3,030 matches
-
poate că Bufnița Maro vorbea despre batiste de rezervă și truse de cusut, nu despre prezervative, dar principiul e același, nu-i așa ? Mă privesc În oglindă, Îmi acopăr buzele cu un ultim strat de gloss și Îmi dau din belșug cu Allure. OK. Gata de sex. Vreau să zic, pentru Jack. Vreau să zic... O, Doamne. Pentru ce-o fi. Ziua Angajaților În Familie se desfășoară la Panther House, care e casa de la țară a Panther Corporation, aflată În Hertfordshire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la mama și mă forțez să ridic capul. N‑am să‑mi permit să mă prăbușesc. Am să fiu puternică și optimistă. HLBC nu sunt singurii pești din baltă. Sunt mulți alții care vor să pună mâna pe mine. Din belșug! Uite, de pildă... Greg Walters. A zis că vrea să mă întâlnesc cu directorul lui de programe, nu? Ei, poate că el o să‑mi fixeze azi ceva. Da! Poate că, la sfârșitul zilei de azi, voi avea propria mea emisiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
gin tonic, savurându‑i aroma înțepătoare. — Și ce s‑a întâmplat? — Luke a venit peste ei, i‑a luat prin surprindere, i‑a băgat într‑o sală de ședințe și le‑a căutat prin birouri. Și a găsit dovezi din belșug. — Luke? Simt o izbitură puternică în stomac. Adică, Luke e în Londra? — Îhm. — De cât timp? De vreo trei zile. Michael îmi aruncă o privire rapidă. Înțeleg că nu te‑a sunat. — Nu, zic, străduindu‑mă să‑mi camuflez dezamăgirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vreau altceva! Ceva cu multè carne! Bèrbații mènâncè carne, Matei! Sălățele și florile sunt pentru femei! Tu ce iei? Eu rèmân la pizza Hawaii! Matei declarând, în ciuda observațiilor prietenului sèu, fidelitate ananasului, șuncii și cașcavalului, toate aburinde și presèrate din belșug deasupra unui aluat copt pe vatrè, atât cât trebuie! Șerban mârâie ceva în barbè și-i face semn lui Rudi sè se apropie, Mè bèiete, n-ai ceva fripturè, un biftec, Rudi ezitè, apoi, observând seriozitatea prietenului meu, îi promite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mici de cocă fierte în apă îndulcită aproape toată noaptea, la foc potolit, ca să nu se zdrobească. După efortul săriturilor în aerul rece al dimineții, nimic nu era mai îmbietor și mai bine primit decât acele porții aburinde, presărate din belșug cu nucă pisată, din care se ridicau arome de vanilie, scorțișoară și coajă de lămâie. Un mic dejun neprotocolar, luat de-a valma, slugi și stăpâni, oameni simpli și boieri de viță, solidari prin împărtășirea aceleiași bucurii. În veselia generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
până când dispăreau cu totul. Fetișcanele nu-și puteau explica unde dispăreau. Îl credeau vrăjitor. Le învăța apoi să prepare cu mâna lor așa-numitul liquor silicum, un fel de apă de cremene. Pietricelele acelea albe și frumoase se găseau, din belșug, pe toate cărările. Desigur, culesul acestora avea și el farmecul lui. Le invita apoi noaptea în laborator. Pietrele, tratate cu o substanță alcalină, deveneau, sub ochii lor uimiți, mai întâi transparente, iar mai apoi un frumos lichid limpede ca apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
treaba ca lumea. Da, da! Voi reclama chiar în noaptea asta. Femeia îl privea ușor dezamăgită. Tocmai gustase din vin și constatase că cineva mersese mult prea departe cu zgârcenia. Sau cu generozitatea. Ai, ai! Botezase vinul cu apă din belșug. ― Excelență, mai am încă o noutate. Sau chiar două. Ledoulx își reveni, cu totul mirat că putuse uita complet de restul noutăților. Femeia se așezase, așa că se așeză și el. ― Ceva legat de negocierile de pace de la hanul zarafului? Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ce soartă li se pregătește - zice el - din toată vorbăria aia de la han - zic eu. Ei, acolo nu se vorbește chiar tot timpul. Ceva-ceva dimineața, cu cafea și ciubuc, după care o tulesc toți cu limbile scoase și salivând din belșug în restaurantul zarafului. După miresmele care adie dintr-acolo pe la orele prânzului și seara, mai ales, ăia rod oase cu carne, nu glumă! Și pe veresie, nu altfel! În sfârșit, iată că stăpânul și-a înfipt cu nădejde pana într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu mâna lui înmănușată petalele de trandafiri. Oare câte alte lucruri mai știa prințul? ― Voi fi cu totul sincer, Alteță! Femeia aceea voalată eram eu. Un