3,438 matches
-
portarul meu se scoală și-i învenină inima cu aducere-aminte a unor timpi ce nu mai vin, căci nu mai pot veni! De ce? Vin, cupare!... (pe jumătate beat) Ș-apoi de ce să cuget trist, de ce să schimb frumosul vis al beției cu cugetarea cea rece și posomorâtă despre aieve?... Din contra... îmi place să visez, căci lumea-i vis! Armele - deșertăciune!... Iubirea - deșertăciune!... Lumea - deșertăciune!... E bine să fim deșerți ca gândirile unui amant și nențeleși ca suspinele unei fete ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aieve?... Din contra... îmi place să visez, căci lumea-i vis! Armele - deșertăciune!... Iubirea - deșertăciune!... Lumea - deșertăciune!... E bine să fim deșerți ca gândirile unui amant și nențeleși ca suspinele unei fete ce nu știe de ce suspină!... Și ce-i beția alta? 2262 O nebunie zveltă, frumoasă, gânditoare, Un cântec fără arpă, o rază fără soare, Amor cu umbre blânde, vis dulce fără somn Al minții noastre-orbite înveselitul Domn. Un murmură fără ape, un miros fără flori, Un vânt care nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
De la Brateș pîn-în poartă Fetele cu cozi în flori Întind vesel mândre hori Și flăcăii beau la toartă Chiuind în danțul lor, Flori și bete-n pălărie, Cămăși albe, fețe vii, Doruri dulci, doruri pustii Mestecate-n veselie, Înecate în beții. Iată ziua ce-azi-întinde A ei raze pe pământ, Ce aduce-n sânul sânt Viitoruri surâzânde Pentru îngeru-mi plăpând, Pentru scumpa mea copilă, Pentru Mira. 10 2254 Marea jos muge-n durere Norul sus rumpe-a lui poală Și prin umbra
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tremurător de clopot se amestecă [î]n aer I-ajungea l-a lui ureche printre stâlpii nalți ai scării Și prin vaietul mulțimii sună marmurele mării. * Strecuratu-s-au mulțimea, sala naltă e pustie, Muhamed cu sine însuși și, învins de grea beție, Se preaumblă singur, rece, pintre săbii, pintre darde, Prin ferestre el privește la orașul care arde, Căci din șapte părți deodată e Bizanțu-ntreg aprins Și din șapte laturi flacări pe cetate s-a întins. El vedea pe ienicerii cu turbane
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cailor copite, Ard cetățile-ntre ziduri, ard corăbiile-n porturi Când din loc în loc își mută el imperiul de corturi Ca-să-nfigă peste lume semnul nouăi sale legi Au surpat două imperii și pe paispreze regi. * Mohamet biruitorul, biruit de grea beție, Pe-un covor e-ntins și doarme. Sala-i largă și pustie, Colo capete tăiate și ochi mari ieșiți afară Pare că-l priveau din umbră... bălți de sânge curg pe scară, Pe podele, iar de ziduri răzimate[-s] lănci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
eu] odată-n psaltichie Că grea este în lume a regelui tichie. INTRIGANTUL (un iezuit palid, adâncit, sinistru) Hîrr! (Își arată dinții) Hîrr! Sunt rău... un demon. De-atîta răuție Eu m-am făcut un monstru și m-am dat la beție... Atât de infernal sunt încît de văz un cui Îndată eu pe dânsul căciula mea îmi pui. Lumina mă revoltă... de văd eu noaptea steaua Cu infernalitate eu îmi aprind luleaua. Cercat-am eu adesea ca să mă fac de treabă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
O altă slugă îmi aduse cafea, ciubuc și dulceață; pe urmă mă lăsă să mă îmbăt de miroase și de fumul tutunului. Petrecui astfel, aromind, o jumătate de ceas între somn și privighere, pierdut în niște rătăcite meditații ale unei beții dezmierdoase, cercând un simțământ de o fericire oarecare necunoscută, într-o adevărată nepăsare despre lucrurile lumei. În sfârșit iar intrară și făcui semn că voi să ies. Mă îmbrăcară și mă duseră în odaia din tindă, unde-mi aflai mantaua
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mângâia de necazurile ce le făcea ăst monstru mic, care din zi în zi se făcea mai încăpățînat, rău și malițios. Melancolia ce-i coprinse îi conduse la vițiul prea comun printre oameni de teapa lor. Ei se deteră la beție. Atât numai că sergentul nu voia să bea decât vin cu pecetea roșie și nevasta lui vin cu pecetea verde. Ori de câte ori sergentul era beat-mort, vedea în somnul lui pe femeia sângerată a cărei vedenie [î]l spăimântase în pimniță, după ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stătut iar în scaun la Adrianopol, orânduind acolo mijlocul împărăției, era de altmintrelea o pildă de iubire de dreptate și de cuget drept, de făcător de bine și blând, tare trupește și viteaz la război, dar era dat totodată la beție fără măsură și la moleșită desfrânare și atât de împătimit întru aceste încît, în urma viețuirii cu lenevire, o urmare a desfrânării, se lăsase cu totului de orice întreprindere mai mare și pierduse până și stima căpeteniilor sale celor mai bune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mergem mai îndărăt pe scara istorică sau evolutivă, la popoarele din Antichitate și la cele primitive, cu atât Anul Nou este sărbătorit mai zgomotos, cu mai mult fast și participare masivă, constituind cea mai mare sărbătoare (17, p. 252). Excesele (beții, obscenități, vacarm etc.) și chiar infracțiunile (bătăi, omoruri) erau atât de înrădăcinate și de generalizate în satele românești, încât doar cu vreo două secole în urmă autoritățile civile se vedeau obligate să ia măsuri polițienești și administrative pentru a interzice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
