1,688 matches
-
din lut, cu oarecare meșteșug, cu icoane șterse, pe pânză sau pe hârtie”. Urmează descrierea unor odoare și odăjdii, a clopotniței cu două clopote etc. Parohul era un ungur secui, Mihail Rapczon (Rabcsonyi sau Rapezon Mihály), om simplu, fără carte, bețiv de frunte („potatorem optimum”), aflat veșnic în ospețe („et indefessum lusorem atq(ue) Cantorem”). În Însemnări despre lucrurile din Moldova, Marco Bandini descrie obiceiurile, firea și portul moldovenilor și curtea domnului Moldovei (Vasile Lupu). În 1647, de sărbătoarea Bobotezei, Marco
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a face cu niște oameni atît de vădit inepți, ghinioniști și ratați, Își continuau căutarea, fabricînd minciuni sfruntate despre marile lor lovituri, „revenindu-și” ca spălători de vase, vînzători de răcoritoare sau chelneri, prăduind din cînd În cînd cîte un bețiv sau poponar temător și căutînd, căutîndu-l mereu pe „tipul cu schema”, cu marea combinație, care să le zică: „Te-am urmărit. Tu ești tipul de care am nevoie la schema asta. Acum ascultă...” Jack - cel prin care i-am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o seară de marți Roy și cu mine stăteam În Angle la un capăt al barului. Mike Metrou era și el acolo. Și Frankie Dolan. Dolan era un băiat irlandez cu un ochi cruciș. Se specializase În prădăciuni mizerabile - bătea bețivi fără apărare, Își țepuia tovarășii. „N-am pic de onoare”, zicea. „SÎnt un șobolan.” Și chicotea. Mike Metrou avea o față mare, palidă și dinți lungi. Semăna cu un soi de animal subpămîntean special adaptat care vînează animalele de la suprafață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dealer de marfă și să anunțe c-au spart o rețea de traficanți cu arestarea lui. Fritz s-a bucurat că i se acordă atîta atenție și vorbea cu satisfacție despre „chinta” lui la Lexington. Poponaru’ era un jefuitor de bețivi clasa-Întîi. Loviturile lui erau fabuloase. Era cel care ajungea primul la fazanul afumat, niciodată cel care nimerea la locul faptei cînd fazanul zăcea cu buzunarele-ntoarse pe dos. Un bețiv adormit - numit În branșă „căzătură” - atrage o ierarhie de hoitari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
despre „chinta” lui la Lexington. Poponaru’ era un jefuitor de bețivi clasa-Întîi. Loviturile lui erau fabuloase. Era cel care ajungea primul la fazanul afumat, niciodată cel care nimerea la locul faptei cînd fazanul zăcea cu buzunarele-ntoarse pe dos. Un bețiv adormit - numit În branșă „căzătură” - atrage o ierarhie de hoitari. Primii vin prăduitorii de top, ca Poponaru’, ghidați de un radar special. Cei din categoria asta nu vor decît bani gheață, bijuterii ca lumea și ceasuri. Apoi vin găinarii, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Poponaru’, ghidați de un radar special. Cei din categoria asta nu vor decît bani gheață, bijuterii ca lumea și ceasuri. Apoi vin găinarii, care fură orice. Iau pălăria, pantofii și cureaua. La sfîrșit hoții grobieni, neîndemînatici, Încearcă să tragă de pe bețiv pardesiul sau vesta. Poponaru’ era Întotdeauna primul la bețivii mănoși. O dată s-a scos cu o mie de dolari la stația pe la Strada 103. Deseori loviturile lui ajungeau la sute de dolari. Dacă bețivul se trezea, Poponaru’ rînjea și-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
asta nu vor decît bani gheață, bijuterii ca lumea și ceasuri. Apoi vin găinarii, care fură orice. Iau pălăria, pantofii și cureaua. La sfîrșit hoții grobieni, neîndemînatici, Încearcă să tragă de pe bețiv pardesiul sau vesta. Poponaru’ era Întotdeauna primul la bețivii mănoși. O dată s-a scos cu o mie de dolari la stația pe la Strada 103. Deseori loviturile lui ajungeau la sute de dolari. Dacă bețivul se trezea, Poponaru’ rînjea și-l pipăia pe coapse, ca și cum intențiile lui ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
grobieni, neîndemînatici, Încearcă să tragă de pe bețiv pardesiul sau vesta. Poponaru’ era Întotdeauna primul la bețivii mănoși. O dată s-a scos cu o mie de dolari la stația pe la Strada 103. Deseori loviturile lui ajungeau la sute de dolari. Dacă bețivul se trezea, Poponaru’ rînjea și-l pipăia pe coapse, ca și cum intențiile lui ar fi fost sexuale. De la schema asta s-a ales cu porecla. Era mereu bine-mbrăcat, cu veste de tweed și pantaloni gri de flanel. Un șarm european În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