travesti destul de ușor de realizat pentru un pictor. Puțin carmin pe buze, pudră din belșug, o claie sofisticată în jurul acestui chip drăgălaș, ușor de confecționat... ― Dar cu atât mai ușor de realizat dacă însăși văduva Marioritza și-ar fi tras doar un văl peste față. Ah, armenii! De șase ori mai șireți decât evreii! ― Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sângelui, a unei misterioase euforii. Deveneau din ce în ce mai îndrăznețe, cercetând conținutul așternuturilor, apucând plasele de cumpărături și alungându-i pe proprietari, care fugeau urlând de groază. Se părea că vechile obiceiuri din bazar ieșeau din nou la suprafață; de parcă, sătule de belșug, făceau tot ce le stătea în puteri ca să recreeze agitația vieții lor de dinainte, cea de furturi și atacuri în mijlocul protestelor publice. Când erau alungate în timpul tentativelelor lor nerușinate de jaf, își dezveleau dinții, iar călătorii se retrăgeau de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mâna peste masă. Și fără resentimente, da? Deborah i-a strâns mâna, dar cu un gest moale și parcă împotriva voinței. — Îți mulțumesc pentru prânz, dar mă tem că nu mă pot preface că nu am resentimente, fiindcă am. Din belșug. E absolut de înțeles, i-a răspuns Julia veselă, hotărâtă să încheie întâlnirea pe un ton rezonabil. Și eu aș simți la fel dacă aș fi în locul tău. După care Julia a plecat, îndreptându-se către ușă. Deborah s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o privească din toate unghiurile. Nu. Nimic. Nici cel mai mic fior în ovare. Pentru Julia, salopeta cu pricina nu reprezenta nimic altceva decât o piesă de îmbrăcăminte destinată uneia dintre creaturile alea minuscule, care plâng și se cacă din belșug. Oftând, femeia a așezat salopeta în mijlocul hârtiei albastre din cutie, după care a legat întregul pachet cu o fundă albastră splendidă. Indiferent ce-și punea în minte, Julia ducea la bun sfârșit și întotdeauna rezultatul era perfect, dar maternitatea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
așeză în fața jaimei. Tatăl său zâmbi ușor. — Nu-ți face griji pentru el, spuse. E targuí, și nu există nimeni pe lume în stare să prindă un tuareg solitar în deșert. L-au trezit lumina și liniștea. Soarele pătrundea din belșug prin fereastra zăbrelită, luminând șirurile lungi de cărți și făcând scrumiera de alamă plină de mucuri să arunce sclipiri argintii, dar, în ciuda orei înaintate, nu auzi nici cel mai vag zgomot în curte și era sigur că nici nu sunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
atâta timp. în felul acesta, cum și lăcusta e lucrarea lui Alah și nu ne putem împotrivi lui Alah, căci i-am aduce o jignire, vom împărți fără părtinire nenorocirea și vom avea parte, pe rând, de șapte ani de belșug și de șapte de mizerie». Așa făcu omul acela cât trăi și continuă s-o facă duhul său, și de aceea plaga se abate asupra noastră în această perioadă și apoi se întoarce, urmând sufletul mortului până în țara lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
devorau recoltele, decât să execute un nevinovat. Prăjite pe cărbuni sau făcute făină, deveniseră unul din alimentele lor preferate, și sosirea lor cu milioanele, acoperind soarele la amiază, pentru ei nu reprezenta imaginea mizeriei, ci dimpotrivă, a prosperității și a belșugului timp de multe luni. Peste trei ani aveau să se întoarcă și Laila o să le facă făină, care, amestecată cu miere și curmale, o să-i încânte pe copii. îi plăceau prăjiturile acelea și ducea dorul ceasurilor din amurg, când mesteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vezi, se emancipaseră de-acum, Occidentul venise să-i ia de suflet cu ajutoare și cadouri. Adevărul e că a picat și a curs ca din cer și ca de la un Dumnezeu al orfanilor, care a lăsat să dea din belșug pe afară, miluind toată suflarea școlii. Păi, bineînțeles că datorită lor, orfanilor ăstora oligofreni, știe el domnu’ Ogrinjan ce știe când spune că ei ne vor scoate din necaz salvând lumea. Până să pună jupân Foloștină picioru-n prag, numai cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la moșteniri, umblând prin arhive de primării, da’ n-a fost să fie. N-are nimic, Rafaele, ducă-se, noi să fim sănătoși, dar el că nu, surioară, ei ne-au amăgit și ne-au încercat cu spoiala asta de belșug care ne-au băgat-o pe gât, și de-acum încolo ne așteaptă tot ce-i mai rău... Nu se lua însă Elenuța după mintea lui, care n-o mai fi întreagă de șapte ani încoace, după ce s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Roșioara, că nici cu trei... Ba’ las’ că Roșioara-i altceva, aia se descurcă, îi merge mintea, nu ca proasta de Mirela... 