1,696 matches
-
găgăuzi (96.73%), 83 români (1.73%), 25 bulgari (0.52%), 8 evrei și 3 ruși. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS. Mai mulți săteni au fost arestați pentru propagandă bolșevică. În anul 1922, sătenii au trimis o scrisoare colectivă către Prefectura județului, cerând să înceteze baterea și arestarea persoanelor de către jandarmi fără nici un motiv. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate
Dumitrești, Bolgrad () [Corola-website/Science/318290_a_319619]
-
România a fost constrânsă să cedeze Rusiei acest teritoriu. În anul 1913 a avut loc o răscoală a țăranilor împotriva autorităților rusești. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Caracurt a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din albanezi, existând și comunități mici de găgăuzi, bulgari, români și
Caracurt, Bolgrad () [Corola-website/Science/318307_a_319636]
-
al XIX-lea, satul a devenit una dintre cele mai mari colonii din Basarabia, cu o populație de 1.300 de persoane. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Împuțita a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din găgăuzi, existând și comunități mici de bulgari și de români
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
Unite ale Valahiei și Moldovei"). În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei acest teritoriu. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Dermendere a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și comunități de ruși și de ucraineni. La
Dermendere, Ismail () [Corola-website/Science/318344_a_319673]
-
351 erau bulgari (66.68%), 633 ruși (31.24%), 33 români (1.63%), 2 evrei și 7 de alte etnii. În anul 1924, o parte dintre locuitorii din sat au participat la Răscoala de la Tatarbunar (încercare de lovitură de stat bolșevică comandată de la Moscova, cu scopul de produce ruperea Basarabiei de România și anexarea ei la URSS), mai mulți localnici fiind arestați după înăbușirea revoltei. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate
Dermendere, Ismail () [Corola-website/Science/318344_a_319673]
-
activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. S-au format gărzi roșii și s-a trecut la confiscarea pământurilor statului și chiaburilor și împărțirea acestora către țăranii săraci. Intervenția armatei române la 12 februarie 1918 a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Tașbunar a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și o comunitate mică
Tașbunar, Ismail () [Corola-website/Science/318355_a_319684]
-
Unite ale Valahiei și Moldovei"). În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Fântâna-Zânelor a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și comunități mici de ruși și români
Fântâna-Zânelor, Ismail () [Corola-website/Science/318357_a_319686]
-
să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Muravleanca a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși-lipoveni, existând și o comunitate
Muravleanca, Ismail () [Corola-website/Science/318373_a_319702]
-
furci, topoare și pietre, i-au alungat pe colectorii de impozite veniți în sat pentru a lua bani de la țărani cu forța. În decembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. Ofițerul Vitalie Zubac, originar din sat, a fost ales membru al Sfatului Țării din Basarabia și a votat pentru Unirea Basarabiei cu România. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Necrasovca-Nouă a făcut
Necrasovca-Nouă, Ismail () [Corola-website/Science/318377_a_319706]
-
1913 a avut loc o răscoală țărănească care a fost înăbușită de jandarmii ruși. Cu această ocazie au fost arestați trei țărani. În decembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Doluchioi a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și o comunitate
Doluchioi, Ismail () [Corola-website/Science/318375_a_319704]
-
iunie 1917, Rada Centrală a emis Prima „Proclamație Universală”, prin care era proclamată autonomia Ucrainei în cadrul unei Rusii federalizate. Această hotărâre a fost întâmpinată cu entuziasm de Congresul Țăranilor Ucraineni din 28 iunie. La scurtă vreme după lovitura de stat bolșevică de la Petrograd și după un enveniment similar la Kiev, Rada Centrală a emis a treia Proclamație Universală, proclamând înființarea Republicii Populare Ucrainene și condamnând lovitura de forță bolșevică de la Petrograd, pe care o considera ilegală. După dizolvare guvernului legal de la
