1,819 matches
-
așezat, am stat ca o lună jumate. Și au venit și ne-au luat caii, ne-au luat căruțele și ne-au lăsat pe câmpuri. [...] La Moldovka acolo, pe valea aia, au murit acolo...că șoarecii. [...] Acolo am stat la bordeie, fără coș, fără lumină, fără apă. Mi-a murit o soră mai mare ca mine, a avut o fetiță de vreo 12-13 ani și s-au luat în brațe...îmi vine să plâng...s-a luat așa în brațe cu
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
și s-au luat în brațe...îmi vine să plâng...s-a luat așa în brațe cu ea și a murit pe câmp acolo.” (Margareta Adam) „Am stat acolo [satul Moldovka în Transnistria] vreo luna de zile. Ei ne făceau bordeie în timpul ăsta, cât am stat noi acolo, mai departe, la o sută și ceva de kilometri de la Valea Plângerii. Ne-au băgat acolo în bordeie. Aia care au rămas afară...s-a terminat, au murit. Morți! De viscol, de frig
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
Adam) „Am stat acolo [satul Moldovka în Transnistria] vreo luna de zile. Ei ne făceau bordeie în timpul ăsta, cât am stat noi acolo, mai departe, la o sută și ceva de kilometri de la Valea Plângerii. Ne-au băgat acolo în bordeie. Aia care au rămas afară...s-a terminat, au murit. Morți! De viscol, de frig, de foame.” (Mihai Istrate) During the deportation, the Romă were not allowed to carry personal belongings and the concentration camps at the end of
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
rău cu noi.” (Mihai Istrate) Moreover, the traces of Român existence and deportation were being covered în mass graves and by burning the corpses, the concentration camps huts and houses: „Îi strângeau țiganii și poliția de dimineață...morți...de pe lângă bordeie, de pe lângă drumuri. Și le făcea o groapă mare, mare, adâncă că fântână. Și îi aruncă acolo că pe câini, unul peste altul.” (Margareta Adam) „aruncă motorină, gaz, peste ei și dă cu focul. Ardea. Ardea, făcea cenușă. Cenușă le făcea
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
antibiotice) s-au descoperit morminte sarmatice, vase dacice și obiecte de podoabă. Din perioada de trecere spre feudalism s-au identificat pe teritoriul Iașiului, 19 așezări cu resturi de locuire din sec. IV, neîntărite. Locuințele erau colibe de suprafață și bordeie. Din secolele VII-X s-au descoperit locuințe rectangulare prevăzute cu cuptoare în formă de potcoavă precum și numeroase unelte, piese de veșminte și podoabe, încadrate în cultura de tip Dridu. Din secolele X-XI s-a descoperit o ceramică cu elemente de
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
funcționa în aceeași plasă Oltenița și comuna Oltenița Rurală (Oltenița Veche), comună rurală, aflată la nord de oraș. Comuna era formată numai din satul de reședință, cu o populație totală de 1804 locuitori ce trăiau în 316 case și 8 bordeie. În comuna Oltenița Rurală existau o biserică cu hramul „Sfântul Nicolae”, o școală mixtă cu 27 de elevi și o moară cu aburi. Anuarul Socec din 1925 consemnează pentru Oltenița același statut de comună urbană reședință a plășii Oltenița, și
Oltenița () [Corola-website/Science/296988_a_298317]
-
altă categorie de ceramică, de culoare cenușie, din pastă fină, lucrată la roată. La Viișoara de găsește o așezare din perioada geto-dacică, situată pe malul stâng al pârâului Văratic. Au putut fi observate fragmente de ceramică, râșnițe, urmele a trei bordeie. Tot aici s-au găsit monede antice grecești, ale orașelor Dyrrhachium și Apollonia. Aceste tezaure constituie o dovadă a legăturilor de schimb cu orașele grecești din Dobrogea, în această perioadă. Ele dovedesc circulația mărfurilor grecești spre Transilvania, pe drumul din
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
XIX-lea, satele Buftea și Bucoveni făceau parte din comuna rurală Bucoveni din plasa Snagov a județului Ilfov, împreună cu satele Atârnați, Buciumeni, Flămânzeni, Chitila, Mogoșoaia și Odăile, care totalizau 3157 de locuitori ce trăiau în 653 de case și 5 bordeie. În comună funcționau 2 mori de apă, 4 mașini de treierat cu aburi, 4 școli cu 74 de elevi (dintre care 26 de fete) și 4 biserici. Datorită Prințului Barbu Știrbei, s-a realizat Fabrica de Conserve (1903), Fabrica de
Buftea () [Corola-website/Science/297016_a_298345]
-
apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,44%). Pentru 3,54% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. În anul 1837, se adunaseră la un loc 40 de familii, care trăiau în bordeie. În anul 1855, Alexandru Bagdat împarte moșia în două, dăruind-o celor doi moștenitori ai săi, Toma Bagdan și Katz Bagdat, formându-se două sate: Săgeata de sus și Săgeata de jos. Fiind așezată pe malul opus al Buzăului față de