14. Orice ai spune, vara-i mai lesne. Vara te îngăduie și te iartă, îți amână sentința cu belșugul de fructe și de legume care nu mai au loc pe tarabe. Se revarsă și curg la vale pe foi de ziar și pe folii de polietilenă așternute pe trotuare. N-ar fi mare lucru să te saturi și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pică bine, dar bineînțeles că Rafael vrea mai mulți. Câți să ceară? 16. Ochii lui Rafael fugeau în toate părțile, excitați de lumina răsfrântă din grămezile de fructe exotice de pe tarabe. Astă-iarnă șuiera vântul a pustiu pe-aici... A năvălit belșugul, uite, cu tot ce-am visat și-am poftit la viața noastră, ca să ne oblojească sufletul și stomacul, și lumea asta mișunând încolo și-ncoace prin aburul pârguit al dimineții de iunie. Privirea îi zăbovi într-un târziu pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lumea asta mișunând încolo și-ncoace prin aburul pârguit al dimineții de iunie. Privirea îi zăbovi într-un târziu pe un dog german uriaș, negru, deh, privirea se minuna și se bucura și lăcrima de admirație voluptuoasă, superb animal... Odată cu belșugul, au apărut prin oraș câini de toate rasele, care mai de care mai ciudați și mai impresionanți. Uite ăsta, să tot aibă vreo optzeci de kile... Ditamai leopardul, cât un catâr numai bun să-l înhami la o teleguță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
descurce lanțul, abia își stăpânea pornirea să-i tragă un șut. Așa. ca de bine te-am găsit, Milică, fi-ți-ar mintea și căpățâna aia seacă, da, cu toată puterea, să-l proiecteze cu capul în vitrina băcăniei, în belșugul de mezeluri-brânzeturi-băuturi. Nu se putu abține și chiar o făcu. Reținut însă, cu grijă să nu-l dezechilibreze. Gestul și intenția contează totuși mai mult decât încărcătura: ori că tragi cu alice pentru rațe, ori cu gloanțe de mistreț, important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe braț, și au plonjat În jos pe scări către mulțimea haotică, făcându-mi loc cu coatele ca să mă pot zbânțui În voie. Aici se cântă genul meu favorit de muzică, foarte tare, cu melodii bune și chitare „supărate“ din belșug. Grupuri de băieți braț la braț urlau versurile celor mai vesele cântece; când se punea ceva mai Întunecat și mai zgomotos, schimbau placa și se aruncau unii spre ceilalți, zbierând ca nebunii. Din fericire, mă Încălțasem cu bocancii, așa că oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de vindecare, iar eu le știam pe toate pe dinafară. Cel mai bun stimulent ca să te ocupi de treburile casei este un strop de tristețe existențială. Am lălăit fericită În timp ce spălam savoniera cu un burete peste care turnasem Cif din belșug, gândind că, În definitiv, preferam genul ăsta de muzică acelor cântecele vesele despre dragostea eternă, scoase de interpreți de soul slăbănogi și artificiali, care nu reușesc să rămână Însurați nici cât durează unul dintre șlagărele lor. Aveam deja jumate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
finețe sobră. Totuși, de Îndată ce am pășit În apartamentul lui Duggie Sutton, la primul etaj, mi-am dat seama că el n-avusese nici un amestec În alegerea copăceilor. Numai pe hol erau trei mese, pe ale căror tăblii se aflau din belșug bibelouri și alte objets d’art. În jurul meselor erau adunate scaune poleite cu aur, pe podele erau așezate straturi groase de covoare, iar tablourile se Înșirau până la jumătatea pereților, În straturi, așa cum atârnau odinioară În muzeele victoriene. Din câte Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În două luni, Vogue avea să proclame că părul răvășit era la modă, tipărind teancuri de fotografii cu Linda și Christy , ciufulindu-se Într-o veselie. Baby era dată cu un ruj roșu dens, iar ochii Îi erau fardați din belșug cu khol. Purta un pulover negru, subțire și cu mâneci scurte, peste o fustă dreaptă și strâmtă, de aceeași culoare, iar la gât Își pusese un colier cu strasuri. Peste mijloc Își Încinsese - cum spun revistele de modă - o curea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]