2,994 matches
-
mult decât să arăți tot timpul perfect. Julia a oftat. — Deci tot m-am ales și eu cu ceva din căsnicia asta. Să știi că imperfecțiunea e și ea o formă de artă, a remarcat Susan aruncând o privire la bluza ei de trening uzată, care stătea să-i plesnească la cusături. Apoi femeia a zâmbit tristă. —Deci, chiar s-a terminat? A, da. Să faci un copil cu fosta soție e un pic cam prea mult, nu crezi? i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ceainicul electric aflat deasupra. Astăzi nu purta turban; cocul era bine Întins, negru și lucios, rulat pe margini Înspre interior á la Oprah. Cerceii erau de rubine false, Încrustate În aur, iar jacheta de culoarea mandarinelor era purtată peste o bluză și fustă roșii. Atât jacheta, cât și bluza aveau umerași de burete enormi, ceea ce făceau ca prezența ei să fie una și mai impunătoare. — Nu se Întâmplă să ai și niște biscuiți? am Întrebat eu plină de speranță. Făcusem greșeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cocul era bine Întins, negru și lucios, rulat pe margini Înspre interior á la Oprah. Cerceii erau de rubine false, Încrustate În aur, iar jacheta de culoarea mandarinelor era purtată peste o bluză și fustă roșii. Atât jacheta, cât și bluza aveau umerași de burete enormi, ceea ce făceau ca prezența ei să fie una și mai impunătoare. — Nu se Întâmplă să ai și niște biscuiți? am Întrebat eu plină de speranță. Făcusem greșeala de a-mi cumpăra pentru prânz un sandviș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
bună pentru mine. Am coborât amândoi la subsol, iar eu am deschis dulapul de față cu el. Cercetă rapid buzunarele hainei și conținutul rucsacului. Arma crimei fusese descoperită lângă femeia ucisă, așa că nu putea fi În căutarea ei. Poate vreo bluză pătată de sânge? Rana nu Îmi păruse a fi din cele care Împrăștie mult sânge, dar, pentru ce urmăreau ei, chiar și un strop, doi ar fi fost de ajuns. M-a trecut un fior rece. Acum Îmi percheziționa haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
furișată m-am făcut să-mi Întorc capul, dar știam cine mă striga Încă Înainte să văd persoana. Vocea lui Brian, chiar când nu era decât un murmur profund, era de-a dreptul inconfundabilă. Pândea În interiorul biroului, Îmbrăcat Într-o bluză de trening care, deși fără Îndoială de măsură XXL, era totuși Întinsă pe mușchii lui masivi și pe liniile pieptului. Am intrat și eu, căci Brian nu obișnuia să pândească, iar purtarea asta nefirească Îmi stârnise curiozitatea. — Ce e, Brian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pentru primul zbor spre lună. Teribil mi-ar fi plăcut să zbor și eu. Apollo 11. Armstrong, Aldrin și Collins. În clipa când Armstrong a coborât cu un salt de pe scara modulului lunar, eu am vomitat grișul cu lapte pe bluza menajerei. Tata și mama erau la mare. Așa mi s-a povestit. Se vede că grișul cu lapte nu e o mâncare potrivită pentru cosmonauți. Suntem la începutul lui august și alaltăieri, seara târziu, aerul era încă fierbinte. Contururile blocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o țigară. „Ia uită-te la apartamentul al patrulea din stânga, etajul șapte. O femeie pe cinste. Tocmai a pornit-o spre dormitor. Ar putea deveni pasionant.” „Și mai bine e la etajul șase, scara B. Studenta. Chiar acum își trage bluza în sus. Ooooh...” „Aaah...” „Stai, că s-a răzgândit”, am exclamat eu, adăugând dintr-o răsuflare: „De când am avut ghinionul acela blestemat de la râu, acum un an, nu mai cred c-o să mi se împlinească visul vreodată.” „Nu spune asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a binelea și ea avea din belșug tot ce trebuie. Doamna noastră avea cam puțin din ce trebuie, la șolduri puțin, pe coapse puțin, la fel și acolo unde fetelor li se umflă cămașa. Ca să privim ce ascundea ea sub bluză, meșteriserăm niște lentile de ochelari cu mercur, cei din clasele mari jurau că ele fac transparent orice material. Numai că la ora doamnei noi n-am avut curajul să ni le punem, unul singur a îndrăznit, Tarhuna, cel care mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
el a recunoscut că nu văzuse nimic, probabil că doamna purta sutien de plumb. Asta precis că era o minciună, pentru că plumbul e greu și otrăvitor, întrebaserăm noi la chimie, pe când doamna cântărea puțin, iar frumusețea ei n-avea cusur. Bluza albă și-o încheia până sus de tot. Uneori, când o priveam, începeau să-mi ardă obrajii. Unii ziceau despre doamna că are o slăbiciune, că adică îi dă inima ghes când îl vede pe tata. O slăbiciune aveam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
spuneau italienii și când erau luați prin surprindere. Când erau furioși, spuneau porco Dio. Însemna că se enervaseră de-a binelea. Deodată, din dreapta mea a apărat Anna. Fata asta, Anna, era italiancă, avea pielea măslinie și glezne subțiri, iar sub bluză îi creștea ceva. Ce creștea acolo părea pus pe arcuri, ca patul lui signor Giovanni, pe care puteai sări. Anna avea paisprezece ani, eu am coborât privirea. Când am ridicat iarăși ochii, după un timp, privirea mi s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
hârtia. Brațele mele treceau pe la subsuorile ei, pe sub sâni, iar fundul mă durea de la șeaua motocicletei. Goneam pe străzi pustii și eu purtam în mine un mare dor. Dorul mă îndemna să-mi umplu palmele cu ce creștea acolo, sub bluză, și să mă gândesc acasă. Curentul de aer din față îmi înroșise obrajii, abia mai puteam să respir și ochii mi se făcuseră mici, priveam totul printre zăbrelele genelor. Anna avea șolduri înguste și era nepoata proprietarului pensiunii, care locuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dădea mai departe tatei. Stăteau amândoi în picioare, cu spatele spre ușă, ținând hainele atârnate în aer, parcă ar fi fost prinse cu clești de rufe. Au cercetat totul, schimbând în fugă păreri și îndată signora Maria a și primit bluza albă, „simplă și elegantă, pentru o doamnă matură”. „Pentru biserică, la nunta băieților”, a adăugat Pietro, dar ceilalți au tăcut. Pietro nu știa că Francesco va rămâne toată viața nelogodit și că fratele lui era prea timid ca să aibă vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mănâncă pielea. Pe el trebuie să-l fi mâncat între picioare, fiindcă a luat mâna fetei și a dus-o acolo, iar ea părea de acord să-i dea ajutor, ca să scape de mâncărime. Băiatul își mișca neliniștit mâinile pe sub bluza fetei, încolo și-ncoace, parcă nu s-ar fi dumerit prea bine ce are de făcut cu ce ascundea ea acolo. M-am strecurat mai aproape și am auzit-o spunând ceva. Vorbea peltic. Era Antonia. Mi-ar fi plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se aflau lucruri care, de regulă, domolesc mânia femeilor. „Cu astea o să ai un atu acasă, Teodorescule”, spusese Toni. Rujuri de buze în trei culori diferite, două truse de machiaj, cel puțin cincisprezece perechi de ciorapi, cinci perechi de chiloți, bluze, șampoane, cremă de mâni, cremă de față, de noapte și de zi, spumant de baie, reviste de modă, ciocolată, pastă de dinți cu gust de mentă, săpunuri care miroseau frumos, parfumuri, două perechi de pantofi, cu toc și fără, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Uneori mă durea foarte tare, căci pumnii micuți ai Norei nu puteau birui un ac de șase centimetri lungime. Nora avea părul tuns băiețește și cel mai adesea umbla îmbrăcată în pantaloni. Câteodată se și purta ca băieții, iar sub bluză încă nu-i creștea nimic. În a patra zi, am găsit poarta deschisă și am ieșit. Ne-am uitat în stânga și în dreapta, apoi am traversat șoseaua. După câțiva metri, nu se mai auzea decât pădurea. Eu mi-am amintit imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
arate reciproc că au gânduri pașnice și nu poartă vreo armă, ei au inventat strângerea de mână.” Apoi doamna s-a așezat, punând un picior peste altul. A tras aer adânc în piept și sânii i s-au mișcat sub bluză. Tarhuna și-a înfipt cotul în coasta lui Vuia. Cu toții ne dădeam în vânt după picioarele doamnei. Ce era mai sus de ele, n-aveam habar, însă Tarhuna zicea că e ceva negru, care se umezește. Asta o auzise de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
într-un cartier vechi al orașului, în spatele pieței și, cu toate că avea o înfățișare de înger, știa bine cum să se poarte cu băieții din clasele mari. Avea părul blond, neted și lung, șolduri late și două mere mici tăinuite sub bluză. Purta pantalonași scurți-scurți, gata să plesnească pe ea de strâmți ce erau și Dorin, stând în mașină alături de mine, aproape mi-a găurit coastele cu cotul. Când ea l-a salutat, a încremenit și nu și-a mai revenit toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cafeneaua Flora. Prezența ei îmi dădea sentimentul că deja sunt bărbat, deși ea își începea mereu frazele cu „Ei, frățioare”. Avea spatele zvelt și puternic și, când mergea, se ridica ușor pe vârful picioarelor. Sânii i se ghiceau tari sub bluză, povestind despre lumi care nu se chemau America. Precis că era așa de frumos, că aș fi îndrăznit să călătoresc într-acolo și fără tata. Nu știam dacă Lea avea un drăguț și cine putea fi el. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
s-ar cuveni anume să fac și palma se lăsa așteptată. Lea m-a împins la o parte și s-a sculat. Aparatul de radio de alături era potrivit pe frecvența postului Europa Liberă. Ea a încercat să-și încheie bluza, eu am încercat să-i ridic fusta și urmărirea a început iar, de la capăt. Ne-am aruncat împreună pe pat: eu căzusem deasupra ei și mă frecam de ea, cum se freacă o bucată de lemn de alta, ca să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
îl ștergea cu o cârpă udă și cu mișcări grăbite. „Nu e el de vină”, spunea ea, „căci de obicei cu mâna beteagă ține doar păhărelele de rachiu. Acelea nu se topesc.” Privirile mele erau calde și se strecurau pe sub bluză. Trebuia să iau seama și să nu le las să alunece prea mult într-acolo. Acoperișurile blocurilor scoteau aburi din pricina căldurii, smoala se muia, rămânând lipită de tălpile pantofilor noștri. Căldura ne mocnea și în trupuri, odată am văzut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
potrivite, iar pe cele nepotrivite mai bine e să le lași nespuse. Aflasem eu întâmplător de undeva treaba asta. Am rămas tăcuți, unul lângă altul. Ea respira și cireșele i se mișcau în sus și în jos. Se aflau sub bluză, la cincizeci de centimetru de mine, și toată pielea ei era albă și netedă. Piele de femeie. Piele de femeie duminica, lângă canal, în iarbă, flori mici și albe. Mi-am amintit de plecarea de a doua zi și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
remorca.” Ofițerul îmi cuprinde umerii cu brațul și merge în spatele mașinii, călcând fără nici o grabă. Eu trebuie să merg cu el. Tata desface prelata remorcii, ofițerul îmi dă drumul și se apropie. „Ce e înăuntru?” „Haine. De-ale mele. Fuste, bluze și așa mai departe. Și cadouri pentru prietenii din Italia, familia care ne găzduiește. Nimic deosebit. Ce am găsit și noi și ce ne-am putut permite. Vreți să vă uitați înăuntru?” „Nu, mi-e suficient. Poate în geamantanul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vom putea ști numai atunci când va deschide ochii. Nu mai are tot părul, și mult din cât i-a mai rămas e deja alb. E un bărbat oarecare, nici urât nici frumos. Așa cum Îl vedem acum, culcat pe spate, cu bluza de la pijamaua În dungi pe care cearceaful n-o acoperă complet, nimeni n-ar zice că e primul violoncelist al unei orchestre simfonice din oraș, că viața lui curge printre liniile magice ale portativului, cine știe dacă nu și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mai mult, nu mi se pare că diferitele piese pe care le porți se potrivesc bine unele cu altele, Cum nu ieși niciodată din această Încăpere, habar n-ai ce se poartă În ziua de azi, Îți spun eu că bluza asta se aseamănă mult cu altele de care Îmi amintesc de când duceam o viață activă, Moda e rotativă, se duce și revine, revine și se duce, dacă ți-aș povesti ce văd pe străzile acelea, Cred fără să fie nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care Îmi amintesc de când duceam o viață activă, Moda e rotativă, se duce și revine, revine și se duce, dacă ți-aș povesti ce văd pe străzile acelea, Cred fără să fie nevoie să mi-o spui, Nu crezi că bluza se potrivește bine cu culoarea pantalonilor și a pantofilor, Cred că da, admise coasa, Și cu această beretă pe care o am pe cap, Și, Și cu haina asta de piele, Și, Și cu geanta asta pe umăr, Nu zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]