenta martirică a creștinismului românesc. Asimilând în ființa lor spiritualitatea creștină încă de timpuriu, Samuil Micu deplânge martirajul românesc întru creștinism pe care românii l-au făcut în fața persecuțiilor barbarilor păgâni care nu au contenit să îi năvălească în lunga perioadă a migrațiilor popoarelor. Goții, prăvălindu-se peste Dacia, "multe nevoi au făcut românilor și pentru credința creștinească gonindu-i, pănă ce și ei s-au făcut creștini" (Micu, 1995b
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
n-ar fi tot de o nație, isvor de nefericiri pentru amândouă prințipaturile!" (Aaron, 1835, pp. 29-30). Aaron deplânge destrămarea unității primordiale românești, asistând neputincios la tragicul destin istoric al unei înstrăinări progresive. "În astfel de chip Dacia slăbită de barbari, neapărată de Bulgari, fu nenorocită ca să vază cum pierde trei părți din totul său, și cum se-pune linie de hotar ca să nu se-mai poată uni nici o dată. Din toate părțile Daciei mai rămăsese țara Rumânească, Moldavia, Basarabia și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
romani să treacă Dunărea în Misia în ideea de a beneficia în continuare de protecția armată a legiunilor romane, argumentează în forță că majoritatea locuitorilor rămaseră pe loc. Ca argumente în favoarea justificării acestei decizii sunt aduse: i) obișnuința cu "supărările barbarilor"; ii) atașamentul afectiv față de pământul natal; iii) interesele materiale și financiare care îi legau de pământul dacic; iv) devotamentul față de mormintele părinților, "de care nu se desparte cineva cu înlesnire" (Aaron, 1839, p. 22). Însă nu e vorba despre o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Ardelene au fost dezarticulate a fost inițiată de I. Heliade Rădulescu (1861) în Prescurtarea sa de istoria românilor. În răspărul atitudinii încetățenite de la cărturarii ardeleni, de disprețuire ori în cel mai bun caz de tratare cu indiferență sau condescendență a barbarilor care au fost cuceriți de romani, Heliade Rădulescu își declară deschis admirația față de virtuțile războinice și patima libertății demonstrate de daci. Însă decisivă nu este atât pozitivarea retrospectivă a dacilor, cât mai ales revizuirea tezei exterminării. Deși Traian "Intreprinsse dar
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vorbea Heliade Rădulescu în Proclamația de la Islaz s-a pogorât asupra românității la Grivița, Plevna, Vidin și Smîrdan. Spiritualitatea. Pe planul spiritualității românești, ideea diriguitoare sub specia căreia se organizează valențele spirituale ale poporului român este cea de creștinator al barbarilor. Premisa necesară a acesteia este, desigur, ideea creștinismului genetic al românilor, potrivit căreia creștinismul răsăritean a pătruns în miezul identitar al românilor în timpul formării naționalității acestora încă din primele secole după Hristos. Teza creștinismului incipient a fost lansată de Samuil
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
poporul român este o axiomă a identității naționale. Heliade Rădulescu, reliefând același lucru, afirmă că "Românii din Dacia lui Traian au fost creștinați deja înainte de Constantin" (1861, p. 42), iar întrucât Roma continua să fie păgână, munca de botezare a barbarilor a căzut în sarcina românilor. Astfel, "Gothii și din Sythi furŏ chrestinați de Românii din Dacia" (ibidem). Heliade este cel care consacră ideea că "Românii christianisă pe Barbari" (p. 49). Poporul român devine astfel un focar al creștinătății și un
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
42), iar întrucât Roma continua să fie păgână, munca de botezare a barbarilor a căzut în sarcina românilor. Astfel, "Gothii și din Sythi furŏ chrestinați de Românii din Dacia" (ibidem). Heliade este cel care consacră ideea că "Românii christianisă pe Barbari" (p. 49). Poporul român devine astfel un focar al creștinătății și un felinar al civilizării popoarelor. Goții, avarii și celelalte popoare germanice fuseseră deja creștinate de către românii de dincoace de Dunăre, iar sămânța creștinismului fu împrăștiată printre bulgari tot de către
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