folosită o plantă psihotropă de către traci o datorăm geografului roman Pomponius Mela (secolul I e.n.). El consemna faptul că, în timpul ospețelor, tracii „aruncă în focurile în jurul cărora se șade semințe, al căror miros [= fum] provoacă comesenilor o veselie asemănătoare cu beția” (De chorographia, 2, 2, 21). Peste două secole, tot un geograf roman, Solinus (secolul al III-lea), relata aproape identic același obicei trac : „în timpul prânzului, soții [= bărbații] înconjoară vetrele, aruncă în foc sămânță din buruienile pe care le au și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
III-lea), relata aproape identic același obicei trac : „în timpul prânzului, soții [= bărbații] înconjoară vetrele, aruncă în foc sămânță din buruienile pe care le au și, după ce sunt loviți de mirosul [= fumul] acestora, cu simțurile amorțite, simt o veselie asemănătoare cu beția” (Collectanea rerum memorabilium, 10, 5). Tracii practicau astfel de fumigații euforizante la ospețe (de nuntă, la Solinus), ca alternativă la beția provocată de vin. Asemănarea izbitoare dintre cele două texte, precum și dintre alte pasaje referitoare la obiceiurile tracilor mă face
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care le au și, după ce sunt loviți de mirosul [= fumul] acestora, cu simțurile amorțite, simt o veselie asemănătoare cu beția” (Collectanea rerum memorabilium, 10, 5). Tracii practicau astfel de fumigații euforizante la ospețe (de nuntă, la Solinus), ca alternativă la beția provocată de vin. Asemănarea izbitoare dintre cele două texte, precum și dintre alte pasaje referitoare la obiceiurile tracilor mă face să cred fie că cei doi autori au folosit aceeași sursă de informare (anterioară secolului I e.n.), rămasă necunoscută, fie că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Jünger a propus o etimologie interesantă : Numele plantei kannabis își are obârșia și înrudirile în limbi foarte vechi, ca asiriana ; konabos era un cuvânt grec pentru zgomot. El sugerează răbufnirile parțial vesele, parțial agresiv-agitate în care se manifestă de obicei beția cânepii (27, p. 246). Contemporan cu Herodot, Sofocle asociază kannabis-ul cu muzicianul trac Thamyris (din tragedia omonimă), eroul orbit de muze pentru că s-a lăudat că poate cânta din liră mai frumos decât ele (Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, III
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
argumente că practica fumigației cu cânepă a fost „rău înțeleasă de eleni”, cu referire străvezie la Herodot. Ar fi vorba - după Vasile Pârvan - de un act cu valențe medicale, și nu de „un fel de narcotizare specială, ținând loc de beție” (66, p. 89). Din perspectiva istoricului Pârvan, a susține că „geto-sciții” ar fi practicat narcotizarea cu fum de cânepă (fie și în scopuri rituale) înseamnă a macula istoria idealizată a geților. în paranteză fie spus, triburile de „geto-sciți” din acea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
că ar fi putut exista mistere fără droguri” (65, pp. 70, 374). Dan Dana consideră că interpretările mele referitoare la folo- sirea în scopuri rituale a fumigațiilor de cannabis de către geto-daci și la lupta lui Deceneu (prin tăierea viței-de-vie) împotriva bețiilor rituale dionisiace variază între „discutabile” și „mai mult decât improbabile”. Și asta pentru că aș fi „foarte influențat de Eliade” (65, pp. 70, 77). Cu toate că - potrivit lui Dan Dana - sunt unul dintre „intelectualii români cei mai deschiși și occidentalizați”, eu aș avea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tracilor, la care participau numai bărbați (Solinus este categoric în acest sens) și în timpul cărora se făceau fumigații cu semințe psihotrope. Însă autorii antici citați consideră în mod eronat că acest obicei avea ca scop provocarea unei „veselii vecine cu beția”. În mod evident, această practică a tracilor (ca și cele similare ale sciților, iranienilor, șamanilor etc.) nu era menită să producă euforia, ci extazul, transa mistică, un anume furor religiosus (43, pp. 394-402) sau, într-o altă formulare datorată lui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
