4,389 matches
-
luă toiagul și porni, șchiopătând, spre cazărmi. Dar, în loc de a intra în tabără, păru să-și continue drumul singur în josul muntelui, iar însoțitorii lui îl întrebară, neliniștiți, unde se ducea. — La poale, răspunse simplu Kanbei și, cu toate că se sprijinea în baston, începu să coboare cărarea în pantă, cu pas aproape vioi. Cei care-l însoțiseră, Mori Tahei și Kuriyama Zensuke, coborâră pe urmele lui. — Stăpâne! strigă Mori. Vă rugăm, așteptați! Kanbei se opri, odihnind, o clipă, toiagul, și privi înapoi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zonă a stăvilarului care, în sfârșit, se terminase, privea cu ochi învăpăiați în jos, spre miile de muncitori. Când descoperea pe cineva încetinind cât de cât, se repezea la lucrător cu o viteză ciudată pentru un invalid, lovindu-l cu bastonul: — La muncă! De ce trândăvești? Muncitorii tremurau și lucrau frenetic, dar numai când îi supraveghea Kanbei. — Războinicul-demon șchiop se uită la noi! În sfârșit, Kanbei îi raportă lui Hideyoshi: — Va fi cu neputință să terminăm la timp. Numai ca să fim siguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o lămurim mai întâi, răspunse omul, privind spre mulțime, în așteptarea unui sprijin, dar fără a vădi nici urmă de teamă. — În nici un caz! Pentru prima oară, Kanbei vorbi cu glasul său adevărat. În aceeași clipă, își aruncă la pământ bastonul, trase sabia din teacă și-l tăie pe muncitor în două. Răsucindu-se repede spre altul, care dădea să fugă, îl spintecă și pe el. În același timp, Rokuro și Kyuemon - care stăteau înapoia lui Kanbei - scoaseră săbiile și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
colina. Privi în jur, se rezemă vlăguit de trunchiul unui copac și ridică ochii spre stele. Un călăreț se apropie și se opri în fața lui. — Prieten sau dușman? strigă Yojiro, sfidându-l cu o lance pe care o folosea drept baston. — Prieten, răspunse omul, descălecând. Doar privindu-i mersul clătinat, Yojiro își dădu seama că era grav rănit. Se îndreptă spre el și-i oferi brațul. — Gyobu! spuse Yojiro, recunoscându-și tovarășul. Ține-te bine! Te sprijin eu. — Tu ești, Yojiro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tăcuți în întuneric, ca valurile la mal. — Yahei! Unde ești? strigă Hideyoshi, în timp ce mergea de-a lungul șirului de ofițeri și soldați. Oamenii nu se distingeau clar în umbra copacilor, iar acum vedeau un militar scund care bătea cu un baston de bambus în pământ, pe când mergea urmat de șase-șapte soldați. Majoritatea ostașilor credeau, probabil, că era șeful unui grup al celor care pregăteau bagajele pentru drum, dar, când îl recunoscură pe Hideyoshi, deveniră și mai tăcuți, trăgându-și caii înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
goană după ei. Îl putură vedea pe Hideyoshi mergând vesel în frunte, cu un băț de bambus în mână, de parcă s-ar fi dus la o vânătoare cu șoimi. Aveți de gând să urcați pe munte, stăpâne? Hideyoshi arătă cu bastonul spre jumătatea pantei: — Da. Cam până acolo. După ce urcară cam o treime din înălțime, ajunseră la un mic platou. Hideyoshi se opri privind în jur, cu vântul răcorindu-i sudoarea de pe frunte. Din locul acela, avea o vedere panoramică asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
conduce înaintarea în adâncul teritoriului inamic. Spunându-mă celor pe care mi le cere acum, ar însemna să omit tușa finală a unei operațiuni militare care, până în prezent, a fost încununată cu succes. Aș dori să mai aibă încredere în bastonul meu de comandă, doar încă un pas. Prin urmare, Genba nici nu se plecă în fața celor pe care fusese trimis să le spună mesagerul, nici nu se supuse ordinelor, cât se poate de explicite, ale comandantului său suprem. Își folosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
împușcături, țintind spre tigvele aurii. — Opriți focul! Opriți focul! Răcnind cu glas puternic, Hideyoshi galopă în direcția focului de muschete, ca o săgeată trasă din arc. — Eu sunt! Hideyoshi! Nu mă recunoașteți? În timp ce se apropia de castel, scoase de la cingătoare bastonul auriu de comandă și îl agită spre soldații din castel. — Sunt eu, Hideyoshi! Nu trageți! Uluiți, doi oameni săriră din armureria de lângă poarta principală, deschizând batantele. — Senior Hideyoshi? Acea întorsătură a evenimentelor părea complet neașteptată și îl salutară, cu oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bine - în armură cu mantie de culoarea prunei, intrând nonșalant în