5,219 matches
-
novicilor, caraghioși, împiedicați în redoarea lor de mașinărie, delicați totuși, șotioși, panglicari, amuzanți. Dacă nu înțelegi ce vorbesc și ce se spune despre ei, dacă te-ncurcă trei anexe complicate, cu povești scrise într-un idiom din viitor, cu personaje bizare, eclozate din cîte-o farsă, nu-i nimic. Nu trebuie să-i pricepi, trebuie să-i guști, lingîndu-te pe degete, ca și cum arătătorul cu care dai pagina ar fi prins aromă de caramele topite. Așa sînt ei, cu poveștile lor: niște gămălii
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
morții. În universul insațiabil al pămîntului încape totul: vegetația senzuală și rece, freamătul luminii, ritmurile vreunui perete de bîrne, șarpanta caldă a unor case pustii, carul cu fîn, șura și căpița, cartofii, sfecla, cireșele coapte și toate obiectele unei etnografii bizare pe care le mai conservă doar memoria colectivă și penumbrele umede ale muzeului sătesc. Ion Dumitriu a caligrafiat această revărsare fără sfîrșit a pămîntului, această neostenită sfidare a amorfului și a stereotipiei, cu discreția, cu tenacitatea și cu exactitatea unui
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
anumită melancolie și se manifestă tot mai pregnant dorința de a rupe contractul gravitațional pentru instalarea într-o pură stare de levitație. Forme indescriptibile, încorporarea în cod artistic a unor fantasme, par a trăi în plină experiență a unui dans bizar. însă memoria pămîntului, a substanței primordiale în care coexistă latent infinitele forme ale lumii vizibile, revine decis spre a închide paranteza unei îndelungi reverii. Teodor Moraru își reamintește lumea elementară, are din nou revelația neantului și ia de la capăt opera
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
în care expresionismul și barocul nici măcar nu-și dispută întîietatea. Și asta pentru simplul motiv că ele s-au obișnuit deja cu ideea coexistenței. Formele indescriptibile, încorporările unor fantasme în cod artistic, par a trăi continua experiență a unui dans bizar. Un dans al spectrelor, care poate constitui chiar metafora picturii lui Teodor Moraru. Cu precădere a celei din ultimii ani.
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
fie ea și de pensionar cuminte cu pipă, halat de casă și o tichie." Dacă nu-și mai face visuri, nu contează nici pe vise, a căror amănunțită narare îndesește filele celor mai multe dintre Jurnale. Și nu numai a lor: ,Invidiez bizara specie a oniricilor ce fac (sau doar pretind că fac) din vise materie primă pentru opul literar. O spun cu jenă: în fața lor mă simt handicapat, ne-trebnic." Lectorul care nu va sesiza ambiguitatea textului nu e pregătit pentru literatura
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]
-
de cal", ,mintea aspră și din topor a lui Moise Bâlbâitul, înțelepciunea cu multe tăișuri a lui Solomon", vine de undeva de departe în Metopolis, poate din Marmația sau poate ,de nicăieri"; Femeia-paracliser se retrage în clopotniță, iar comportamentul ei bizar răspândește neliniște printre metopolisieni, sensibilizați de o amenințare apocaliptică. Filip Teologul Umilitul este un savant al locului, teolog și bizantinolog cu stagii vieneze, care la bătrânețe, ademenit să se întoarcă acasă, este disputat de rude pentru averea lui și se
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
este un savant al locului, teolog și bizantinolog cu stagii vieneze, care la bătrânețe, ademenit să se întoarcă acasă, este disputat de rude pentru averea lui și se refugiază în Insula Cailor unde i se pierde urma. Astfel de biografii bizare au virtutea de a răspândi o ,ceață mitică" în universul bănulescian și de a favoriza incertitudinea pentru a instaura fantasticul. Cartea Milionarului își conține principiul de creație, deopotrivă cu un ghid de lectură. Milionarul este un substitut al autorului, numit
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
întotdeauna - și îi amintim valorile umane (generozitate, credință, din astea) aferente sărbătorilor de iarnă. Pe acest fond pesimist, mi-a tresăltat inima de bucurie auzind că se lansează filmul Crăciun fericit. Făcând abstracție de titlu, era "de război", o combinație bizară, care promitea să mă recompenseze pentru peliculele sărbătorești îndurate până acum. Subiectul acestei coproducții România-Germania-Marea Britanie-Belgia este o noapte de Crăciun din 1914 (de fapt și dimineața care îi urmează, și parcă și a doua zi) în care soldații nemți
Premiereînainte de Crăciun by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11011_a_12336]
-
pînă aproape de ivirea zorilor. Nici astăzi nu știu dacă am visat. Au dispărut la fel de discret cum au apărut. Unul dintre ei a lăsat, totuși, un semn al prezenței lor în noaptea mea. O pereche de bocanci obosiți. Ce ciudat! Ce bizar! Ce coincidență!" ar spune Ionesco. într-o noapte cu o lună gălbejită, doi cloșari m-au făcut să simt beckettian. Didi și Gogo. Simplu, profund, fără ifose. La limita fină între realități și vise, intersectîndu-ne proiecțiile, cu spatele sprijiniți de