profund (De fluviorum et montium nominibus, III, 3). Se regăsesc în acest pasaj principalele elemente din textele lui Pomponius Mela și Solinus : în cadrul unui ospăț, tracii inha- lează fumul produs de o plantă psihotropă, care le provoacă un soi de „beție”. Se pune din nou întrebarea despre ce plantă e vorba. Ar putea fi o specie de oregano : sovârf (Origanum vulgare), care conține un ulei volatil (bogat în timol și carvacrol) cu acțiune sedativă asupra sistemului nervos central și antispastică (cum
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
asupră-i toate relele să cheme” (174, pp. 94-95). Motivul a supraviețuit până târziu, la poetul simbolist Mircea Demetriade, de exemplu, în „melopeea” Renegatul (1893) : „Dar văz întinsă masă, și vinul ce te’mbată,/ Și’n porc oricând te schimbă beția-i blestemată” (262, p. 7). După cum se vede, legătura mitologică dintre beția alcoolică și Diavol este trainică. Știm că Dionysos și daimonii din cortegiul său (Satiri, Sileni, Fauni, Priap etc.) au fost prototipurile Diavolului din imaginarul colectiv european (jumătate om
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
până târziu, la poetul simbolist Mircea Demetriade, de exemplu, în „melopeea” Renegatul (1893) : „Dar văz întinsă masă, și vinul ce te’mbată,/ Și’n porc oricând te schimbă beția-i blestemată” (262, p. 7). După cum se vede, legătura mitologică dintre beția alcoolică și Diavol este trainică. Știm că Dionysos și daimonii din cortegiul său (Satiri, Sileni, Fauni, Priap etc.) au fost prototipurile Diavolului din imaginarul colectiv european (jumătate om - jumătate țap, pervers, lubric etc.). Paradoxal, imaginea diavolului creștin nu vine din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
atestă unele texte juridice din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, dedicate domnitorilor fanarioți Mihai Racoviță (1765) și Grigore al III-lea Ghica (1766). Astfel, era interzisă Brumaria - „sărbătoarea în cinstea zeului mincinos Dionysos, supranumit brumu, patron al beției”. „Aceste sărbători - explică legile din secolul al XVIII-lea - se țineau de păgâni, ca să aibă parte de un an bun, adică cu același scop precum se serbează și acum.” De asemenea, toamna, la facerea vinului, oamenilor li se cerea în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de fericire” (Legile, I, 637d). În această informație pare să fie vorba despre ceremonii de tip dionisiac. În primul rând, Platon subliniază în mod expres (ceea ce n-ar fi făcut dacă ar fi fost un fapt uzual) că la aceste beții (probabil rituale) luau parte și femeile, care, altfel, nu aveau voie să bea vin (cf. Plutarh, Quaestiones romanae, 6). în al doilea rând, vinul neamestecat cu apă era o licoare tipic dionisiacă : „La început - scrie Diodor din Sicilia -, când vinul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se bea curat”, și asta pentru că doar „vinul fără amestec [cu apă] îl duce pe omul care l-a băut într-o stare vecină cu nebunia” (Biblioteca istorică, IV, 3-4). În schimb, „apa rece [introdusă în vin] risipește dintr- odată beția” (Plinius, Naturalis historia, XXIII, 41). Herodot susține că și sciții aveau obiceiul de a bea vin neamestecat cu apă : „Când [spartanii] vor să bea vin cu mai puțină apă, zic că beau ca sciții”. Regele spartanilor Cleomenes ar fi înnebunit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
luate de Deceneu să fi fost de ordin social sau moral. Motivația lui Deceneu - ca mare preot și reformator al cultului - a fost, mai degrabă, de ordin cultual, religios. El a încercat, probabil, să diminueze amploarea pe care o luaseră bețiile rituale, provocatoare de enthousiasmos („înzeire”), de ekstasis și de furor religiosus. Patronul acestei stări de posesiune divină și delir religios trebuie să fi fost zeul trac Dionysos. Cultul orgiastic al acestuia era extrem de popular în epocă și în zonă, fiind
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Dana - este mai mult decât improbabil” (65, p. 77). B.P. Hasdeu a abordat acest subiect în 1874, într-un studiu intitulat Originile viniculturei la români. El a considerat că „regele dacic Berebist” a tăiat vița- de-vie „pentru a stârpi beția în popor”, dar nu a uitat să menționeze faptul că acest act avea de-a face cu „cultul lui Bac[chus]” (279). în mod surprinzător, cel care - probabil - a intuit cel mai corect semnificația măsurii drastice aplicate de Deceneu a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]