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
Țăranilor Ucraineni din 28 iunie. La scurtă vreme după lovitura de stat bolșevică de la Petrograd și după un enveniment similar la Kiev, Rada Centrală a emis a treia Proclamație Universală, proclamând înființarea Republicii Populare Ucrainene și condamnând lovitura de forță bolșevică de la Petrograd, pe care o considera ilegală. După dizolvare guvernului legal de la Petrograd, Rada Centrală nu a avut altă alegere decât să-și proclame autonomia, sub conducerea unui guvern regional, așa cum fusese aprobat mai înainte de Guvernul Provizoriu Rus. Noul stat
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
să-și proclame autonomia, sub conducerea unui guvern regional, așa cum fusese aprobat mai înainte de Guvernul Provizoriu Rus. Noul stat ucrainean a refuzat să recunoască legitimitatea guvernului sovietic, ceea ce a dus la apariția unor puternice tensiuni între Rada Centrală și puterea bolșevică. Guvernul bolșevic dorea o uniune a tuturor regiunilor care aparținuseră Imperiului Rus. Facțiunea bolșevică ucraineană a organizat un Soviet pan-Ucrainean al Muncitorilor, Soldaților și Țăranilor în Kiev în decembrie, cerând Radei Centrale recunoașterea Sovnarkomului. Cum bolșevicii ucraineni nu reprezentau
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
Guvernul Provizoriu Rus. Noul stat ucrainean a refuzat să recunoască legitimitatea guvernului sovietic, ceea ce a dus la apariția unor puternice tensiuni între Rada Centrală și puterea bolșevică. Guvernul bolșevic dorea o uniune a tuturor regiunilor care aparținuseră Imperiului Rus. Facțiunea bolșevică ucraineană a organizat un Soviet pan-Ucrainean al Muncitorilor, Soldaților și Țăranilor în Kiev în decembrie, cerând Radei Centrale recunoașterea Sovnarkomului. Cum bolșevicii ucraineni nu reprezentau decât aproximativ 5% din numărul celor aproximativ 2.500 de delegați la Congres, aproximativ
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
pe malul Mării Azov. La un moment dat, guvernul sovietic al Ucrainei a fost dizolvat la inițiativa lui I. V. Stalin, doar pentru a fi reînființat la sfârșitul anului 1918 la inițiativa liderilor de la Moscova. După răsturnarea guvernului Hetmenatului, forțele bolșevice și-au reluat atacurile, pretinzând că acționează la ordinul singurului guvern legal, cel ucrainean sovietic. Liderii ucraineni au trimis note de protest la Sovnarkom. Guvernul bolșevic rus a ignorat pentru început aceste proteste, iar mai apoi a declarat că nu
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
pe 22 iunie 1918 și a rupt toate legăturile cu Rusia. Republica Populară Ucraineană dispunea de o armată cu efective limitate și a trebuit să facă față republicii rivale cu capitala la Harkov, care primea provizii și oameni din Rusia Bolșevică. Ca urmare, bolșevicii au cucerit relativ ușor Poltava, Aleksandrovskul și Ekaterinoslavul până în ianuarie 1918. De asemenea, pe teritoriul Ucrainei, bolșevicii locali au creat „republici” separatiste: „Republica Sovietică Odesa”, „Republica Sovietică Donețk-Krivoi-Rog”, iar Nestor Mahno apus bazele unui entități nestatale - Teritoriul
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
de hotărâri ale fostului guvern. Skoropadski a strâns legăturile cu Berlinul, dar nu a declarat război niciunei puteri din Antantă. Skoropadski a condus un regim care a oferit refugiu reprezentanților claselor sociale de mijloc și superioară, care fugeau din Rusia Bolșevică. De asemenea, el a recrutat în rândurile armatei numeroși soldați și ofițeri ai fostei armate imperiale ruse. În ciuda problemelor pe care le avea cu anarhiștii lui Mahno, Hetmenatul s-a bucurat de o pace relativă până în noiembrie 1918, când Puterile
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
reușind să întreprindă acțiuni militare până în regiunea Kiev. Pe 4 noiembrie, forțele ucrainene de gherilă au cucerit Korosten, unde au capturat o mare cantitate de provizii, arme și muniție. Pe 17 noiembrie însă, aceste forțe au fost încercuite de cavaleria bolșevică și au fost anihilate definitiv. În 1922, Războiul Civil Rus s-a încheiat și în Orientul Îndepărtat, iar comuniștii au proclamat înființarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, ca un stat federal al Rusiei, Ucrainei, Belarusului și Transcaucaziei. Guvernul sovietic ucrainean era