bucătărie și strigând ca și cum ar fi făcut parte din familia stăpânului: — Hei! Doamna Maeda e aici? Unde-i? Nimeni nu știa unde era. Toți păreau nedumeriți dar, la vederea bastonului auriu de comandă și a săbiei oficiale, se grăbiră să îngenuncheze, cu plecăciuni. Trebuia să fie un general de mare rang, dar nimeni nu-l mai văzuse prin clanul Maeda. — Ei, Doamnă Maeda, unde ești? Eu sunt, Hideyoshi. Haide, arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ani, devenise prea trupeș și, chiar când îmbrăca armura, avea spatele rotunjit și umerii dolofani; capul său părea aproape înfipt între umeri, sub coiful cu decorațiuni bogate. Își rezema pe genunchi atât mâna stângă, cât și dreapta, în care ținea bastonul de comandă. Așezat pe scăunelul de campanie, cu coapsele depărtate, stătea cocoșat înainte într-o poziție care-i știrbea demnitatea. Și, da, aceea era postura lui obișnuită, chiar și când stătea așezat în fața unui musafir sau când se plimba. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întrebări pe care am să i le adresez bătrânului. Noaptea târziu, am căzut într-un somn adânc, fără vise... Un soare ca un bulgăre de aur anunța o dimineață de toamnă plină de frumusețe. Mi-am luat desaga și nelipsitul baston, ieșind pe poartă visător... Nici nu mi-am dat seama când am ajuns la margine de pădure. Mergeam grăbit, să ajung cât mai repede la mănăstire... Am făcut totuși un popas la izvorul care sloboade apă limpede de la stinghia unui
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
gândul la plecare, am început să-mi orânduiesc bagajul... În cele din urmă, am ieșit să mă mai pătrund de starea locului... Când m-am întors, am constatat că totul era pus într-o ordine desăvârșită. Până și rucsacul cu bastonul erau lângă ușă... O legăturică cu plăcinte poale-n brâu se afla pe colțul mesei, alături de o sticluță cu lichior și câteva mere rumene. “Asta-i mâna Zânei sau a Sevastiței... După ce am mulțumit Celui de sus pentru tot ce
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și în cele mai multe cazuri, chiar deloc. O singură mișcare din cap sau un cuvânt de-al lui era considerat drept o favoare extraordinară. De la sultan, Duca iese cu sceptrul aurit, cu buzduganul bătut cu nestemate, care servea nu numai ca baston de mareșal, ci în mâna voievodului avea și o altă întrebuințare: ,,un boier putea fi bătut, dar numai de buzduganul domnesc. I se dă o masă de către marele vizir, apoi în fața lui se face plata ienicerilor”<footnote Ibidem, p. 297
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Și ce cauți la capătul ăsta de lume... fără nici un rost ... Ar putea face și alții ce faci tu, alfabetul nu se schimbă... oricine poate explica unor copii că litera „a” este formată dintr-o jumătate de oval și un baston cu întorsătura în partea de sus... Ce ți se pare că realizezi? Să fi rămas în satul tău, să fi avut o casa răzășească, să știi că e a ta, să faci și tu ce fac femeile, să croșetezi, să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cu o gingășie infinită, angelică. Domnul doctor Anton Marga își descheie, iritat, gulerul cămășii apretate. Purta un costum ușor, de vară, în culoarea albăstrelelor. Costum ușor, de vară, deși interlocutorul său se credea în iarnă. Doctorul ținea în dreapta un scurt baston de cauciuc, tocul unei umbrele. Își ștergea, din când în când, cu o fină batistă albă, fața transpirată de arșița primăverii, dar și ochelarii, fruntea, barba. Am stat de vorbă cu studentul, când și-a revenit. Mi-a confirmat extraordinara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ți-am spus. Merit suta. Meritam suta, zău așa, meritam. Sunt pe moarte, deși meritam suta. Am 99 de ani și sunt pe ducă. Dar vin zilnic. Vin zilnic aici. Pe jos vin, tocmai de la mama dracului. Pe jos, fără baston. N-am nevoie, merg și nu obosesc. Dar sunt pe moarte... Păi, cum... sunteți foarte, cum să spun... în foarte bună... condiție. Da, excelentă condiție. — Ei, sigur, excelentă. Excelentă, excelentă, așa zicea și doctorul ăla mic și grăsuț, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de sub patul lui. Fiul se chircește în colț și tatăl își desface cureaua groasă din piele. Copilul cerșește îndurare... Doamne, nu mă distrez deloc. E oribil și îmi trezește amintiri de când eram la școală și diriginta mă bătea uneori cu bastonul. Asta era înainte să fie interzisă pedeapsa corporală. Mă simt cam posomorâtă și deprimată când scriu chestiile astea, dar cred că filmul va avea mare succes, mai ales în State. Pentru că americanilor le plac lucruri de-astea, nu? Adică Angela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