axiome centrale în dogmatica identitară elaborată în sfârșitul secolului al XIX-lea și desăvârșită în avangarda reflecției social-istorice interbelice legate de spiritualitatea românilor, cum ar fi teza "creștinismului genetic" (care exaltează vechimea creștinismului la români), teza românilor ca botezatori ai barbarilor, teza supraviețuirii românității prin religie în fața persecuției catolice, sau teza românilor ca apărători ai creștinătății în fața islamului. Vechimea creștinismului românesc este afirmată categoric în formule precum aceasta: Suntem [...] cel mai vechiu popor creștin din sud-estul european. Toți vecinii noștri, dar
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
p. 37). El este, așadar, elementul spiritual care a catalizat sinteza etnogenetică a românilor. Datorită absorbirii atât de incipiente a creștinismului, este firesc ca poporul român să fie un focar de lumină în barbarie: "dela Daco-Romani au primit creștinismul și Barbarii care au trecut pe aici" (Patrașcanu, 1937, p. 38). Teza apostolatului creștin, a misiunii de civilizare prin botezarea întru credință a barbarilor îndeplinită de poporul român este astfel reiterată. Desigur, aripa critică a istoriografiei interbelice este mai precaută atât cu privire la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
firesc ca poporul român să fie un focar de lumină în barbarie: "dela Daco-Romani au primit creștinismul și Barbarii care au trecut pe aici" (Patrașcanu, 1937, p. 38). Teza apostolatului creștin, a misiunii de civilizare prin botezarea întru credință a barbarilor îndeplinită de poporul român este astfel reiterată. Desigur, aripa critică a istoriografiei interbelice este mai precaută atât cu privire la vechimea creștinismului la români, cât și în privința apostolatului românesc. Din sursă iradiantă a creștinismului, românii sunt redefiniți ca receptori. Masificarea creștinismului în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cel mai bun hotar, care se putea lesne apăra" (Tafrali, 1935, p. 63). Inferența logică ce derivă din această afirmație este că poporul român este produsul secundar al unei erori de politică militară. De asemenea, mitul românilor ca botezatori ai barbarilor, chiar dacă nu este atacat frontal, este abandonat, întrucât manualele critice insistă asupra faptului că creștinismul s-a iradiat în spațiul Daciei Traiane din centrele situate la sud de Dunăre, în era post- constantiniană. Mitul mântuirii românești prin întemeierea statalității este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
absolută. La fel cum slavofilia explicită din istoriografia comunistă își are prefigurațiile în concepția istorică a slavistului I. Bogdan (1894), tot așa și ideea retragerii aureliane ca eliberare poate fi reperată la I. Heliade Rădulescu încă din epoca postpașoptistă: "Goții, barbari, au adus un suflu al libertății, care i-a făcut pe Romanii din Dacia să scuture jugul Romei despotice sau imperiale" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 40). Popoarele migratoare sunt reevaluate din barbari distrugători ai civilizației și beatitudinii colective din Dacia
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
I. Heliade Rădulescu încă din epoca postpașoptistă: "Goții, barbari, au adus un suflu al libertății, care i-a făcut pe Romanii din Dacia să scuture jugul Romei despotice sau imperiale" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 40). Popoarele migratoare sunt reevaluate din barbari distrugători ai civilizației și beatitudinii colective din Dacia Felix în liberatori de despotismul imperial. Rămasă inedită în epoca în care a fost enunțată, ideea lui Heliade este acum oficializată în înțelegerea socialistă a trecutului românesc. Invazia popoarelor migratoare în provincia
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
trecutului românesc. Invazia popoarelor migratoare în provincia Daciei Traiane a fost un moment "prielnic pentru masele de sclavi care au scăpat de robie, devenind liberi. De aceea, sclavii, țăranii liberi sau pătura de jos săracă din orașe, au primit pe "barbari" ca eliberatori" (Roller, 1952, p. 48). Însă principalul merit pentru eliberarea Daciei revine nu atât barbarilor care au adus suflul de libertate, cât mai ales principiului impersonal al antagonismului de clasă, care în Dacia Traiană a îmbrăcat și o formă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de sclavi care au scăpat de robie, devenind liberi. De aceea, sclavii, țăranii liberi sau pătura de jos săracă din orașe, au primit pe "barbari" ca eliberatori" (Roller, 1952, p. 48). Însă principalul merit pentru eliberarea Daciei revine nu atât barbarilor care au adus suflul de libertate, cât mai ales principiului impersonal al antagonismului de clasă, care în Dacia Traiană a îmbrăcat și o formă etnică, manifestându-se între romanii asupritori și dacii asupriți. Populația autohtonă, rămasă majoritară chiar și în ciuda
