2,247 matches
-
numai fete), o copleșea. Dar în timpul acela, era certată cu toate celelalte fete. Când se certa cu una, în chip necesar se împăca cu alta. Aglae are, dimpotrivă, sufletul mai cuprinzător. Ea ține la toți copiii ei, renunțând numai la bietul Simion. Nu-i pretinde, dar, să te iubească și pe dumneata, domnișoară Otilia. Felix nu-l văzuse niciodată pe Pascalopol așa de vorbăreț. Moșierul povestea, însă avea aerul că face o mărturisire deghizată, că-și descarcă sufletul. De altfel, același
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îl întîlni pe scară, tocmai când acesta pleca. Moșierul rămase consternat de știre și invită pe Felix înăuntru. - E rău? Își păstrează cunoștința? Vorbește? - E conștient și spune puține cuvinte. Mi s-a părut maimult că se ferește de ceilalți. - Bietul Costache! zise Pascalopol plimbîndu-se încoaceși-ncolo. Trebuie să chemăm un doctor, dar să facem așa, să nu bage de seamă Aglae că ne amestecăm intenționat în treburile ei. Domnule Felix, ești un tânăr inteligent, în pragul majoratului, știu că ții la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
treburile ei. Domnule Felix, ești un tânăr inteligent, în pragul majoratului, știu că ții la Otilia, în privința căreia ți-am arătat sincer atitudinea mea, te rog să-mi ajuți să te ajut. Dumneata însuți, în cazul când s-ar prăpădi bietul Costache prea curând, ai nevoie de asistență. Voi pune avocatul meu, fiindcă de altfel îți cunosc situația. Probabil că Costache a făcut puțin abuz cu veniturile dumitale, dar în ce privește administrarea lor te asigur că ți-a apărat bine interesele. Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o penibilă constrângere. Dumneata ca tânăr ai fi față de ea în altă situație, firește... - Însă și eu, spuse Felix, cu capul în jos, împărtășesc părereadumitale, că acum orice atenție ar fi o abuzare de situația ei. - Atunci? Bineînțeles, sper ca bietul Costache să scape.Poate că chiar s-a gândit să-i aranjeze viitorul. Să ne gândim întîi la un doctor. Stai să văd. Moșierul merse la telefon, ceru pe doctorul Stratulat, care răspunse, îi expuse cazul (se vedea din convorbire
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care nu te sfiești să faci escapade. Poți fi pupila mea, putem să ne aventurăm în lume, cum am mai făcut. Nu mi-ai datora nimic, fiindcă ai avea atâția bani câți trebuiesc pentru întreținerea grațioasei dumitale persoane. Ești mulțumită? - Bietul papa, zise Otilia, înduioșată, știam eu că el e unom bun! Nu-mi trebuie nici un ban, dar îmi pare bine că se gândește la mine. Deseară am sa-i cânt la pian! Acasă, Felix ședea cu capul în palme, la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la geam. - Vezi ce se întîmplă aici? Ce zici? Felix se umplu de indignare, la rândul lui, însă Otilia îl sfătui să tacă. - Este inutil, dacă nu e papa, n-au decât să-și ia toatefleacurile. Nu trebuie să simtă bietul papa, fiindcă, dacă află, se supără și moare pe loc. Observația i se păru lui Felix foarte cuminte. Banda operă deci în liniște, până ce obosi, amânând pe altă dată noul transport. Aurica poftise și la pianul Otiliei, dar mai mult
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
al avariției sunt posibil balzaciene, cu elemente însă din frații Goncourt și Zola (observarea morbidității, a biologiei degradate, ca în Cartea nunții, în episodul cu mătuși ori în Scrinul negru în descrierea aristocrației ce decade și a bolii Catiei). În Bietul Ioanide și Scrinul negru, experimentul merge spre epicul pur și spre senzațional. Lipsa aerului vieții se simte în toate. G. Călinescu devine, mai ales în ultimele cărți, un colecționar: de artificii, procedee, fapte de stil, documente artistice, formule narative. Ludicul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
experimentator și al nuvelei ("Iubita" lui Bălcescu, Catina damnatul, Noi vrem pământ, Necunoscutul) când, după un manifest literar clasicist (Sensul clasicismului, 1946) C. a întreprins o noua aventură romanescă neașteptată, situîndu-se în fruntea romancierilor din perioada postbelică. Tema din romanul Bietul Ioanide (1953), scris între 1947 și l949, a fost, definiția autorului însuși, să arate "cum trăiesc spiritele academice vremurile furtunoase". Dicționarul scriitorilor români (coordonatori: Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu), Editura Fundației Culturale Române, București, 1995, p. 514-515. Romanul Enigma
