3,162 matches
-
că te dau eu pe mâna miliției... să-ți vină de hac!> Și se repede și-mi ia sacul cu marfa de jos. Eu atunci, parcă mi-a luat cineva mințile, mă uit în toate părțile și era un întuneric beznă, bătea crivățul și se ridicau niște nori alburii pe cer, zăpada se așezase cam de un sfert de metru, luasem cu mine o rangă de fier de acasă să mă păzesc de câini și nici una, nicidouă, îi croiesc o lovitură
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
Acasă > Stihuri > Cugetare > ÎN ȘOAPTĂ... Autor: Danutza Popa Publicat în: Ediția nr. 840 din 19 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului În... În șoaptă, se rostesc atâtea adevăruri. În beznă nopții, se clădesc atâtea desartaciuni.. Când sunetul mut fără de cuvinte, Îmbie lacrimi și multe luări- aminte... În pânză albă că zăpadă , Se coș amaruri și destine stinse... Se colorează fără de înțeles, Doar aripi franțe în culori prelinse.. În zarea fără de
IN SOAPTA... de DANUTZA POPA în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345925_a_347254]
-
total de voturi:voturi- număr total de cititori:cititori->accesări / articol->accesări / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. ÎN ȘOAPTĂ..., de Danutza Popa, publicat în Ediția nr. 840 din 19 aprilie 2013. În... În șoaptă, se rostesc atâtea adevăruri. În beznă nopții, se clădesc atâtea desartaciuni.. Când sunetul mut fără de cuvinte, Îmbie lacrimi și multe luări- aminte... În pânză albă că zăpadă , Se coș amaruri și destine stinse... Se colorează fără de înțeles, Doar aripi franțe în culori prelinse.. În zarea fără de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345962_a_347291]
-
de comori Care se pierd în infinit! În clipele ce au fost și s-au pierdut Nu regăsim nimic.. Se pierd în șoapte de început , Trăiri pierdute în destin! Citește mai mult În...În șoaptă, se rostesc atâtea adevaruri.In beznă nopții, se clădesc atâtea desartaciuni.. Cand sunetul mut fără de cuvinte,Îmbie lacrimi și multe luări- aminte...În pânză albă că zăpadă ,Se coș amaruri și destine stinse...Se colorează fără de înțeles,Doar aripi franțe în culori prelinse.. În zarea fără de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345962_a_347291]
-
despre viața lui personală, fie cât de puțin. „Asta doar el îți va spune, dacă va dori.”, surâdea Henrich cu blândețe la orice întrebare de-a ei. Așadar se decisese, în sinea ei, să-l poreclească „omul din umbră”, fiindcă bezna în care simțea că plutește nu-i dădea pace și o făcea și mai curioasă. Cu toate astea îl iubea la nebunie. I se părea că ochii lui albaștri păreau un infinit al mării. Alteori îi asemuia cu necuprinsul cerului
OMUL DIN UMBRĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345997_a_347326]
-
lumii ce disperă Ți-aș fura, leac vindecării, Tu, doar un sărut oferă! Într-o amforă de apă Un întreg ocean de miere Ți l-aș deșerta sub pleaopă Și doar un sărut ți-aș cere. Într-un degetar de beznă Tot pământul negru-n spuma-i Ți l-aș coborî la gleznă, Un sărut pe el dă-mi numai. Într-o noapte de suspine Când sfârși-va lumânarea-ți Mi te-aș încarna în mine Pe-un sărut și-mbrățișarea
DOAR UN SĂRUT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346015_a_347344]
-
în care o vom include și pe Tania. Cei doi au intrat în locuința pictorului, iar Simionescu a urcat în mașină și a pornit spre oraș. În scurt timp, cerul se umplu de nori negri și ploaia începu instantaneu, biciuind bezna. Fulgerele își etalau imperial forța prin văzduh. De pe coama dealurilor, puhoaiele luau startul. Ilona și Mihai înfruntau întunericul cu stoicism. Pentru prima dată după mult timp alergau de mână spre niciunde. Pașii se amestecau cu pământul clisos de pe potecile abia
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
un înger prins în trupu-i ca un cufăr, Să nu te văd ascunsă în nufăr nedeschis, Să nu te-ajung, să nu te-ating, să plâng, să sufăr, Să mă aștept în iadu-ți, iar eu în paradis, Să fiu în bezna lumii luciferic lufăr, Tu floare-n ochi de apă, eu scoică în abis...? De ce te-ascunzi, iubito-nufăr, între frunze-n apă, Precum o hidră-șarpe ce năpârlește-n lac, Sau ca o libelulă în mâlul-n care-și sapă O groapă
IUBITO-NUFĂR de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347804_a_349133]
-
un final, că era negru și murdar... De ce să-ți fie dor, când ai trăit iluzii În umbră amintirilor, vrând aripi ca să dai iubirii Ce plânge, cu lacrimi, pe care le strângi în pumn, e-n zadar. Te văd prin beznă simțirii tale, cum cauți răvășit speranțele, Pe stânci și în prăpastia rece. Le vezi apoi pe toate-ndoliate, pe zdrențe ale timpului Ce din păcate a trecut și va mai trece. Te văd apoi cu multe chei în mână, ale