groapă” cu Roy. Mergeam cu metroul, pîndind fiecare pe cîte-o parte, pînă cînd ocheam o „căzătură” adormită pe-o bancă. Atunci ne dădeam jos. Stăteam În fața băncii cu un ziar deschis și-l acopeream pe Roy, care scotocea prin buzunarele bețivului. Roy Îmi șoptea indicații - „un pic mai la stînga, prea mult, un pic Înapoi, așa, rămîi acolo” - și eu mă mișcam ca să-l acopăr. Adesea ajungeam tîrziu, cînd bețivul zăcea deja cu buzunarele Întoarse. Operam și În vagoane. Eu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ziar deschis și-l acopeream pe Roy, care scotocea prin buzunarele bețivului. Roy Îmi șoptea indicații - „un pic mai la stînga, prea mult, un pic Înapoi, așa, rămîi acolo” - și eu mă mișcam ca să-l acopăr. Adesea ajungeam tîrziu, cînd bețivul zăcea deja cu buzunarele Întoarse. Operam și În vagoane. Eu mă așezam lîngă bețiv și deschideam un ziar. Roy se Întindea prin spatele meu și-l scotocea prin buzunare. Dacă bețivul se scula, Îmi vedea ambele mîini pe ziar. Scoteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
șoptea indicații - „un pic mai la stînga, prea mult, un pic Înapoi, așa, rămîi acolo” - și eu mă mișcam ca să-l acopăr. Adesea ajungeam tîrziu, cînd bețivul zăcea deja cu buzunarele Întoarse. Operam și În vagoane. Eu mă așezam lîngă bețiv și deschideam un ziar. Roy se Întindea prin spatele meu și-l scotocea prin buzunare. Dacă bețivul se scula, Îmi vedea ambele mîini pe ziar. Scoteam În medie zece dolari pe seară. O seară obișnuită se desfășura cam așa: Începeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mă mișcam ca să-l acopăr. Adesea ajungeam tîrziu, cînd bețivul zăcea deja cu buzunarele Întoarse. Operam și În vagoane. Eu mă așezam lîngă bețiv și deschideam un ziar. Roy se Întindea prin spatele meu și-l scotocea prin buzunare. Dacă bețivul se scula, Îmi vedea ambele mîini pe ziar. Scoteam În medie zece dolari pe seară. O seară obișnuită se desfășura cam așa: Începeam lucrul pe la 11. Luam metroul din Times Square dinspre centru, pe magistrala nordică. La Strada 149 am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Îmi vedea ambele mîini pe ziar. Scoteam În medie zece dolari pe seară. O seară obișnuită se desfășura cam așa: Începeam lucrul pe la 11. Luam metroul din Times Square dinspre centru, pe magistrala nordică. La Strada 149 am ochit un bețiv și ne-am dat jos. Strada 149 e o stație cu mai multe niveluri periculoasă pentru prăduitorii de drojdieri pentru că e plină de locuri În care se pot piti gaborii și e imposibil să te acoperi din toate unghiurile. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Un pic mai la dreapta, prea mult, un pic Înapoi, acolo, e bine. Brusc, fornăiala s-a oprit. M-am gîndit la scenele din filme, cînd omului se oprește respirația În timpul unei operații. Îl simțeam pe Roy nemișcat În spatele meu. Bețivul a bolborosit ceva și și-a schimbat poziția. Încet, fornăiala s-a pornit din nou. Roy s-a ridicat. A zis „OK” și a pornit-o repede spre celălalt capăt al peronului. A scos din buzunar niște bancnote mototolite și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a numărat opt dolari. Mi-a dat patru. - I-avea În buzunarul de la pantaloni. Nu găseam mălaiu’. Am crezut o clipă că o să ne prindă. Am luat-o Înapoi spre centru. La 116 am ochit unul și-am coborît, dar bețivul s-a ridicat și-a plecat Înainte să ne-apropiem de el. Un tip ponosit cu o gură mare, căzută, a intrat În vorbă cu Roy. Era tot un prăduitor. - Poponaru’ a pus-o din nou. Două bețe și-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
zic „Poponaru’ dracu’!” fiindcă ei n-au bulan. Nu e mai poponar ca mine. Roy făcu o pauză, gînditor. De fapt, chiar mai puțin. Am mers pînă la capătul liniei, În Brooklyn, fără să zărim nici o căzătură. La-ntoarcere un bețiv dormea Într-un vagon. M-am așezat lîngă el și mi-am desfăcut ziarul. Simțeam brațul lui Roy În spate. La un moment dat bețivul s-a trezit și s-a uitat la mine pătrunzător. Dar aveam ambele mîini la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mers pînă la capătul liniei, În Brooklyn, fără să zărim nici o căzătură. La-ntoarcere un bețiv dormea Într-un vagon. M-am așezat lîngă el și mi-am desfăcut ziarul. Simțeam brațul lui Roy În spate. La un moment dat bețivul s-a trezit și s-a uitat la mine pătrunzător. Dar aveam ambele mîini la vedere, pe ziar. Roy s-a prefăcut că citește ziarul o dată cu mine. Bețivul a ațipit la loc. - Aici coborîm, a zis Roy. Mai bine ieșim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
