KorAP: Find »[drukola/base=bibliografia & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...59 60 61 ...142 >

3,550 matches

Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404

o polemică împotriva „cristologiei diviziunii” cultivate de călugării origeniști care, la sfîrșitul secolului al IV-lea, ar fi atribuit sufletului lui Cristos acțiunile mîntuitoare din cadrul „economiei” dumnezeiești, începînd cu Venirea în trup; alții (Chadwick) îl consideră o distanțare de calcedonism. Bibliografie. Textul tratatelor 1-10: PG 65, 905-1140; însă pentru 1, 2, 5, mai bună este ediția din Macarie din Corint, Nicodim Aghioritul, Philokalia tôn hierôn neptikôn, Venezia, 1782, pp. 91-123. Tratatul 11: editarea fiecăruia din cele două manuscrise în J. Kunze

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
sînt trecute sub tăcere (în primul rînd Melania cea Bătrînă, Rufin, Ieronim), sau sînt amintite în trecere (de exemplu, Paulinus de Nola sau Augustin). Numeroase și importante, deși risipite, sînt amănuntele referitoare la liturghie, cărora textul le acordă multă atenție. Bibliografie. Editarea textului grec, trad. fr., amplă introducere de D. Gorce, Vie de sainte Mélanie (SChr 90), Cerf, Paris, 1962, care reia textul publicat de M. Rampolla, Santa Melania Giuniore, senatrice romana, Tipografia Vaticana, Roma, 1905 (care conține și textul latin

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
discursuri ale lui Ipatie adresate călugărilor, compuse probabil din citate extrase dintr-un document scris chiar de protagonist. Limbajul e simplu, bogat în forme morfologice și sintactice proprii limbii vorbite, iar sintaxa e fără complicații, însă nu lipsită de anacoluturi. Bibliografie. Ediție critică, trad. fr., intr. G.J.M. Bartelink, Callinicos. Vie d’Hypatios (SChr 177), Cerf, Paris, 1971. c) Marcu Diaconul Este autorul unei Vieți a lui Pofiriu din Gaza. Acesta, născut la Tesalonic într-o familie de creștini prin 347, a

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
pentru a susține pretențiile calcedonienilor care își disputau cu monofiziții Biserica din Gaza. în prezent, se presupune că originalul acestei Vieți ar fi fost compus în siriacă și că textele care au ajuns în posesia noastră sînt toate niște prelucrări. Bibliografie. H. Grégoire, M.-A. Kugener, Marc le Diacre. Vie de Porphyre, évêque de Gaza, Assoc. G. Budé, Paris, 1930 (text, trad., intr. și comentariu). Versiunea georgiană: P. Peeters, La vie géorgienne de saint Porphyre de Gaza, AB 59 (1941), pp.

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
știe să găsească registrul potrivit fiecărui personaj. Lectura acestor povestiri este și astăzi agreabilă și dovedește talentul de biograf și de istoric care îl distinge pe Chiril, în ciuda faptului că-i lipsește instrucția retorică, sau poate tocmai din această cauză. Bibliografie. Ediție critică: E. Schwartz, Kyrillos von Skythopolis (TV 49, 2), Hinrichs, Leipzig, 1939. Traducere franceză cu introducere și note: A.-J. Festugière, Les moines d’Orient. III/1-3: Les moines de Palestine, 3 vol., Cerf, Paris, 1962-1963 (conține, între altele

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
al XVI-lea - marea mistică spaniolă, culminînd cu Ioan al Crucii, iar în secolele ce au urmat, spiritualitatea carmeliților. Ca scriitor, Pseudo-Dionisie Areopagitul este puțin atrăgător, dar rezonanța sa spirituală a lăsat o urmă de neșters de-a lungul secolelor. Bibliografie. Ediția corpusului în PG 3 (textul ediției B. Cordier, Anvers, 1643, cu traducere latină; numeroase greșeli de tipar); la coloanele din PG se fac trimiteri în mod tradițional cînd se dau citate (în PG 4 se găsesc scoliile atribuite lui