Comuna Săgeata, Buzău () [Corola-website/Science/301037_a_302366]
-
făcea parte din plasa Oltenița a județului Ilfov și era a doua cea mai mare comună din județ, după comuna Lipia-Bojdani. Era formată numai din satul de reședință, cu 4620 de locuitori, ce trăiau în 778 de case și 8 bordeie. În comună funcționau trei biserici, două mori cu aburi, două mașini de treierat cu aburi, o școală de băieți cu 128 de elevi și o școală de fete cu 42 de eleve. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași
Comuna Chirnogi, Călărași () [Corola-website/Science/301105_a_302434]
-
în Chiselet. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Oltenița a județului Ilfov și era formată din satele Chiselet și Surlari, cu o populație de 2400 de locuitori, ce trăiau în 363 de case și 4 bordeie. În comună funcționau o școală mixtă, două biserici și o mașină de treierat cu aburi. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 3068 de locuitori în localitățile Chiselet-Fundu și Surlaru. În 1950, comuna a fost transferată raionului
Comuna Chiselet, Călărași () [Corola-website/Science/301106_a_302435]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Negoești a județului Ilfov, purta numele de "Frumușani-Cuștureni" și avea în compunere satele Cuștureni, Frumușani, Pasărea și Petrăchioaia, cu 1240 de locuitori ce trăiau în 299 de case și 10 bordeie. Existau în comună două biserici (la Frumușani și Petrăchioaia), o școală mixtă și o moară cu apă. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa și comuna Știubei-Orăști, în plasa Dâmbovița a aceluiași județ, ea fiind formată din
Comuna Frumușani, Călărași () [Corola-website/Science/301112_a_302441]
-
secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Lămotești-Gălbinași", făcea parte din plasa Negoiești a județului Ilfov și avea în compunere satele Gălbinași, Lămotești, Moara Nouă și Ștefăneasca, având 1434 de locuitori ce trăiau în 258 de case și 14 bordeie. În comună funcționau două biserici (la Gălbinași și Lămotești), o școală mixtă și o moară de apă. În 1925, conform Anuarului Socec din acel an, comuna avea în plus și satul Petrichioaia și făcea parte din plasa Budești, având în
Comuna Gălbinași, Călărași () [Corola-website/Science/301113_a_302442]
-
nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Oltenița a județului Ilfov și avea în compunere doar satul de reședință, cu 1695 de locuitori ce trăiau în 322 de case și 7 bordeie. În comună funcționau o biserică și o școală mixtă cu 21 de elevi (dintre care 3 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna cu o populație de 1764 de locuitori și aparținând plășii Budești a aceluiași județ. În 1950, comuna
Comuna Crivăț, Călărași () [Corola-website/Science/301109_a_302438]
-
confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95%). Pentru 4,48% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Ileana-Suliman", făcea parte din plasa Mostiștea a județului Ilfov și era formată din satele Bordeiele, Ileana-Ghermani, Ileana-Papadopolu, Odăile-Podari și Sulimanu, având în total 1111 locuitori. În comună existau 3 biserici, în satele Ileana-Papadopolu și Odăile-Podari, o școală mixtă și două mori cu aburi. Principalii proprietari de pământuri erau I.C. Papadopolu, frații Gherman și moștenitorii lui
Comuna Ileana, Călărași () [Corola-website/Science/301116_a_302445]
-
în timpul reformelor agrare din acea perioadă. Comuna Ștefănești avea în satele Ștefănești și Odaia, 1478 de locuitori, o școală și două biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna cu numele de "Ileana" în plasa ilfoveană Sărulești, și cu trei sate: Bordeiele, Ghermani și Papadopol, având 875 de locuitori. Cele două comune ialomițene fuseseră transferate plășii Lehliu: comuna Arțari avea 1638 de locuitori și aceeași alcătuire, iar comuna Ștefănești avea doar satul de reședință și 1555 de locuitori. În 1931, reapare un
Comuna Ileana, Călărași () [Corola-website/Science/301116_a_302445]
-
1638 de locuitori și aceeași alcătuire, iar comuna Ștefănești avea doar satul de reședință și 1555 de locuitori. În 1931, reapare un nou sat în comuna Ștefănești, denumit "Odaia Protopopului"; tot atunci, structura comunei Ileana este consemnată ca fiind: satele Bordeiele, Florica, Ileana Ghermani, Odăile Podari, Papadopol și Răzoare. În 1950, comuna Ileana a fost transferată raionului Brănești din regiunea București, iar comunele Arțari și Ștefănești raionului Lehliu din regiunea Ialomița. După 1952, ele s-au regăsit în același raion Lehliu
Comuna Ileana, Călărași () [Corola-website/Science/301116_a_302445]