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de noblețe. Cu genele înrourate și pumnișorii încleștați, dar împingînd decența până într-acolo încît să nu înțeleagă că cineva își dorise, atât de mult, să le vadă nimicite. - Ah, ar fi fost o adevărată binecuvântare să se fi aflat bietul Patrick, acum și aici! El poseda o fermecătoare ușurință de a descâlci afacerile administrative și s-ar fi descurcat el cu autoritățile. - Da... Da... (Pinky își schimbă poziția coatelor de pe masă. Se trezi dintr-un vis.) Băiat bun. Acela, despre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin jurământ să fie un pion al dezrobirii proletariatului din întreaga lume! Înainte vreme, vitejia era haiducie, haimanalâc romantic. Astăzi, vitejia fără o conștiință universală este o barbarie neinteresantă. Și acum vine rândul soldatului român. Cu ce e de vină bietul că România n-are nici un ideal, că dimensiunile ei istorice sânt neimportante, ca toată respirația ei de o mie de ani? El aude doar atît: să ne apărăm granițele. Și nici n-ar putea auzi mai mult. Căci România și-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mi-i frig - Iată pe mână cum codește-un negru purec Să-mi moi degetul în gură? am să-l prind - ba las săracul. Pripășit la vro femeie, știu că ar vedea pe dracul - Dară eu - ce-mi pasă mie - bietul "îns! " la ce să-l purec? Și motanul toarce-n sobă - de blazat ce-i. Măi motane, Vină-ncoa să stăm de vorbă, unice amic și ornic; De-ar fi-n lume-un sat de mâțe, zău! că-n el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
e un punct negru, mic, care tot una * se contrage mereu, până ce n-a rămas din el... nimic. Înspre sară orașul începu să-nvie... Treceau oameni cu pasul încet pe lângă el și i se uitau curioși în față... "A murit bietul Baltazar! " gândeau ei... Veni un consilier al orașului, gândi și el c-a murit... Nu se găsi nici un popă să-l îngroape... EL fusese îndrăcit, ziceau ei, cum să binecuvântăm cadavrul unui îndrăcit "... Doi oameni săraci se găsiră cari să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Așadar pourquoi. - A! Zi! tu, zavistnicule, ai tras clopotul ca să vie oamenii să mă bată! Ei, stai, mări, las-că ți-oi da eu. Poc! Și zi, eu îs dracu, ai? Ei las-că ți-oi da eu ție pe dracu. Poc! Bietul Buchilat înțepenește sub loviturile popei, s-ar fi făcut covrig, da n-avea de unde, pre era scurt, numai scădea * că un dop de plută. Popa l-ar fi rupt bucăți dac-ar fi avut ce rupe, dar așa... unde lovea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
unui slogan de tristă faimă: "Țineți-vă gura închisă, temeți-vă, căci aici pereții au urechi!" Din toate timpurile pereții au avut urechi, numai că spunînd-o, ne și închipuim urechile vecine lipite de peretele despărțitor, spionîndu-ne certurile și împăcările. Iar bietul Tarde era departe de a-și imagina extraordinara invenție pe care epoca modernă a adus-o în dar acestui domeniu de activitate: microfoanele instalate în pereți. Din acel moment, orice conversație particulară a putut fi înregistrată de la distanță, fie și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
următorul lucru: În 1990, indemnizațiile salariale ale celor mai cunoscuți directori generali erau Între 6 și 20 de milioane de dolari. Zece ani mai târziu, ele au crescut de la 30 la 700 de milioane. Aproape că le plângeți de milă „bieților” jucători, nu? Dacă vreți să aflați mai multe despre această chestiune importantă, vă sugerez The Cynical Americans: Living and Working in an Age of Discontent and Disillusion, o carte scrisă de Philip Mirvis și Donald Kanter. Deși a ieșit pe
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Codri cu copaci sălbatici printre petre răsturnate, Prăpăstii peste prăpăstii, adîncimi Întunecoasă, Unde zmeura și fragii și mura cea mai frumoasă Cresc În voie despre oameni, că numai cîte-o potică Slujește la bieții bolnavi de trecut cu marc frică, Acolo, bietul Ikanok, acolo, biata Zulnie S-o-ntîlnit, ah, cine poate Înlîlnirea lor s-o scrie! Orice condeiul s-arăte, orice graiul să rostească. Nimic spre asămănare nu pot să Închipuiască!” Există, În fapt, două peisaje: unul intim (locul tainic, ferit, „sub copaciul cel
