3,311 matches
-
de ignoranța lui Petter. Nu face deosebirea între vaci și cai, dar distinge între oi și porci. "Vaca are coarne, coadă subțire, botul pătrat și face mu. Calul e mai mare, are coada ca o pensulă, n-are coarne, are botul rotund". Am obosit să fac pe pedagogul. Ce motiv ar avea copilul să învețe diferențele astea? Caii sunt rari, iar familia vacilor din ce în ce mai redusă. Ne oprim la o mică fermă la Sorby. M. intră și întreabă dacă n-au cumva
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
iarbă/ Cu jidanul dus de barbă,/ Iese dracul de sub ghiață/ Cu jidanul de mustață,/ Iese dracul din curechi/ Cu jidanul de urechi,/ Iese dracul dintr-o bortă/ Cu jidanul de-o ciobotă,/ Iese dracul de sub pod/ Cu jidanul dus de bot,/ Iese dracul dintr-o luncă/ Pe-un târtan ducând În cârcă,/ Iese dracul de sub horn/ Cu jidanul prins de corn” <endnote id="(3, p. 12 ; 339, pp. 205-210 ; 500, p. 194)"/> ; sau superstiția, aparent paradoxală, care spune că un evreu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
oriunde cu zece-cinșpe mii la noi. Că tăntălău’ de moș Victor habar n-o avea să se urce În tren. Da’ nici n-ar mai trebui să se deranjeze, cu relațiile lui la plutonierul Cosmescu cu care se pupă-n bot și nu-l sare luna fără să-i dea dreptu’, și la atâta miliție care nu-și bagă nasu-n furăciunile lui. Cu toate facultățile tale, chiar nu te duce capul, părințele? Dacă ei fură Împreună, atâta ți-ar mai trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
macara ne trebuia nouă?... Ce dracu’ are? Are pe dracu’ să-l ia! decide Andrei plin de năduf. Trebuia să ne fi pus ciocanele pe el și-l dădeam afară una-două. Bucățele-bucățele! Motorul nu ieșea, dar În schimb se săltase botul camionului și toată partea din față de pe borduri și bulumacul dintre crăci se curba imperceptibil. — Mai lasă-l jos nițel, Relule, că-i demolăm caisu’ lu’ moș Victor. Îl las de tot, că nu l-ai desfăcut din toate șuruburile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
roților din față. — Vezi că spargi radiatoru’! — Radiatoru’! se rățoiește Leontina. O luară Într-un glas după mine Leontina și bărbatu-său. — Și-am să-mi bag pula-n el de radiator! Ha! Ha! Ha! Și la a patra izbitură botul camionului eliberă motorul și căzu la loc pe borduri. Motorul se legăna ușor În lanțul macaralei, desprins din lăcașul său, iar Andrei, că asta avea, domnu’ Gomoiu, s-a sudat cu rugină. Râse: da-l vezi că știe de frică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
avea la el. Bineînțeles că a făcut praf tot ce s-a-ndurat să-i lase Gilbert. Bine barem că l-a Îmbrăcat, nu i-a dat drumu-n lume În fundu’ gol, iar Laur n-arată deloc rău astfel costumat. Mustăcește din botul lui de maimuțică tuciurie, clipește des și parcă pândește pe sub gene, sfios și deopotrivă provocator. E ca o fetișcană prostovană. Eu l-am Întrebat de bani și el se uită la mine ca și cum l-aș fi Întrebat dacă se fute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
văru’ Laur și după cine o fi pe aici și nu mai vine să ne bage-n seamă cu ce o avea de mâncare. În mijlocul mesei trona un borcan c-un snop de fire de gura-leului, către care Laur Întinse botul lui de maimuțică tuciurie, dând ochii peste cap ca Îmbătat de parfum. Oftă și aplecă cu limba una din florile alea colorate viu, o reteză din tijă și o mestecă Îndelung, cu vădită plăcere. — I-e foame tare lu’ vaca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
n-am să mai apuc și n-am să mai ajung... Ieși! zbier la el printre gâfâituri. Se uită la mine cu mâna la gură de parcă tot ar da să râdă ori să fugă. Se smiorcăie și se șterge la bot și-mi arată sângele și mucii de pe mână. Se smiorcăie sârguincios și Îndatorat. Dacă eu m-am făcut că dau În el, se cuvine să se facă și el că-l doare și să-mi arate sângele și mucii, uitându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și la graniță nu mai spun. Și când or Începe să tragă, numai eu știu pe unde vă scot. - Mmmâââ... omoară! - Da’ ce-s nebuni? nu mai contenește să se mire părințelul, Împrospătându-și speranța că Hansi ar mai pune botul s-o lungească și să cădem până la urmă la o Învoială. Cum să tragă, cum să ne omoare, sfinte Dumnezeule? Doar n-om fi niște hoți și niște criminali? Ce-am făcut ca să ne omoare? - V-am spus ca să știți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și frumoși sunt și cât le-am dus dorul! Am tânjit și m-am perpelit toată viața, ani și luni și zile-n șir. Suma echivalează cu salariul de stilistă-șefă al Ortansei, de care ea s-a lins pe bot. Sunt vreo patru luni de-atunci. Chiar nu m-aș fi așteptat la bestia asta de Restoiu să-i desfacă contractul de muncă pentru lipsă de activitate, după ce i-a făcut ambianță să și-o frece vreme de aproape o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ia pe cocoașă, dar Neli nu-l lua În seamă. Uite că deja i s-a urcat În cap lui văr-miu. Păi cum și-a dresat-o așa și-o are, dacă nu se-ndură să-i dea peste bot, e nevestica lui doar, care numai și numai cu ea. Se Învârtea În jurul nostru așteptând parcă un cuvânt, o scânteie care să aprindă și să Întețească cearta. O căuta cu lumânarea, dar noi ne-am aprins țigări, făcând abstracție de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
târâtura de maior ia sticla de pe masă și-l stropește, aruncă cu apă peste el acolo-n pat și crăune Înveselit la culme. - Aaaa!... Aaaaa! Cu ce ieșiți mâine, că nu mai e noroi În magazie? Noroi-v-aș pă bot de ciori proaste. Avea dreptate. Uitasem. Trebuia să mergem după materia primă a firmei noastre. Văr-miu aduse găleata și o luarăm amândoi peste șoseaua din spatele casei lui Zlate, spre Băile Reci, prin pădurea de pe malul ghiolului. Înțelesesem deja că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
incapabili să fure, mereu fără bani, mereu milogindu-se să le dai pe datorie. Din toată gașca nu era unul care să nu fi făcut pe el și să nu fi dat pe goarnă Îndată ce ar fi fost trosnit peste bot și-ntrebat „De unde-ai luat-o?” Cel mai nasol dintre toți era Gene Doolie, un irlandez pirpiriu, undeva Între poponar și pește ca stil. Gene era informator pînă-n măduva oaselor. Probabil că scotea din buzunar liste murdare - avea mîinile murdare tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
să Înfund un puști ca tine. Sigur, ai greșit. I se poate Întîmpla oricui. Acum ascultă. O să-ți dau drumu’, dar va trebui să cooperezi cu noi. Altfel n-o să te pot ajuta”. Sau Îl pocnesc pur și simplu peste bot și zic: „De unde-ai luat?” Cu o grămadă de oameni nu e nevoie de mai mult. