2,371 matches
-
mustrări de cuget și nici nu-l va durea inima că a vărsat sînge degeaba și că s-a răzbunat singur. Și cînd va face Domnul bine domnului meu adu-ți aminte de roaba ta." 32. David a zis Abigailei: "Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea! 33. Binecuvîntată să fie judecata ta, și binecuvîntată să fii tu, că m-ai oprit în ziua aceasta să vărs sînge, și mi-ai oprit mîna! 34
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
și că s-a răzbunat singur. Și cînd va face Domnul bine domnului meu adu-ți aminte de roaba ta." 32. David a zis Abigailei: "Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea! 33. Binecuvîntată să fie judecata ta, și binecuvîntată să fii tu, că m-ai oprit în ziua aceasta să vărs sînge, și mi-ai oprit mîna! 34. Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, care m-a oprit să-ți fac rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Și cînd va face Domnul bine domnului meu adu-ți aminte de roaba ta." 32. David a zis Abigailei: "Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea! 33. Binecuvîntată să fie judecata ta, și binecuvîntată să fii tu, că m-ai oprit în ziua aceasta să vărs sînge, și mi-ai oprit mîna! 34. Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, care m-a oprit să-ți fac rău, că, dacă nu te-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
întîmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte, și s-a făcut ca o piatră. 38. Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal, și a murit. 39. David a aflat că murise Nabal, și a zis: "Binecuvîntat să fie Domnul, că mi-a apărat pricina în ocara pe care mi-a făcut-o Nabal, și a împiedicat pe robul său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă asupra capului lui." David a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Iar chipurile negrilor? Aceeași dorință. O altă tabără. Dar la fel. Deși nu se auzea nimic, Sammler avea senzația că ceva lătra În continuu. Apoi Își dădu brusc seama că ceea ce Îi unea pe toți era beatitudinea prezenței. Ca și cum - da - binecuvântați sunt cei prezenți. Sunt aici, și totuși nu sunt aici. Sunt prezenți și În același timp absenți. Prin urmare, așteptau În acea stare de extaz. Ce privilegiu suprem! Și nu era decât Eisen să pună capăt Încăierării. Care, până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
stradă, iar soțul ei era ridicol de bogat. Când scrisese cartea, Alice încercase să intre în pielea lui Irene și să priceapă de ce o femeie și-ar înșela un soț atât de cumsecade, de ce și-ar risca viața atât de binecuvântată, dar scriitoarea a recunoscut că era posibil să n-o fi construit pe Elaine, personajul, ca pe-o ființă cu prea multe sentimente. Elaine era prima eroină a cărei poveste se termina prost - Alice o lăsase într-un apartament din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aproape la fel ridicol. Cât trăise la No Man’s Creek, Ellis își închipuise deseori cum suna vocea fiului, dar niciodată vocea respectivă nu spusese ceva atât de caraghios. Până la întoacerea lui Drew, Ellis nu apreciase cu-adevărat cât de binecuvântate fuseseră cele două decenii pe care le petrecuse în schivnicie. Ellis urcase la No Man’s Creek din două motive: fiindcă apa începuse să-i pară nițel cam înfricoșătoare după ce băieții ăia muriseră la Big Mallard și pentru că ajunsese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
păstârnac. Tarabele, câte-or fi, sunt clisoase și ele. Big-ul s-a umplut de 100 de magazine în care vânzătorii păzesc câte ceva de cumpărători. La trei buticuri, istoria conținutului se repetă: papuci, cămăși, cosmetice. Mă întorc acasă într-o binecuvântată stare de sațietate. Lasă-mă să-mi pun o întrebare. Dacă la comerț și la primării erau femei cu experiență de shopping, tot așa părăginite arătau toate? La fel de jegoase? Mă întorc în sat. E drept, acolo nu e jeg. Bălegarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că ne așezau după distanța față de Evropa!). Albaneza era simpatică foc. Nu știa deloc engleză, limba de seminar, știa italiană și franceză. Programul ei era mortal: se trezea, venea la breakfast, la prânz și la cină, între timp trăgea un binecuvântat somn. Seara îmi ținea o teorie stereotipă: - Mi-e dor de bărbatu’ meu, mai ales înainte de culcare. Știi, bărbații albanezi sunt cei mai virili din Europa. Nu te iartă în nici o noapte. Or avea occidentalele astea credit card, da’ cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
intra triumfal pe ușa apartamentului, stingea lanterna, că în bucătărie ardea lampa cu petrol, și depunea prada sau raportul. „S-au dat drepturile de ulei și le-am luat pe toate.” Eu o aveam pe doamna Ursaciuc, fie-i numele binecuvântat. Era șefa unei case de comenzi din Colentina. Mergeam prin spate, băteam cu semnal în ușă. Dacă nu erau băieții de la Miliția Economică să se aprovizioneze, îmi deschidea. Acolo, înăuntru, Paradisul: supe Vegeta, salam din carene-carne, conserve chinezești, ulei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
adesea, soția lui, la fel - au îmbătrânit aici. Tu nu mai vii, dar sunt fericită că te-am văzut, ce-a trebuit să fie n-a fost, pulberea s-a ales de toate până și de câmpia asta a Bărăganului, binecuvântată, blestemată de Dumnezeu, în care încă de pe vremea sciților roadele erau date pieirii, și sciții au tot continuat să vină, din răsărit, din apus, din toate părțile lumii. Dimineața mă înalț în vârful picioarelor pe prispă, mă uit de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe dl Codependent și am schițat semnalul pentru „Nu mai e aer“. (Gestul pe care îl folosesc cei din mafie când vorbesc despre „a te ocupa“ de cineva.) Doar când am încercat să-i înhaț caracatița și să trag o binecuvântată gură de oxigen mi-am dat seama că nu avea una! Nici un tub de rezervă! Imbecilul! Chiar și în tulburarea mea, am înțeles ce se întâmplase: îl scosese ca să își demonstreze triumful asupra co-dependenței. În mintea lui probabil că își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
când credeam că o să-mi explodeze capul, am trecut hotarul albastru ce desparte cele două lumi. M-au izbit zgomotul și lumina, un val m-a lovit în ureche și apoi îmi smulgeam masca de pe față, respirând cu lăcomie oxigen binecuvântat, uluită că nu murisem. Următorul lucru pe care mi-l amintesc e că eram întinsă pe punte, încă zbătându-mă să-mi recapăt suflul și Aidan era aplecat deasupra mea. Expresia de pe fața lui era un amestec de groază și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a țâșnit pe neașteptate în stradă, un șofer de taxi armean care a virat spre a o evita și cum roata din față a alunecat într-o baltă de ulei, lăsată de o mașină care rămăsese în pană. Într-o binecuvântată ignoranță tocmai spuneam, „Am putea încerca să vopsim...“ când am trecut într-o altă dimensiune. Cu o forță zdrobitoare, un alt taxi intrase lateral în al nostru, și bara din față încerca să intre pe bancheta noastră din spate - genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
asemenea o serie de exclamații încurajatoare, de genul: —Ați ajuns. Hop, mda... aproape, acooolo, doar puțin mai în spate... Apoi aparatul de aer condiționat a fost dat jos și împins lângă fereastră, pus în priză și - ca prin minune - o binecuvântată adiere de aer rece se revărsa în apartament. Câtă recunoștință! L-am copleșit cu mulțumiri pe omul nostru și l-am întrebat: — Vă servesc cu o bere, domnule? —Eugene. Mi-a întins mâna. —Anna. Nu refuz o bere. Din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în judecată și cerea milioane, era și el, într-un fel, tot pe-acolo. Oamenii îmi spun că le-ar plăcea să aibă capacități de medium, spunea Neris. Dar, știți ce, e un drum spinos. Eu îi spun un blestem binecuvântat. Apoi, pe ecran, s-a trecut la o înregistrare a unuia din spectacolele ei live. Neris stătea în picioare pe o scenă uriașă, doar ea, părând foarte mică. —Am... Primesc ceva pentru... Avem în seara asta aici o persoană numită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sunetele orchestrei andaluze. La mijlocul ospățului, poetul meu s-a ridicat în picioare ca să declame din memorie stihuri alcătuite în cinstea mea. De la primul emistih, palatul meu era deja Alhambra, iar grădinile lui, Edenul. Fie ca tu să pătrunzi acolo, în binecuvântata zi a terminării, ducându-ți moștenitorul așezat pe umeri! Tremurul Hibei mi-a străbătut întreg brațul care o sprijinea făcând boltă asupra ei. A suspinat la urechea mea: — Doamne, cât de mult mi-ar plăcea să-ți dăruiesc eu acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Totul e gata? Vino aici, Henry, ai să vezi mai bine. Henry cel cu avioanele și trenurile era un om scund, cu o față care nu îmbătrânise urât. Stătea lângă Richard Fine, când acesta din urmă spuse cu voce tare: — Binecuvântată fie această corabie și cei care călătoresc cu ea! Și trase de șnur. Pentru o clipă de groază, materialul părea că s-a agățat în ceva și mi-am ținut respirația, sperând ca Richard Fine, care băuse suficient până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