se îndreaptă spre grandioasele uși duble, mă uit în jur după Elinor, dar nu o văd. Pe un scaun de lângă mine se află o femeie în vârstă, îmbrăcată în dantelă neagră, care încearcă să se ridice sprijinindu‑se de un baston. Stați să vă ajut, zic, grăbindu‑mă să o prind în clipa în care nu reușește să se prindă bine. Să vă țin paharul de șampanie? — Mulțumesc, draga mea! Doamna îmi zâmbește în clipa în care o iau de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de mână. Numele pe care el le-a încercuit. TOP SECRET. NUMAI PENTRU OCHII TOVARĂȘEI JIANG CHING. O sută cinci membri din congres și nouăzeci de reprezentanți regionali. * În anii ’50, Kang Sheng este mentorul meu. Suntem, unul pentru altul, bastonul cu care ne ridicăm de jos, mergem și ajungem în vârf. Nu ne putem descurca unul fără celălalt. Facem târguri. Eu nu sunt Zi-zhen și nu sunt masochistă. Am gustat din viață și vreau mai mult. Mao mă dezamăgește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să mai fie ultimul, În afară de el? Ultimul bărbat care să mai intre aici, la noi, venind de pe mapamond! Numai că ai noștri, ei-ele, trebuie să-l fi așteptat pus la țol festiv, costum negru, bleumarin, În dungi, cravată cu picățele, baston, cârjă, servietă-diplomat, melon, ce poți să știi ce e-n mintea lor eleganța lui pește, reprezentarea clasică de old-fashionable? Și nici rocăr nu te puteai aștepta să fie! Așa că, oricât s-au benoclat, tot n-au reușit să-l detecteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sport și ochelari! — Lentile de contact, geantă sport pe umăr! — Și barbă! — Nemaipomenit! Am fost sigură că e mai tânăr! — Mai bătrân! — Mai scund! — Mai gras! -- Mai chel! — Cu totul altfel mi l-am imaginat! Cu pălărie de pai, trenchcoat, baston. — Redingotă, melon, monoclu, umbrelă neagră... — Smoking! Papillon! * — Ultima care a ieșit, baba aia, cu mănuși, pălărie, este sau nu nevasta lui, spune? — Prezentabilă! — Oribilă, vrei să spui... Pentru vârsta ei, o femeie bine.. — La vârsta ei, frumoasă, urâtă, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
semni... Pe ușa atelierului apăru atunci ceea ce Babic, retras pe sofaua din colț, catalogă pe loc drept o monstruozitate. Personajul, cu părul alb tuns și ciufulit à la Titus, își făcu intrarea ca pe o scenă. Părea extrem de mândru de bastonul și de hainele lui originale. Strânse pe talie, dar exagerat de umflate în dreptul umerilor și chiar al șoldurilor. Semăna cu un balon sugrumat la mijloc care, dintr-o clipă într-alta, s-ar fi putut ridica în aer ca să plesnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
noi, în general. (Se opri, își ridică mâna stângă până în dreptul ochilor și privi lung piatra neagră montată în inelul de pe degetul cel mic. Apoi își reluă plimbarea, cu pieptul bombat, mult ieșit în față și punctându-și pașii cu bastonul.) Ei bine, au! Această rețea se constituie ca o veritabilă breșă spațio-temporală prin care fluxurile noastre de energie pot comunica direct cu lumea de dincolo, cu marile spirite ale omenirii, cu martorii mileniilor de istorie, într-un cuvânt, cu Inițiații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de gând să-și părăsească locul. Babic se așeză atunci ostentativ chiar în fața francezului. ― Mă rog, mă rog! Sunt un om de lume. Înțeleg că e vorba de niscaiva secrete amoroase. Se îndepărtă, punctându-și interjecțiile de nemulțumire cu sunetul bastonului. Asvadur își apropie gura de urechea prințului. Dar erau multe urechi exersate în acel atelier. Și Dante Negro schimbă o privire cu D’Autrey. Ceea ce tocmai aflaseră era deosebit de important. Kutuzov convocase ambele delegații într-o sesiune extraordinară prilejuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
picioare, sluga înfigea prăjina lungă când la dreapta, când la stânga, ca să mențină direcția. În spatele lui se contura tot mai mult un personaj cu părul ciufulit după moda à la Titus. Într-o mână înmănușată își ținea cu grație pălăria și bastonul. Cealaltă mână o ținea ridicată, cu gestul unui împărat roman înainte de a da semnalul pentru o bătălie importantă. Manuc zâmbi amuzat. Musiu Lotreapă nu era nimeni altul decât D’Autrey-Lès-Gray, omul care se ocupa cu... aspectele spirituale ale vieții. ― Alteță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]