-
Ialomița. După 1952, ele s-au regăsit în același raion Lehliu din regiunea București. În 1964, satul nou-apărut Ceair din comuna Ștefănești a devenit "Răsurile", satul Odaia Protopopului din aceeași comună a fost rebotezat "Satu Nou", iar satele Papadopol și Bordeiele au luat numele de "Florenii", respectiv "Florenii de Jos". Comuna Ileana a căpătat forma actuală în 1968, când comunele Arțari și Ștefănești au fost desființate și comasate cu comuna Ileana, comuna rezultată fiind arondată județului Ilfov, reînființat. În 1981, o
Comuna Ileana, Călărași () [Corola-website/Science/301116_a_302445]
-
și avea în compunere satele Mitreni (sau Mitreni-Fundeni), Clătești și Luica (ultimul, denumit și "Luica-Mihai Vodă", pentru a-l deosebi de alt sat cu același nume), având în total 1182 de locuitori, ce trăiau în 260 de case și 12 bordeie. În comună funcționau două biserici la Mitreni și Clătești, o școală mixtă și o mașină de treierat cu aburi, iar principalul proprietar de terenuri agricole era Eforia Spitalelor Civile. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna cu numele actual și în
Comuna Mitreni, Călărași () [Corola-website/Science/301120_a_302449]
-
-lea, comuna purta numele de "Pârlita-Sărulești", făcea parte din plasa Negoiești a județului Ilfov și era formată din satele Albeanu, Chiricuța, Gologanu, Manciu, Pârlita, Sărulești și Solacolu, având în total 1406 locuitori ce trăiau în 403 case și 25 de bordeie. În comună existau trei biserici (la Pârlita, Sărulești și Solacolu) și trei școli, iar principalii proprietari de pământuri erau C. Mănciulescu, P. Râureanu, A. Solacolu, Eforia Spitalelor Civile, Eufr. Gherman și Eliza Filipescu. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna drept
Comuna Sărulești, Călărași () [Corola-website/Science/301125_a_302454]
-
58% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Negoești a județului Ilfov și avea în unicul ei sat 656 de locuitori ce trăiau în 103 case și 23 de bordeie. În comună funcționa o școală cu 37 de elevi (dintre care 7 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Budești a aceluiași județ, având 1916 locuitori în satul Nana și în cătunele Lacu Cocorului, Tejgheaua și Silvestru. În
Comuna Nana, Călărași () [Corola-website/Science/301121_a_302450]
-
-lea, comuna purta numele de "Gurbănești-Coțofanca", făcea parte din plasa Negoiești a județului Ilfov și era formată din satele Coțofanca, Gurbănești, Preasna Veche și Paicu, având în total 2095 de locuitori ce trăiau în 324 de case și 91 de bordeie. În comună existau trei biserici (la Coțofanca, Gurbănești și Paicu) și o școală mixtă, iar principalii proprietari de terenuri erau principele Bibescu, moștenitorii lui Sp. Gasoti și Eforia Spitalelor Civile din București. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei
Comuna Gurbănești, Călărași () [Corola-website/Science/301115_a_302444]
-
terenuri erau principele Bibescu, moștenitorii lui Sp. Gasoti și Eforia Spitalelor Civile din București. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Preasna Nouă, având 1133 de locuitori, 233 de case și 18 bordeie în satele Preasna Nouă și Codreni; în această comună erau două biserici și o școală mixtă. Anuarul Socec din 1925 consemnează că cele două comune au fost unite sub numele de "Gurbănești-Preasna" în plasa Sărulești a aceluiași județ, având 4258
Comuna Gurbănești, Călărași () [Corola-website/Science/301115_a_302444]
-
de apă. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa, în plasa Negoiești a aceluiași județ, și comuna Călăreți-Șeinoaia, cu satele Brătășani, Călăreți, Pitișteanca și Șeinoaia, cu 769 de locuitori ce trăiau în 148 de case și 13 bordeie. Comuna avea două biserici (la Brătășani și Călăreți) și o școală mixtă, iar principalii proprietari funciari erau C. Atanasiu, G. Piteșteanu, frații Manolescu și statul. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Sărulești a aceluiași județ. Comuna Călăreți-Șeinoiu avea
Comuna Tămădău Mare, Călărași () [Corola-website/Science/301128_a_302457]
-
9 ani mai înainte Dobrogea de Nord fusese alipită României prin tratatul de la Berlin după ce fusese luată Imperiului Otoman la capătul războiului Ruso-Turc din 1877-1878. Pe lângă pescarii greci, oierii români și crescătorii de cai tătari, care aveau aici colibe și bordeie, s-au așezat în sat și ruși scopiți din secta Răscolnicilor, persecutați în Imperiul Rus și refugiați aici în sec. XIX, după cum arată Eugene Pittard în "La Roumanie : Valachie - Moldavie - Dobrudja", Paris 1917, la pagina 299. După o legendă locală
2 Mai, Constanța () [Corola-website/Science/301133_a_302462]