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
cu aceea a scriitorilor creștini de la începuturile epocii bizantine. O problemă care solicită încă atenția specialiștilor este aceea a metricii, pentru că operele lui Roman au suferit, de-a lungul secolelor, modificări la nivel lexical, iar aceste intervenții au modificat metrica. Bibliografie. Ediții: W. Christ, M. Paranikas, Anthologia Graeca Carminum Christianorum, Teubner, Leipzig, 1871; S.G. Mercati, S. Ephraemi Syri opera. Textum syriacum, graecum, latinum..., recensuit S.G. Mercati, I, 1, Roma, 1915; P. Maas, Frühbyzantinische Kirchenpoesie. Anonymen Hymnen des V-VI Jahrhunderts, Kleine

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
religios și politic. în sfîrșit, e semnificativ faptul că sub împăratul Theodosius al II-lea (408-450) apar cele mai importante istorii bisericești din secolul al V-lea: toți scriitorii sînt interesați de politica culturală de mare anvergură a acestui împărat. Bibliografie. Cf. A. Momigliano, „L’età del trapasso fra storiografia antica e storiografia medievale (320-550 d.C.)” în Idem, Quinto contributo alla Storia degli Studi Classici e del Mondo Antico, Edizioni di Storia e Letteratura, Roma, 1975, pp. 49-71; F. Winckelmann, „Die

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
intitulată Viața lui Constantin. în afară de această Istorie bisericească, Filostorgios a scris și alte opere: o apărare a creștinismului contra faimoasei scrieri polemice a lui Pofiriu și o scriere encomiastică dedicată lui Eunomius scrisă cu multă căldură și plină de laude. Bibliografie. Ediții: GCS 21, 19722 (J. Bidez, F. Winckelmann). 2. Socrate Avem foarte puține informații despre acest istoric. Așa cum spune el însuși, s-a născut și a crescut la Constantinopol și aici și-a petrecut și ultimii ani. în tinerețe frecventase

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
literaturii - Socrate scrie în bună măsură despre aceleași lucruri ca și contemporanul său Sozomen, care aproape întotdeauna este analizat împreună cu Socrate și de care ne vom ocupa în continuare, puțin mai tîrziu vom propune alte considerații despre opera lui Socrate. Bibliografie. Ediții: PG 67, 1-842; R. Hussey, Socratis Scholastici Ecclesiastica Historia, Oxford, 1853; o a doua ediție, revăzută de W. Bright, Oxford, 1878 și 1893. Studii: G. Downey, The Perspective of the Early Church Historians, cit., pp. 59-63; G.F. Chesnut, The

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
care l-am amintit deja, e interesat de răspîndirea creștinismului în lumea barbară și persană. Ca atare, examinează împrejurările de ordin politic și economic care au facilitat contactele dintre creștini și barbari și, mai ales, convertirea acestora la dreapta credință. Bibliografie. Ediții: GCS 50, 1960 (J. Bidez, G.Chr. Hansen); SChr 306, 1983 (introduction par B. Grillet et G. Sabbah, traduction par A.-J. Festugière: livres I-II). Studii: Eltester; Chesnut; Downey, citați mai sus. 4. Teodoret al Cyrului Din extrem de

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
la textul Istoriei mai tîrziu. Opera a fost compusă probabil după 437, așa cum rezultă din datele cronologice prezente în text, și înainte de 449, deoarece este amintită în epistola nr. 82, scrisă în acel an. De regulă, este acceptat anul 444. Bibliografie. Ediții: Istoria bisericească în GCS 44, 1954 (L. Parmentier și F. Scheideweiler); în SChr. 234, 1977 și 257, 1979 (P. Canivet și A. Leroy-Molinghen); Istoria duhovnicească și Tratatul în Teodoreto, Storia dei monaci della Siria..., ediție îngrijită de S. Di

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
și în mod sigur după 426, pentru că Filip își exprimă nemulțumirea că Sisinios a ajuns patriarh în locul său. Scrierea s-a pierdut aproape în întregime. Cîteva fragmente s-au păstrat în citatele și extrasele din scrieri mai tîrzii sau bizantine. Bibliografie. C. de Boor, Neue Fragmente des Papias, Hegesippus und Pierius in bisher unbekannten Excerpte aus der Kirchengeschichte des Philippus Sidetes, Texte u. Untersuchungen 5, 2, Hinrichs, Leipzig, 1888, pp. 165-184; Ed. Bratke, Texte u. Untersuchungen 19, 3, Hinrichs, Leipzig, 1899

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
de la Niceea; el a folosit un material demn de încredere și, de aceea, și istoria sa ar avea, dacă nu meritul unei elaborări critice, măcar o anumită utilitate. Alții, în schimb, bănuiesc că Gelasie ar fi falsificat chiar unele documente. Bibliografie. Ediție: GCS 28, 1918 (G. Loeschke și M. Heinemann). Studii: O. Bardenhewer, op. cit., pp. 145-148. 7. Zaharia Retorul După perioada de mare înflorire a istoriografiei ecleziastice din vremea lui Theodosius al II-lea, timp de mai bine de un secol

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
doctrinele lor în depozitul de cărți al palatului imperial și apoi fugiseră. Supraintendentul depozitului îl rugase pe Zaharia să combată doctrinele acelea, dat fiind că Zaharia scrisese înainte „șapte capitole” contra maniheilor (care însă n-au ajuns pînă la noi). Bibliografie. Texte: K. Ahrens, K. Krüger, Die sog. Kirchengeschichte des Zacharias Rhetor, Leipzig, 1899; F.J. Hamilton, E.W. Brooks, The Syriac Chronicle, known as that of Zacharias of Mitylene, London, 1899; M.A. Kugener, Vie de Sévère par Zacharie le Scholastique

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
domnia lui Iustin I (518-527). Și după ea s-a făcut un rezumat care a fost foarte folosit de istoricii și cronicarii bizantini. Puține lucruri se pot spune despre caracteristicile acestei istorii, care era opera originală a lui Teodor Lectorul. Bibliografie. Ediții: pentru Istoria bisericească, în trei părți cf. PG 86, 1, 165-228; traducere latină în CSEL 71, 1952 (W. Jacob, R. Hanslik). Studii: O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 117-118. 9. Evagrie Scolasticul Evagrie a fost o personalitate mai importantă. S-

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
dialoguri, discursuri”, pe care le amintește în opera sa principală, însă toate s-au pierdut. „Rapoartele” ar fi fost scrise de el în numele lui Grigorie, patriarhul de Antiohia; unele discursuri aveau caracter oficial și encomiastic, fiind scrise în cinstea împăratului. Bibliografie. Ediții: PG 86, 2, 2415-2886; The Ecclesiastical History of Evagrie with the Scholia, edited with Introduction Critical Notes and Indices by J. Bidez and L. Parmentier, London, 1898 (retip. Hakkert, Amsterdam, 1964). Studii: O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 119-120; P.

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
exemplu imitat ulterior de mulți cronicari, atrași de acest amestec de informații istorice și de date fantastice, e adevărat, dar care trezesc interesul cititorului, și de aceea a fost tradus în mai multe limbi și a avut o largă răspîndire. Bibliografie. Text: Corpus Scriptorum Historiae Byzantine, Bonn, 1831 (L. Dindorf); PG 97, 9-790; Studii: O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 121-122. CAPITOLUL XXI Exegeți greci minori din secolele al V-lea și al VI-lea După perioada de mare înflorire din vremea

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
textul sfînt; pare să-l plaseze în prima jumătate a secolului al V-lea; poate că Adrian este acel călugăr și preot care poartă același nume și căruia Nilus i-a trimis trei scrisori (PG 79, 225, 437 și 516). Bibliografie. Text: PG 98, 1273-1312. Studii: O. Bardenhewer, Geschichte der altkirchlichen Literatur, Freiburg im Breisgau, 1924, IV, pp. 254-255. 2. Victor din Antiohia Așa cum ne indică orașul din care provenea, și acest exeget pare să aparțină curentului reprezentat de Diodor și

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
abate în peninsula Sinai în secolul al VI-lea sau al VII-lea. Este incertă apoi autenticitatea unor omilii, dintre care două sînt dedicate unor sărbători închinate Fecioarei Maria, iar altele sînt laude închinate apostolilor Toma (sau Andrei?) și Iacob. Bibliografie. Ediții: PG 27, 649-1344; 93, 787-1480; SChr 187, 1972 (M. Aubineau: pentru Omiliile de Paști, împreună cu alte omilii cu subiect analog ale lui Vasile din Seleucia, Ioan din Berit etc.); M. Faulhaber, Hesychii Hierosolymitani Interpretatio Isaiae Prophetae, Freiburg i. Br

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
Ammonius a avut-o cu un anume Cezar cu privire la predica lui Cristos printre morți; în acest fragment apar trimiteri superficiale la 1 Petru 3,19, dar nu e un motiv suficient pentru a spune că face parte dintr-un comentariu. Bibliografie. Ediții: PG 85, 1361-1826; O. Bardenhewer, op. cit., pp. 83-86; Th. Zahn, Der Exeget Ammonius und andere Ammonii, ZKG 38 (1920), 1-22; 311-336. O dată cu trecerea de la secolul al V-lea la secolul al VI-lea, activitatea exegetică slăbește și mai mult

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
bizantin. Exegeza alegorică rămîne predominantă după ce criteriile pe care se bazau abordarea literală și critica istorică s-au epuizat (sau rămăseseră valabile poate doar în școala antiohiană); în exegeza textului biblic, sînt lăsate deoparte problemele cu caracter filologic și istoric. Bibliografie. Pentru o primă informare, R. Devreesse, Chaînes exégétiques grecques, DBS I, 1084 și urm.; S. Leanza, „L’esegesi biblica cristiana antica: scolii e catene”, în ***, Esegesi, Parafrasi e Compilazione in età tardoantica, Atti del Terzo Convegno di Studi Tardoantichi, D

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
cod. 160), Procopius ar mai fi scris o Metafrază a unor versuri de Homer, din care nu s-a păstrat nimic, și un Encomion al împăratului Anastasius; lui Procopius i-au fost atribuite și alte opere, însă nu sînt autentice. Bibliografie. Ediții: PG 87, 1-2 (operele exegetice); CChr.SG 4, 1978 (Catena in Ecclesiasten: S. Leanza); pentru Catenarii cf. G. Karo, I. Lietzmann, Catenarum Graecarum Catalogus, Göttingen, 1902; o privire generală în O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 84-91; pentru Epistole cf.

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
identificat, în care îl combate pe Sever de Antiohia; e compusă din cel puțin două cărți, iar din a doua unele fraze au fost extrase și apoi inserate în culegerea de mărturii contra monofiziților, aflată între scrierile lui Anastasie Sinaitul. Bibliografie. Ediții: PG 93, 13-780. Studii: O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 93-95. 7. Cosma Indicopleuste După cum rezultă și din semnificația primă a supranumelui său, Cosma a fost poreclit „Indicopleuste”, „navigator în India”, în urma unei călătorii care l-a purtat pînă în

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
ceea ce dovedește marea răspîndire și marele succes de care s-a bucurat, în ciuda lipsurilor ei, opera acestui scriitor. în orice caz, aceste desene - ce par niște cicluri picturale - sînt deosebit de interesante întrucît au un corespondent în mozaicurile din acea epocă. Bibliografie. Ediții: PG 88, 51-470; SChr 141, 1968 (livres I-IV: W. Wolska-Conus); 159, 1970 (livre V: Idem; 197, 1973 (livres VI-XII: Idem); Cosma Indicopleusta, Topografia Cristiana libri I-V, ediție îngrijită de A. Garzya, cu o prefață de W

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]