CLEPSIDRA SPARTĂ de COSTI POP în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347815_a_349144]
-
încă fragede, pentru a-L vedea („cei mici”, care vor TREBUI să devină „cei MARI și CURAȚI”, în țara asta!), încă din răsăritul vieții, pe El, Lumina Lumii - și a nu se lasă răpiți, de îmbierile celui viclean, spre zările beznei și rătăcirii sufletului și Duhului! Iar „Glasul comun” al Prea Sfinției sale, preotul RADU BOTIȘ să însemneze și să devină Glasul acelei DOINE a lui Goga (numită, cu înțelept gând: „NOI”! - adică, FAMILIA NEAMULUI ROMÂNESC-CETATE DE NESPART ȘI DE NEBĂTUT, Familie
PREOTUL RADU BOTIŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347896_a_349225]
-
un plâns constant, dar fără lacrimi Îmi stau în spate ca o umbră și-n fata ca un ghid de patimi Dar, de nu-i soare , nu am umbră, iar patimile se divid Prefer lumina cât de mare, decât o beznă și un vid Idei finite, gânduri grele, ce se grupează în fascicul Dar nu dispar, ci se depun, pe atrii, chiar și pe ventricul Se înnegrește mușchiul roșu, se pregătește de genune De n-o să-mi pierd nicicând credința, se
TRĂIRI TERESTRE de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347250_a_348579]
-
să-i dăm, după merit, adăpost și cinstire. Crezând că poetul Theodor Răpan se ridică împotriva „a ceva” facem o greșeală de esență și de sens al ființei umane; nu, domnia sa nu poate să nu vadă în cea mai compactă beznă, o infimă scânteiere; cuvântul „urât” - au proper et au figure - nu există pentru acesta; zilele și nopțile închinate cărților altora, ca și alor dumisale, l-au edificat suficient în „a vedea”, existențial, semantic sau ideatic, dublul sens al unui cuvânt
THEODOR RĂPAN ŞI POEZIA „EVANGHELIILOR” SALE de IOAN MAZILU CRÂNGAŞU în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347311_a_348640]
-
Tu esti picătură de ploaie la vreme de secetă căzută din nor sunt drumețu-nsetat flamand rătăcitor fără țintă alerg zi de zi Tu mă ajuți sa-nțeleg ce pot deveni faci să rasară crinii din țină și mă scoți din beznă la lumină. cine sunt oare cine sunt oare pe acest pământ sunt floare soare luna sunt stea sunt nimic sunt toate sunt creația Ta ( de Dorina Stoica) Referință Bibliografica: Sunt nimic sunt toate / Dorina Stoica : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SUNT NIMIC SUNT TOATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347445_a_348774]
-
seara Pe canapea, sau pe un site pe undeva. Bezmetică ți se trezească vrăbioara Aplaudând din aripi reînvierea ta. S-adun cu buzele din sfârc răcoarea, Să pitrocesc secretul fragedului sân, Să-ți strecor în trup toată alinarea Și-n beznă grea, să te consum ca un păgân. Mușchiul coapsei tale alb și moale Să îl încing, cu flăcări din obrazul meu. Focul lăcomiei curge-n bale, Etern, în ademenirea mea de-ateu. O, chip cu suflet mototol și acru, Ți-
HAI SĂ NE IUBIM de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347515_a_348844]
-
lemnul din butuci și nu știu cine-mi face plinul, că mă trezesc printre năluci, dansând cu frigul iernii-n brațe. amețit, în piruete, mă taie, când țâșnesc, la mațe negre umbre din perete. și vii la timp, ca o salvare, în beznă, dulce licărit și, dup-o gingașă mustrare, îngenunchez spre răsărit... Referință Bibliografică: și dacă iarna ne desparte... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 734, Anul III, 03 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile
ŞI DACĂ IARNA NE DESPARTE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348816_a_350145]
-
prin lentila clipei iluzorii. Ți-ai creat propriile lumi, fără reguli impuse ... legile nescrise ale aventurierilor. Noroiul gros iți înghite tălpile ... te cuprinde ca o mlaștină înfometată. Lanțurile regretelor te sugruma. Povara de pe umeri te covârșește, secundele sunt licurici în bezna de nepătruns. Treceri, etape ... Pașii ți se par în reluare, târându-se greoi, rafalele de vânt pătrund în trupul slăbit. Carne trecătoare. Încovoiat de timp înaintezi greu, mâlul gros împiedică mișcarea. Amintirile se derulează ca un film vechi, întrerupt de
CALATOR.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348867_a_350196]
-
zăpadă în beciuri și cămări, Sub grei nămeți de morți și rochii de mireasă Va îngheța pe veci de-atâta frig în casă... Cum Dumnezeu, poți fi un Dumnezeu de friguri Să ne îngropi cu tot cu păsări, flori și linguri În bezna de la geam, sub streașina drept stradă În albele morminte din neguri de zăpadă...? Iar porții de colivă din arpacaș de cruci Ne fi-vor hrana vie când ai să ne usuci În gheața altor lumi mai bune și mai drepte