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
reprezentanții aleși în timpul primului congres al muncitorilor din Ucraina (24 - 27 iulie 1917) și dintre reprezentanții minorităților naționale. Enciclopedia Sovietică subliniază faptul că Rada Centală a avut o poziție dușmănoasă față de Revoluția din Octombrie și față de acțiunile bolșevicilor ucrainei („Insurecia bolșevică de la Kiev”). Rada a ordonat retragerea spre Kiev a unităților militare naționaliste și a preluat controlul guvernului și a capitalei pe 13 noiembrie. În săptămâna următoare, Rada s-a autoproclamat istituția supremă a puterii în Ucraine. Pe 25 decembrie 1917
Rada Centrală () [Corola-website/Science/319176_a_320505]
-
în Ucraine. Pe 25 decembrie 1917, Sovietul pan-ucrainean al Ucrainei Sovietice a proclamat Rada ca fiind în afara legii, iar membri săi au organizat un guvern paralel cu cel al Radei. Enciclopedia Sovietică nu spune nimic despre faptul că Insurecția bolșevică de la Kiev (13 - 16 noiembrie) a fost rezultatul mișcării secesioniste provocate de bolșevici și aliații lor, care erau cu toții mebri ai Radei Ucrainene. La sfârșitul lunii iulie 1917, Rada Centală avea 822 de membri, care aparțineau următoarelor partide: Dintre cei
Rada Centrală () [Corola-website/Science/319176_a_320505]
-
respingerea oricărei forme de dictatură, negarea oricărui concept de statalitate, respingerea oricărei forme de „tranziție” sau de „dictatură a proletariatului” și înființarea sovietelor muncitorilor ca formă supremă de autoconducere. Toate aceste abordări erau în contrast evident cu punctele de vedere bolșevice. Culoarea folosită de anarhiștii ucraineni pentru a face distincția față de toate celelalte mișcări politice a fost cea neagră - culoare tradițională a anarhismului. Forțele armate anarhiste au fost botezate „negre”, distingându-se astfel de cele ale oponenților lor: „roșii” bolșevici și
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
de la grâne sau vite, până la produse industriale, în conformitate cu principiile lui Peter Kropotkin. Mahnoviștii declarau că sunt sprijinitorii „sovietelor libere muncitorești-țărănești” și se opuneau cu vehemență conducerii centralizate, alese de bolșevici. Mahno îi numea pe bolșevici „dictatori” și denunța poliția secretă bolșevică, CEKA, drept un organism cu nimic diferit de Ohrana țaristă. În plus, el milita pentru libertatea cuvântului, a presei, de asociere și de organizare în sindicate. Inamicii politici ai lui Mahno negau caracterul nestatal al guvernării sale, afirmând că anarhiștii
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
miliție sau la organizațiile poliției secrete (CEKA de exemplu), aceste afiind scoase în afara legii în „”. Istoricul Heather-Noël Schwartz amintește că Mahno nu arăta nicio simpatie față de organizațiile care căutau să impună autoritatea politică, și ca urmare a dizolvat comitetele revoluționare bolșevice. Cu toate acestea, bolșevicii l-au acuzat pe Mahno că ar fi organizat două poliții secrete, care acționau sub comanda lui directă. Guvernul bolșevic de la Petrograd s-a aliat la început cu anarhiștii și au acceptat existența experimentului lui Mahno
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
a fost deschisă o bibliotecă. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Divizia a făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate
Divizia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318505_a_319834]
-
cauzate de lipsa pământului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, locuitorii s-au plâns în mod repetat către autorități de dificultățile financiare. În decembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în localitate. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea târgușorului. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, Tuzla a făcut parte din componența României, localitate de reședință a Plasei Tuzla din județul Cetatea Albă. El includea și localitatea suburbană Bazarianca (cu o populație predominant
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]