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
a lungul cărării Mărginite cu ierbi aromate în ultima zi a platformei japoneze intacte Sequoias cu scoarța imună la insecte Urmau sa fie doftoricite de fiul meu Ucenic în ale medicinii, cel care-și pierduse Pijamaua undeva prin acele locuri bizare Orele deveneau gravide-n minute și pâcla înghițea orizontul El le îngrijea tinerețea fără bătrânețe Dintr-un hotel indiferent din Eureka. Cele o sută cincizeci și patru de poezii din culegerea Poezia unei generații nu trebuie să fie corelatate cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
autonome, ale cărții, Figura colecționarului canadian apare de opt ori, transformîndu-se abil în figura centrală a întregii construcții. Cumințenia Pămîntului, în jurul căreia pare a se organiza exegeza autorului, nu este decît un pretext autoritar în tentativa de încadrare stilistico-tipologică a bizarei apariții. Ceea ce Pogorilovschi ignoră, și nu avea cum să nu ignore pentru că el nu e decît un diletant în zona artelor plastice, este faptul că întreaga sa demonstrație este lipsită de premise. Neavînd capacitatea de a discerne între o formă
Nu e Brâncuși! by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11013_a_12338]
-
cumva acești ultimi ani, după ce sașii și șvabii au emigrat în masă, ar putea oferi cadru și substanță unui nou roman? V-ați gîndit la așa ceva? E.S.: Nu, nu m-am gîndit, sunt mai multe motive, un motiv este destul de bizar (rîde): îmi trebuie o distanță de măcar 50 de ani față de evenimentele pe care le descriu. Acest ultim roman ,joacă" între 1946 și 1951, cea mai interesantă și cea mai dramatică perioadă a istoriei contemporane a României. îmi trebuie încă
Eginald Schlattner - Viața ca poveste și izvor de povești by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11016_a_12341]
-
a apropiat din ce in ce mai mult de zonă conservatoare (grație și relațiilor apropiate dintre G. Vernescu și L. Catargiu), sfârșind prin a se contopi cu Partidul Conservator. Nouă formațiune politică rezultată (în primăvara lui 1884) avea să poarte numele mai mult decat bizar de Partidul Liberal Conservator. Un alt partid, desprins de asemenea din trunchiul liberal, era cel fondat, în toamna anului 1885, de Dumitru C. Brătianu. Partidul Liberal Democrat, cum se numea nouă organizație politică, a apărut din cauza îndepărtării din fruntea guvernului
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
D. Sîrbu e negreșit unul din cazurile cele mai spectaculoase ale literelor noastre contemporane. Membru al unei generații "de scrificiu", i-a "dublat" în chip păgubos pe corifeii de succes imediat ai acestuia (Petru Dumitriu, Marin Preda, Eugen Barbu), menținîndu-se, bizar, și în cadrul Cercului literar de la Sibiu într-o poziție echivocă, de "simplu bufon", după cum singur se aprecia. Un soi de... Ion Creangă livresc, un spirit rabelaisian, care, așa cum spune Ion Vartic, "nu-și putea întotdeauna reține impulsul de a face
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
de sinucidere este Andrei Pietraru. El își trage un glonț în piept pentru a demonstra iubitei aristocrate că bănuiala ei de infidelitate nu e justificată. Nu se nimerește ca lumea și piesa se termină cu bine pentru el. O sinucidere bizară apare la G. Brăescu. Decorat cu un colan exotic, un medic militar cu grad de maior vrea să pună în evidență distincția. Pentru aceasta își rade frumoasa barbă căreia îi datora autoritatea și prestigiul. Dar care ar fi obturat decorația
Cronica neagra a personajelor literare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10140_a_11465]
-
ajungă în canon, pierzându-și din forța intenției originare (de experimentare, deci de ieșire din perimetrul canonic) sau poate să intre, dacă ideea de experiment estetic primează asupra criteriului continuității, într-un canon al experimentelor, în categoria alunecoasă a textelor bizare, neclasificabile. În ambele cazuri însă, e vorba tot de procesul canonizării. Chiar dacă autorul unui text experimental polemizează, cel mai adesea, cu ideea de canon literar, textul său, dacă trece cu brio prin filtrele axiologiei literare, tot în canon ajunge. Spre
Modele literare alternative by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10181_a_11506]
-
cybertehnologie. Filmul e un remake al celui din 1995 făcut de japonezi după banda desenată creată de Masamune Shirow în 1989, dar Rupert Sanders nu încearcă să citeze cadru cu cadru originalul și nici nu își propune să fie la fel de bizar la nivelul poveștii. Povestea gravitează în jurul fricii noastre de a ne fi furată identitatea online, dar merge mult mai departe și pune întrebarea „cum ar fi dacă cineva ar putea să îți spargă codul de acces la creier?”
