1,590 matches
-
fost fortificată cu un inel de apărare bastionar, iar după stingerea pe linie bărbătească a familiei proprietare, domeniul i-a revenit din voia principelui Ștefan Báthory (1571-1586) lui Farkas Bethlen de Iktár (1530-1590). El a fost cel care prin construirea Bastionului Roșu în 1582 a închegat noua incintă. Acest bastion mai puțin expus și mult mai redus ca dimensiuni, a fost destinat, de la bun început, locuirii și decorat nu numai cu ancadramente sculptate din piatră, dar și cu o pictură decorativă
Bastionul Roșu din Ilia () [Corola-website/Science/326126_a_327455]
-
după stingerea pe linie bărbătească a familiei proprietare, domeniul i-a revenit din voia principelui Ștefan Báthory (1571-1586) lui Farkas Bethlen de Iktár (1530-1590). El a fost cel care prin construirea Bastionului Roșu în 1582 a închegat noua incintă. Acest bastion mai puțin expus și mult mai redus ca dimensiuni, a fost destinat, de la bun început, locuirii și decorat nu numai cu ancadramente sculptate din piatră, dar și cu o pictură decorativă exterioară. Din inventarele domeniului, întocmite în perioada 1640 și
Bastionul Roșu din Ilia () [Corola-website/Science/326126_a_327455]
-
cu blazon și inscripție, realizată la Cluj în anul 1627. Conacul mai comod, care a preluat funcția turnului de locuință, a fost construit de către Ștefan, fratele mai mic al principelui. În anul 1670 stările transilvănene au dispus demolarea celorlalte trei bastioane împreună cu zidurile din piatră ale cetății, ca acestea să nu poată servi drept o bază de operații militare garnizoanei turcești din Lipova. Pe atunci domeniul aparținea deja strănepoților din familia Thököly ai lui Ștefan Bethlen. În preajma anului 1678 conacul a
Bastionul Roșu din Ilia () [Corola-website/Science/326126_a_327455]
-
răspântia secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea magazia de grâne a castelului, respectiv către 1848 castelul (actualul Spital orășenesc) baronului Ignație Bornemisza. Ca o consecință a acestor refaceri conștiința istorică locală încă din secolul al XIX-lea confundase Bastionul Roșu cu locul de naștere al lui Gabriel Bethlen. În anii de după 1850 bastionul a fost refăcut în stil romantic, iar după refacerea din 1909 a fost așezată placa comemorativă modernă. Kovács András: A marosillyei Veres-bástya, Kolozsvar 2004 (pag.113
Bastionul Roșu din Ilia () [Corola-website/Science/326126_a_327455]
-
respectiv către 1848 castelul (actualul Spital orășenesc) baronului Ignație Bornemisza. Ca o consecință a acestor refaceri conștiința istorică locală încă din secolul al XIX-lea confundase Bastionul Roșu cu locul de naștere al lui Gabriel Bethlen. În anii de după 1850 bastionul a fost refăcut în stil romantic, iar după refacerea din 1909 a fost așezată placa comemorativă modernă. Kovács András: A marosillyei Veres-bástya, Kolozsvar 2004 (pag.113).
Bastionul Roșu din Ilia () [Corola-website/Science/326126_a_327455]
-
a cetății de către musulmani. Aceasta este considerată una dintre cele mai importante bătălii ale acelei perioade de timp. Deși acțiunile cruciaților au mai continuat, capturarea Acrei a marcat sfârșitul cruciadelor spre Levant. Căderea Acrei a însemnat nu numai pierderea ultimului bastion al Regatului Cruciat al Ierusalimului, dar și a Țării Sfinte. Pe 27 aprilie 1289 armatele sultanului Mameluc Kalaun, după un asediu scurt care a durat puțin mai mult de o lună, au cucerit Tripoli. A fost un punct de cotitură
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
a 7-a apare în listă și poate fi jucată după ce a 6-a este completată), 49 hărți standard și multe altele. Există opt rase/orașe diferite în Heroes III: trei orașe/rase considerate de parte „binelui”: "Castel" (), "Turn" () și "Bastion" (), trei orașe/rase considerate de partea „răului”: "Infern" (), "Necropolă" () și "Temniță" () și două „neutre”: "Fortăreață" () și "Fort" (). Un alt oraș neutru, "Conflux", apare în continuarea Armageddon's Blade. Fiecare oraș are șapte creaturi de bază, fiecare putând fi îmbunătățită într-
Heroes of Might and Magic III () [Corola-website/Science/322500_a_323829]
-
lui Sir Thomas Fairfax întărită cu infanteria lui Sir John Meldrum, a pătruns în Selby, luându-l prizonier pe Belasyse împreună cu mare parte din armata sa. Aflând vestea, Newcastle a realizat că orașul York este în pericol. Yorkul fusese principalul bastion al puterii regaliste în nordul Angliei, și pierderea lui putea însemna o lovitură grea dată cauzei regaliste. El s-a retras acolo în grabă pentru a le zădărnici planurile Fairfacșilor. Leven a lăsat un detașament să mascheze garnizoana regalistă din
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
stradale, așa cum s-a intâmplat în numeroase cazuri din mediul săsesc. Cetatea, așa cum poate fi observată astăzi, este constituită din două rânduri de ziduri (incinte) cu traseu oval, dispuse concentric și întărite cu elemente de flancare: două turnuri și un bastion. Poarta de intrare este apărată de un coridor fortificat sau barbacană. Centurile de ziduri protejează curtea interioară, inima cetătii, în care se află capela, fântâna și turnul-locuință sau donjonul. Cel din urmă domină prin înălțimea și masivitatea sa întregul complex