înșelătoare asupra trecătorilor; una din două persoane părea a avea părul blond sau poate asta era doar reflexia soarelui printre frunze. Dar, într-un final, de partea cealaltă a Haverstock Hill și continuând să meargă în josul dealului, i-am văzut binecuvântatul costum bleumarin. Nu se putea să nu iasă în evidență în aceste bine cunoscute cartiere artistice - până la urmă eram aproape de Hampstead și singurele costume pe care le-a fi putut vedea pe aici erau cele nonconformiste de la Comme des Garçons
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
încerca tăria hotărârii de a mă spovedi. Eram slab, nevolnic și rămâneam în crâșmă până se făcea târziu și toate bisericile se închideau. Amânam pentru o altă zi dusul la biserică, mersul la duhovnic, întâlnirea izbăvitoare cu el și cu binecuvântata taină a spovedaniei. Nu ajunsesem niciodată la acea biserică din viziunea mea. Dintre toate celelalte la care mergeam, din când în când, nu era nici una asemeni celei pe care trebuia să o găsesc și care, știam, mă aștepta undeva, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
părțile. Așa am ajuns, pentru câțiva ani, în refugiul de la „Geamandura“... Despărțirea de Vichi credeam că a însemnat suferința trupului meu. Despărțindu-mă, alungat, de Ester, sufletul mi-a fost multă vreme în suferință. O suferință niciodată ostoită. Dar o binecuvântată suferință. Ester mi-a arătat, alungându-mă, eu silind-o parcă să mă alunge, că aveam totuși suflet. Mi l-a dezvăluit și m-a lăsat cu el. Povară și binecuvântare. Chinuitoare zădărnicie și minune mai presus de toate darurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
învelește și pleacă. Pauză muzicală de trecere spre scena II - 2 minute Scena II - Camera Mariei Un material agățat peretele, O pătură așternutul, Maria spune în genunchi rugăciunea Tatăl nostru. Apare un înger alb. Îngerul: Plecăciune șie! Domnul este cu tine! Binecuvântată ești, Maria! (Maria se sperie.) Nu te teme, Maria! Sunt un înger trimis de Domnul tău ca să te anunț că tu ești aleasă ca să aduci pe lume un prunc. Maria: Cum așa? Eu nu sunt căsătorită. Îngerul: Știu, dar Duhul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Preacurată Fecioară, Domnul este cu tine! Binecuvântat de cer este al tău nume. Ooo, plecăciune, Maria! Maria : Ce-o vrea îngerul să spună ? Eu sunt binecuvântată de cer ? Îngerul : Nu-ți fie teamă, Maria, căci ai aflat har de la Dumnezeu. Binecuvântată ești între femei, căci Domnul îți va da un dar... Maria : Un dar ? Tot ce vine de la Dumnezeu sunt daruri..... Îngerul : Darul acesta este deosebit, Maria ! Pentru că vei naște un fiu. El va fi mare și se va numi Isus
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
născut. E vinovat pentru steaua asta care strălucește. (intră magii) Magii (rostesc cu toții): Slavă ție, împărate! Irod: Sunteți oaspeții mei. De bună seamă, vestiți crai ai țărilor din răsărit, vești bune îmi aduceți, căci fața vă e veselă! M.M - Binecuvântat să fie Dumnezeu! M. B. și M. G. - Prin însăși rânduiala Lui! M.M - Eu sunt craiul Melchior și vin din Persia. (întorcându-se către ceilalți doi) Se vede c-ați făcut drum lung, stăpânilor! M. G. - Mă numesc Gașpar
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
M. G. : Smirnă, ah, din inimă, pentru Împăratul lumii! (îngenunchează) M. M. : Tămâie să-I dăm și pe genunchi Lui să nenchinăm! (îngenunchează) Toți magii: “Dumnezeu este virtutea mea, scăparea mea și izbăvitorul meu” - zice un psalm al acestei țări binecuvântate. Să ne încredem Lui! Povestitorul: Care credeți că este cadoul lui Isus pentru noi? O monedă din aur de suflet ! Cu nestemata iubirii, cu rubinul de jertfă, cu safirul speranței și cu mărgăritarele lacrimilor ! Colindătorii se aud din ce în ce mai aproape. In
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]