Program cinema filmul Ghost in the Shell [Corola-blog/BlogPost/96581_a_97873]
-
tango la Paris / Last Tango in Paris (Italia, 1972) Regia: Bernardo Bertolucci Cu: Marlon Brando, Maria Schneider Durata: 133 minute Nerecomandat sub 18 ani Intrarea liberă Un american care bântuie în Paris întâlnește o tânără cu care are o relație bizară, bazată pe sex. Un film-șoc la vremea lui, drama psihosexuală, unul din cele mai intense roluri ale lui Marlon Brando. Și astăzi controversat datorită scenei de sex dintre Maria Schneider și Brando, despre care acum s-a aflat că nu
Love Story Festival 2017 [Corola-blog/BlogPost/96649_a_97941]
-
o stare de protecție maternă, apărându-și în mod egoist copilul și excluzându-l cumva pe John.” Horton spune: „Ca doctor, John vede lucrurile în alb și negru, nu există zonă gri. Prin urmare, când Mia îi povestește acele întâmplări bizare, îi e greu să o creadă. El vrea o explicație rațională.” Dar aceasta nu există. Cu toate că locuiesc într-un cartier nou, Mia nu poate scăpa de aceste „accidente” ciudate care continuă să-i deranjeze. Simțindu-se marginalizată, Mia decide să
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
unui scenarist fără inspirație, care pleacă în căutarea lupului în munții din sudul Franței. Acolo o întâlnește pe Mărie, care îi dăruiește un copil, apoi îi abandonează. Rămas cu un copil în brațe și trecând printr-o serie de întâmplări bizare, el încearcă să rămână în picioare. Scene de sex explicite și o naștere naturală filmată i-au adus titulatura de „film-șoc”, criticii francezi comparându-l cu filmele lui Pier Paolo Pasolini. Scenaristul și regizorul Alain Guiraudie (52 de ani) realizat
Les Films de Cannes à Bucarest [Corola-blog/BlogPost/96686_a_97978]
-
cybertehnologie. Filmul e un remake al celui din 1995 făcut de japonezi după banda desenată creată de Masamune Shirow în 1989, dar Rupert Sanders nu încearcă să citeze cadru cu cadru originalul și nici nu își propune să fie la fel de bizar la nivelul poveștii. Povestea gravitează în jurul fricii noastre de a ne fi furată identitatea online, dar merge mult mai departe și pune întrebarea „cum ar fi dacă cineva ar putea să îți spargă codul de acces la creier?”
Program cinema filmul Ghost in the Shell [Corola-blog/BlogPost/96751_a_98043]
-
Iată explicația stufosului, eroicului demers: ,pentru a-l înțelege mai bine, Dostoievski trebuie privit nu exclusiv prin Stavroghin, Kirilov, Versilov, Svidrigailov sau Ivan Karamazov, ci prin Dostoievki însuși, adică prin mozaicul tuturor personajelor sale, negative și pozitive, excepționale și obișnuite, bizare și normale, etc." Criticul constată, ca în treacăt, că imaginea întrucâtva ,demonică" a romancierului este: ,produsul deprinderii obstinate de a-l discuta prin prisma doar a unui mănunchi de eroi, aproape mereu aceiași". Or, prisma cu pricina a pus în
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
aproape științifică. În cazul ei, luciditatea trece dincolo de durere, iar contemplația estetică este mai importantă decît tragedia vieții. Toate suferințele și revelațiile estetice ale Fridei Kahlo sînt distilate prin inteligența și sensibilitatea Andrei Rotaru. Rezultatul este un univers artistic puțin bizar destul de apropiat celui specific tablourilor Fridei Kahlo. Căile alese de autoare pentru a se pune în pielea personajului său sînt dintre cele mai diverse, de la interviuri la care încearcă să răspundă în numele Fridei, la însușirea diformităților fizice ale acesteia sau
Being Frida Kahlo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10798_a_12123]
-
o poziție antirealistă, un apogeu al antinaturii. însă suprarealiștii încercau o nostalgie presantă a realului. Desfăcîndu-i articulațiile și jucîndu-se cu factorii lui la modul unei libertăți ideale, se arătau subteran atrași de întregul dezasamblat, de ,cumințenia" raporturilor date. în chip bizar, visau o asociere între real și ficțiune, o ,trăire" plenară care să transgreseze granițele dintre artă și viață. Abolind realul convențional, năzuiau să actualizeze un real virtual, inepuizabil: Imaginația constă, scria René Char, în Partage formel, în a alunga din
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
spre sfârșitul liceului, au ajuns să descifreze secretul cheii de fă. Pentru mine și azi este încă este un mister. Burtică fusese învățător și datorită voinței a ajuns profesor. Era un om de treabă dar metodele lui pedagogice erau cam bizare că de altfel și cultură lui generală. Cel puțin de astă eram convinși noi când îl auzeam că strigă la câte unul dintre noi cam tămâie la solfegii și care mai făcea și bășcălie de burtică lui: - Ba nenorociților, am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]