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
3 m) pare deosebit de scundă în comparație cu celelalte elemente de fortificație. Curtina se sprijină pe mai multe contraforturi și prezintă din loc în loc metereze (guri de tragere). În partea sud-vestică, dominând drumul Reciului ce trece prin imediata vecinătate, se află un bastion semicircular. Incinta interioară este cea mai impozantă cu cei 7m înălțime. Traseul său descrie un oval alungit pe direcția NE-SV, cu diametru maxim de cca 50m. Pe diametrul scurt este fortificată cu două turnuri: turnul porții (NV) și un
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
aceștia. Una dintre strategiile abordate de Nasser este de a se erija în protector al islamului de a capta acest sector religios care se bucura de popularitate sub aripa statului. Printr-o serie de măsuri precum schimbarea statutului universității al-Azhar (bastion cultural al lumii musulmane sunnite) și preluarea asupra sa a misiunii de responsabil al islamului pe lângă cea de conducător de stat, Nasser reușește să intre pe terenul de activitate al Frăției, încercând să preia odată cu responsabilitățile ei și popularitatea de
Frăția Musulmană () [Corola-website/Science/322073_a_323402]
-
talent cu care a mânuit sabia”), iar apoi a lui Jean și Ii-lea, fiul al. ÎI sau a fost Această extinderii perioadă de est a fortăreței cu o martoră de trei etaje, părții de ziduri aripa ce legau turnurile bastioane aSt Mary (M păzita Ilustrația 7), Mijlociu (K) înalte Sud (H). în și Aceasta aripa nouă conținea și mare a palatului, încăperea Hall (azi principala State cunoscută Guard Room). Aici prinții oficiau întâlnirile oficiale că ale curții. și târziu, încăperi
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
fortăreața în mărețul stil renascentist palazzo. În ciuda protecției spaniole, riscul de atac din partea Franței era mare și apărarea rămânea principala prioritate a lui Honoré. Cu acest gând în minte, acesta a adus două noi caracteristici: Turnul aToti Sfinții” (F) și Bastionul Serravalle (G). Turnul a Toți Sfinții” era semicircular și păzea capătul promontoriului stâncos. Completat cu platforme pentru puști și tunuri, comunica cu peșteri săpate de om în piatră. Pasaje subterane îl legau și de Bastionul Serravalle, care a fost în
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
Turnul aToti Sfinții” (F) și Bastionul Serravalle (G). Turnul a Toți Sfinții” era semicircular și păzea capătul promontoriului stâncos. Completat cu platforme pentru puști și tunuri, comunica cu peșteri săpate de om în piatră. Pasaje subterane îl legau și de Bastionul Serravalle, care a fost în esență un turn de arme de 3 etaje, prevăzut cu tunuri . Dedesubtul curții a fost instalată o cisterna, ce oferea suficientă apă pentru 1000 de trupe timp de 20 de luni, cu un acoperiș imens
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
că stil și a fost create anfilada către apartamentele oficiale. O nouă capelă împodobita de o cupola (construită pe situl marcat cu D) a fost dedicată sfanțului Ion Baptistul. Această nouă lucrare a ajutat la ascunderea dinspre curte a interzisului Bastion Serravalle, pentru a crea o atmosferă mai luminoasă de palat Renascentist. La secolului XVII începutul secolului XVIII, timp ce Monaco considerat oficial un independent, realitate provincie a Franței. Conducătorii petreceau mult timp la curtea Franței, acest fel semănând cu niste
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
mongolilor în Asia de Sud-Vest. Cum amenințarea mongolă a trecut temporar, însă, rivalitățile dintre mameluci au reînceput, iar Baibars, un lider Bahri, l-a asasinat pe Qutuz. Apoi, succesorii săi reușesc să-i alunge pe cruciații catolici din ultimele lor bastioane de la Tripoli și Accra, între anii 1289-1291. În perioada ce urmează, mamelucii transformă Cairo într-unul dintre cele mai importante centre ale comerțului asiatic în Marea Mediterană. În 1377 a izbucnit o revoltă în Siria, care s-a răspândit în Egipt
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
a încercat să-l convingă pe sultanul turc Orhan Gâzi să nu ocupe Nicomedia, cu toate acestea, în 1337, orașul a fost luat cu asalt și capturat de otomani. Imperiul Bizantin nu și-a mai revenit după aceasta înfrângere, ultimul bastion bizantin în Anatolia a căzut. După căderea Nicomedia, situația Imperiului Bizantin a devenit de neconceput. Spre deosebire de situația din 1096, imperiul a avut mai mult decât câteva domenii și nu a mai reușit să mențină un numar de orașe din Peloponez
Asediul Nicomediei () [Corola-website/Science/329620_a_330949]
-
în 1577 de căpitanul Juan Andres Varela din ordinul guvernatorului Francisco de Cáceres, care e fondat orașul din Anzi. În 1786 statul Barinas a fpst stabilit pe teritoriul statelor actuale Barinas și Apure. Orașul a devenit capitala statului și un bastion iimportant al patrioților în timpul Războiul de Independență al Venezuelei. Cristóbal Mendoza, primul președinte al Venezuelei a trăit executându-și mandatul în acest oraș.