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
evenimentele care atingeau Bulgaria priveau într-un fel sau altul poporul nostru" (Roller, 1952, p. 57). Creștinismul a fost împământenit în teritoriul românesc printr-un astfel de efect de ricoșeu. Prin această poziție, mitul românilor ca botezători și civilizatori ai barbarilor este la rândul său lovit în temelie. În perioada respectivă, creștinarea în masă a fost "un eveniment de mare însemnătate politică, culturală și economică în istoria României", fiind un "pas înainte în desvoltarea societății noastre" (Roller, 1952, p. 60). Creștinismul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
rol cardinal, de călăuză spirituală a destinului istoric românesc. Socialismul postbelic, instalat complet după 30 decembrie 1947, a continuat pe calea istoriografiei critice maturizate în interbelic, procedând la destructurarea miturilor spiritualității românești (creștinismul "genetic" al românilor, românii ca botezatori ai barbarilor, Biserica Ortodoxă ca "azil" al sufletului românesc etc.). Pe de altă parte, manualul lui Roller creditează Biserica răsăriteană pentru meritele avute în lupta pentru independență, în care a stăvilit apostolatul maghiar prin combaterea catolicismului. În versiunea național-comunistă a memoriei istorice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mobilată cu o jumătate de duzină de scaune împletite din nuiele și cu două mese de joc, stăpâna casei reluă ocările cu tonul plângăreț, artificial, pe care îl folosea de obicei. — Și nu ți-e rușine, nu ți-e rușine, barbarule și tiranule al familiei mele, barbar și bestie ce-mi ești! M-ai prădat, m-ai supt de tot și tot nu ești mulțumit! Cât o să te mai rabd, om fără rușine și cinste! — Marfa Borisovna, Marfa Borisovna! Dumnealui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înțelept și blajin se va ridica în fața lumii uimite, uimite și speriate, pentru că ei nu se așteaptă de la noi decât la sabie, sabie și violență, pentru că, judecând după ei înșiși, nu-și pot închipui că am fi altceva decât niște barbari. Și asta până acum, și asta cu atât mai mult, pe măsura trecerii timpului! Și... Dar în acest moment avu loc un incident subit și discursul oratorului se întrerupse în modul cel mai neașteptat. Toată această tiradă înflăcărată, toată această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
au primit de la colonii romani uzul limbei latine; după altul, ar fi de aceeași origine cu populațiunile române ale Daciei. A treia opinie pretinde că evacuarea Daciei ar fi fost completă, sub Aurelian, care voia a scuti aceste populații în contra barbarilor dindărătul Dunării, după care ele s-au întors în patria lor, prin secolul al doisprezecelea, însă lăsând pe brazda ocupată din nou o fracțiune a emigrațiunii, originea grupurilor romanice actuale de lângă Pind și Olimp. A patra opinie pretinde în fine
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
copii macedoromâni se primblă cu o ramură de oliv, pe când în România, ramurile naturale lipsind, se {EminescuOpXII 336} fabrică artificiale; Moșii, sărbătoarea străbunilor, e aceeași la nordul ca și la sudul Dunării și, spre aducerea aminte a luării Romei de către barbari (gali ), populația, atât în România cât și regiunile balcanice, are obiciul de a bate cânii într-o anume zi din fevruarie. Douăzeci de alte exemple de aceeași natură se pot cita. Oare toate acestea n-au o semnificațiune reală? În
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
daca el stă în adevăr rău părerea altora nu-i ajută nimic. Singurul lucru ce se poate cere e ca lumea să aibă o opinie exactă despre o națiune, ca și despre un om. Ei bine, cine ne-ar numi barbari ar greși oare? N-ar greși deloc. Cine dintre români are o cultură adevărată acela va fi tot de opinia aceasta și singura sa părere de rău, precum și a noastră, ar fi că nu suntem destul de barbari, având tăria și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]