BLESTEM DE SIBERII (MANIFEST, ROMEO TARHON) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346755_a_348084]
-
din nou mi se arată. Iară se aprind amintiri străine, În care mai suspină Copilul de-altădată: Deschide-ți sufletul frumos Și lasă iarna să te-alinte, Rănit de dor un albatros Se ascunde între cuvinte. S-a-ntins misterul beznei pe fereastră, Adus de vântul argintiu și ceață Și cască hibernal o floare-n glastră, Iar Luna gulerată o răsfață. Deschide-ți sufletul frumos Și lasă iarna să te-alinte, Rănit de dor un albatros Se ascunde între cuvinte Ești
SUB GERUL AMINTIRILOR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346806_a_348135]
-
nenumărate titluri de poezii care-i nuanțează neliniștea spirutuală , neliniște cu reverberații semantice, estetice în spațiul poetic. Iată câteva: „Zidit de viu în temnița tăcerii” ; „Înfășurată în toamne și amurguri” ; „Înșelătoarea pâine a zeilor” ; „Iubirea-n pietre zăvorâtă” ; „Marele strigăt”; „bezna m-a cuprins cu brațele-amândouă”; „o coasă a trecut ca un gând”; „pe crucea destinului”; „și mai căzu un cuvânt tremurat”... acestea fiind câteva din cele 239 de poeme cuprinse în volumul „Două lacrimi de cer”. Iubirea, tristețea, resemnarea, zborul
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
Era atât de slăbit că-l putea lua vântul ca pe-o pală de fân. Din cauza oboselii l-a cuprins toropeala, că nu-și mai putea să-și ține capul drept. Ochii abia mai vedeau prin ungherul ogeacului cufundat în bezna nopții, iar pleoapele se deschideau din ce în ce mai greu. Scăpă țigara dintre degete și, deodată, prin întuneric, i se păru că Leana s-a desprins din perete și a venit lângă el. Părea că se așezase deasupra tăciunilor de pe vatră, chiar în fața
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Autorului Cade toamna și mânjește Cer, pământ și apă-n griul Morții care prevestește Disperarea și pustiul... Frânge toamna lumea-n două: Viață-moarte, frunză-cruce... Cine să mai știe, nouă, Ce nenorociri ne-aduce?!... Sfarmă toamna-n coji lumina, Lumea-n beznă e o groapă Învelită de cortina Nictitantă ca o pleoapă... Surpă toamna-n plăgi diforme Și-n caverne-adânci de carne Peșteri de stafii și forme Diabolice cu coarne... Toacă toamna ca talajul Drumurile din cartoane, Vântul întețind tirajul Mușcă sticlă
DE TOAMNĂ ŞI DE ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346444_a_347773]
-
în cotidian, pe muchia versului. Aurel Anghel este un meșteșugar iscusit care se întrece pe sine cu sine. Dincolo de singurătate, în întunericul aproape iluminat, șlefuiește cuvinte, dincolo de limita răbdării, într-o veselă nostalgie, precum filozoful Baruch Spinoza, lentilele. Dincolo de ființa beznei se află izvorul îndoielii. Cui să-i pese ? Îngerii îi stau în preajmă și flutură. În aceste cuviincioase « lecții de probă » - dintr-o « copilărie trădată » - stau martore rămășițelor de amintiri - zeificate icoane pe scoarță. Singura temere a poetului este « să
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
am împrăștiat din nou pe cer, așa cum arunci firimiturile pe masă, la nimereală. Una mai mare care ți se pare mai apropiată, alta mai mică și mai depărtată, altele mai puține într-un colț, altele mai multe în celălalt colț. Bezna devenise lucidă, o simțeam prietenește și mă obișnuisem cu ea. Nu am vrut să-mi imaginez cu mintea o călătorie în cosmos și nu am vrut să închid ochii, ci priveam cu ei larg deschiși către punctele lucitoare și inegale
NOAPTEA STELARĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348314_a_349643]
-
Și atunci - poate dintr-o furie oarbă sau poate din cauza unei învrăjbiri recente și accentuate între cei doi sau poate din cauza faptului că el își onorează consoarta mai mult cu absența decât cu prezența, ea orbecăind după el într-o beznă profundă pe meleaguri necunoscute, sau probabil gândindu-se că vreme îndelungată el m-a mințit pe mine, întâlnindu-se cu ea pe ascuns și acum îi este teamă să nu fie înșelată la rându-i, sau mai știu eu ce
O FOTOGRAFIE CÂT O MIE DE CUVINTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348310_a_349639]
-
rău! Nuntă sfântă, viața mea, De cândva și pururea Va tot fi în cer, va fi Tril de iasomii! Și prin ele Mesia, Dumnezeu, Măria Sa, Va păși înrourat De-acest cânt curat. Psalm Sufletul mi se trece, Gonind pe-a beznei vale, Își caută Lumina Migrată într-o stea, Căci nu e altă cale, Spre țărmurile tale, La care într-o zi voi ancora. Sufletul dă în floare, Găsindu-Te, Iisuse, Și cântec mai ferice Sub cer nu s-o-ntâmpla
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]