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Într-o mănăstire din apropierea Viforiței, acolo unde poetul vrea să-i fie Îngropat trupul. Cumintea, iconoama, supusa Catinca a luat moștenirea lăsată de soț, dar nu s-a retras la mănăstire. N-au avut nici un efect jurămintele, blestemele din adiată. Bietul Anton Pann a mai pățit-o o dată. A doua direcție a poeziei merge spre CÎntecul de lume pe care, esteticește, Îl Întemeiază. Speță deformată de canso În medii periferice orășenești: cîntec de petrecere și de iubire petrarchistă din care sensul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în cer, ci pe pământ. Pentru a-l vedea, spunea, e de-ajuns să te-așezi pe un parapet și să te uiți spre munți. Prin urmare, el gândește ca un eretic? Mie mi se pare că e chiar așa. Bietul Scipione mă acuză pe mine, crezând că poate să i se treacă cu vederea propriile delicte, furturi, lovituri de pumnal date unor călători nevinovați sau unor femei care l-au respins. Bietul de tine, cât de dobitoc ești. După ce vei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Mie mi se pare că e chiar așa. Bietul Scipione mă acuză pe mine, crezând că poate să i se treacă cu vederea propriile delicte, furturi, lovituri de pumnal date unor călători nevinovați sau unor femei care l-au respins. Bietul de tine, cât de dobitoc ești. După ce vei fi semnat condamnarea mea, ăștia tot te vor atârna în ștreang. Viața nu ți-o primenești spunând minciuni, ei știu foarte bine; faptul că tu mă vinzi n-o să însemne că scapi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
George CĂLINESCU BIETUL IOANIDE * Colecție inițiată și coordonată de Anatol Vidrașcu și Dan Vidrașcu Concepția grafică a colecției și coperta: Vladimir Zmeev REFERINȚE ISTORICO-LITERARE : Nicolae Manolescu, Ion Bălu, Ieronim Șerbu, Ion Vlad, Eugenia Luca, Alice Vera Călinescu, Dinu Pillat, Ion Negoițescu, Alexandru Piru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trebuia cambia ca s-o arate la cunoscuți, eventual s-o reproducă în facsimil în reviste în cazul când ar fi fost trădat. Acum direcția devenea vacantă, deoarece fostul conservator demisionase, și Suflețel amenința din pupile, fără alte comentarii, pe bietul Hagienuș, care căuta să scape de obsesie, fiindcă el nu-și ținea cuvântul dat decât când nu mai avea încotro. În tot timpul acestei pipăiri morale, convorbirea continuă pe motive fără importanță. În fine, Gonzalv Ionescu nu mai putu răbda
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cel mai afabil,te rog să mă ierți, am ceva de lucru. - Mă speriasem, credeam c-a intrat vreun hoț." Această femeie inocentă, gândi Ioanide, nu vede nimic în jurul ei. Ea nu știe că acum m-am certat cu ea." "Bietul Ioanide! medita doamna Ioanide reintrând în iatacul său. Muncește necontenit. Ce om superior! Supărarea lui este fără nici o răutate, cu ea își face rău lui însuși! Mă bucur că i-a trecut." Ioanide se sculă în zorii zilei, hotărât să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu el pe dinaintea rafturilor de cărți. - Îmi vorbești de concepții, prea bine, nu te văd niciodatăintrînd în birou și căutând cărți. Uită-te, aici sunt lucruri ce pot să te intereseze, acum e vârsta când sufletul e apt de cele Bietul Ioanide mai puternice emoții cerebrale. Cere-mi cărți, orice vrei, ești liber să alegi. Ai curiozitatea ideilor, nu-i așa? Tudorel făcu o grimasă. - Cărțile sunt lucruri moarte, e mai interesantă viața. - E un sofism și ăsta. Cărțile sunt mortăciuni
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ironic, gratis n-am să-ți fac. Cîndplanul va fi gata, ți-l voi înmîna contra cost. Bineînțeles, cu preț pentru amici. Hagienuș păru încîntat și, dând glasului o nuanță confidențială cu clipiri din ochi și scuturări ale pungilor obrajilor, Bietul Ioanide chemă pe arhitect în fața unui volum gros, bine legat, și-i arătă fără comentarii o colecție de reproduceri de desene japoneze, înfățișînd teribile scene sexuale. Nefiind ipocrit, Ioanide le privi fără reproș și emoție, intrigat mai mult de violentele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
însă exclusiv din piatră și cu evitarea oricărei aparențe de pastișă. În două puncte exterioare, pe care Ioanide nu le fixase încă, desenîndu-le separat, s-ar fi aflat două mari foruri: forul Traian, circular, cu copia Columnei lui Traian și Bietul Ioanide statuia uriașă a imperatorului într-o nișă, și forul rectangular al lui Decebal, cu reconstrucția Trofeului de la Adam-Klisi prin piesele originale, conținând o statuie grandioasă a lui Decebal la un punct de ieșire și un arc de triumf cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]