Barinas (oraș) () [Corola-website/Science/328260_a_329589]
-
află 11 oratorii cu stațiuni ale Căii Crucii și două capele, care au fost construite între 1736 și 1744, un monument memorial pentru Wolfgang Amadeus Mozart și vechiul castel Paschingerschlössl, cunoscut pentru faptul că acolo a locuit Stefan Zweig. Diferitele bastioane de artilerie din 1629, care sunt așezate în jurul muntelui, turnul militar al Felixpforte și lungile ziduri de apărare cu mici turnuri fortificate ("Auslug") au fost construite în timpul Războiului de Treizeci de Ani și sunt conservate bine în majoritatea lor. Pe
Kapuzinerberg () [Corola-website/Science/328306_a_329635]
-
Gauburg", un stadion și o casă de festivități pe acel munte. Sfârșitul războiului a împiedicat însă realizarea acestui proiect, iar Kapuzinerberg a scăpat de dezvoltarea intensivă a zonei. Mănăstirea a fost înființată de episcopul Wolf Dietrich von Raitenau ca un bastion împotriva Reformei. În 1602 călugării au consacrat prima biserică construită pe fundația unui turn medieval. Biserica se afla într-o pădure plantată în secolul al XV-lea. Extinzându-se treptat, mănăstirea a ajuns la forma sa actuală în jurul anului 1690
Kapuzinerberg () [Corola-website/Science/328306_a_329635]
-
Beatrice de Rethel și, ca urmare, moștenitoare legitimă a tronului. Constanța îl însoțea pe soțul ei în fruntea unei substanțiale armate imperiale care se deplasa prin "Regno". Orașele din nordul regatului și-au deschis porțile în fața lui Henric, inclusiv primele bastioane normande, Capua și Aversa. Salerno, cândva reședința lui Roger al II-lea de pe continent, a trimis vorbă înainte cum că Henric va fi bine primit, invitând-o pe Constanța să stea în vechiul palat al tatălui ei. Napoli a constituit
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
extindere a mănăstirii. În 1668 mănăstirea a devenit, alături de așezămintele monahale din Bolzano și Innsbruck, o mănăstire de pregătire a călugărilor capucini. Prin urmare, ea a trebuit să fie extinsă din nou în 1690 și prelungită până la zidurile masive ale bastionului. De atunci, mănăstirea este despărțită printr-un culoar de trecere în două curți mici. Mănăstirea a dobândit, astfel, forma sa actuală. Călugării au rămas de-a lungul secolelor independenți de autoritatea principilor și a episcopilor, fiind subordonați numai papei. Principele-arhiepiscop
Mănăstirea capucină din Salzburg () [Corola-website/Science/328307_a_329636]
-
fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1377 în listele fiscale papale ("Rudbertus de Parvo Promotorio"), cea de a doua menționare fiind în 1434 cand apare sub numele de ""Kyssenk"". În secolele care au urmat, Cincșor devine un adevărat bastion pe cursul Oltului în calea popoarelor migratoare, turcilor și tătarilor. Din această perioadă timpurie datează și biserica fortificată. Localitatea a aparținut dintotdeauna de Scaunul Cincului până la desființarea sa din anul 1876. Biserica prezentând un turn la vest este ridicată în
Biserica fortificată din Cincșor () [Corola-website/Science/327580_a_328909]
-
o formă rotunjită și o înălțime de 40 m. În același timp, zidurile de aparare ale castelului au fost ridicate la o înălțime de 12 m. A fost completat al doilea rînd de ziduri mici, astfel castelul a devenit un bastion mare și puternic, extins dincolo de oraș, apărând intrările în el. Castelul făcea parte din kapituły warmińskiej, care pînă în anul 1454 era proprietatea Ordinul Teutonic. Din acest motiv, a jucat un rol important în timpul războinic polono-teuton. În anul 1410, după
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
de pe colina vestică. Alții se refugiază în palatul lui Irod, cel cu turnuri puternice. Încă o dată Titus trebuie să introducă în luptă geniștii, artileria, mașinăriile-berbece, toată strălucita sa tehnică de asediu. În septembrie sunt trecute și aceste ziduri, cucerite ultimele bastioane; rezistența este înfrântă definitiv. Pierderile umane ale iudeilor sunt inimaginabil de mari. În timpul asediului s-au aflat în cetate, conform datelor lui Tacit, 600 000 de oameni. Josephus notează ca număr al prizonierilor, fără a socoti și crucificații și spintecații
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]