desfăcut ziarul. Simțeam brațul lui Roy În spate. La un moment dat bețivul s-a trezit și s-a uitat la mine pătrunzător. Dar aveam ambele mîini la vedere, pe ziar. Roy s-a prefăcut că citește ziarul o dată cu mine. Bețivul a ațipit la loc. - Aici coborîm, a zis Roy. Mai bine ieșim puțin pe stradă. Nu rentează să stăm atîta-n metrou. Ne-am luat o cafea la automatul de la Strada 34 și-am Împărțit ultima pradă. Trei dolari. - CÎnd Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
poartă arme. Doar bastoane. Așa că dacă te prinde vreunu’, fugi dacă poți să scapi. Queens Plaza e altă stație periculoasă În care e imposibil să te acoperi din toate părțile. N-ai altă variantă decît să mergi la risc. Un bețiv dormea Întins pe o bancă, dar nu puteam risca să-l facem, fiindcă era multă lume În jur. - O s-așteptăm un pic, a zis Roy. Să ții minte Însă: nu lăsa niciodată să treacă mai mult de trei garnituri. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Roy. Să ții minte Însă: nu lăsa niciodată să treacă mai mult de trei garnituri. Dacă n-a apărut nici o ocazie clară, las-o baltă, oricît de bine arată. Doi golani tineri au coborît din metrou ținînd la mijloc un bețiv. I-au dat drumul pe o bancă, apoi s-au uitat la Roy și la mine. - Hai să-l ducem În partea cealaltă, a zis unul dintre derbedei. - De ce să nu-l facem chiar aici?, a-ntrebat Roy. Vagabonzii s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
să-l ducem În partea cealaltă, a zis unul dintre derbedei. - De ce să nu-l facem chiar aici?, a-ntrebat Roy. Vagabonzii s-au făcut că nu pricep. - Să-l facem? Nu-nțeleg. Ce vrea amicu’ să zică? Și-au luat bețivul și l-au dus În partea cealaltă. Roy s-a dus la fazanul nostru și i-a scos un portofel din buzunar. - N-avem timp de finețuri, a remarcat el. Portofelul era gol. Roy l-a aruncat pe bancă. Unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și descria În detaliu simptomele abstinenței. Nu se văita niciodată. Nu cred că era capabil de autocompătimire. Bob Riordan l-a-ntrebat cu ce se ocupă și Matty a răspuns: „SÎnt doar un tîmpit de hoț”. A spus o poveste despre un bețiv adormit pe o bancă, pe peronul de la metrou. - Știam că are mălai În buzunar, Într-o parte, dar de cîte ori mă apropiam la mai puțin de trei metri de el, se trezea și zicea „ce vrei?” Nu era greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Nu era greu de imaginat cum Îl trezeau pe drojdier emanațiile puternice, pătrunzătoare, ale lui Matty. - Așa că m-am dus și l-am găsit pe-un tip de-l știam. Un boschetar bătrîn, dat pe pastile. S-a așezat lîngă bețiv și În douăj’de secunde l-a făcut. I-a tăiat buzunarul. - De ce nu l-ați Înghesuit la perete să-i luați banii? a Întrebat Riordan pe tonul lui binevoitor condescendent. Matty avea un tupeu fără limite și nu ascundea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
să-mi desfacă psihicul În bucăți și să-l facă la loc În opt zile. * * * Ceilalți pacienți erau o adunătură jalnică și obosită. Nu mai era nici un junky pe-acolo. Singurul pacient din salonul meu care știa mersul era un bețiv ce venise cu o falcă ruptă și cu alte răni pe față. Mi-a spus că toate spitalele publice Îl refuzaseră. La Charity i-au zis: „Întinde-o! Murdărești de sînge peste tot”. Astfel că a venit la sanatoriul acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-și ridice privirea de la revolver. Am vrut să zic „Bineînțeles - la ce folosește un pistol descărcat?”, dar n-am zis nimic. Scena era ireală și plată și fără sens, ca și cum aș fi pătruns cu de-a sila În visul altcuiva: bețiv rătăcit pe scenă. Și eu eram ireal pentru ceilalți - străinul din altă țară. Barmanul se uita la mine curios. A dat din umeri ușor, a silă nedumerită, și și-a băgat arma la centură. Nu exista ură-n Încăpere. Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]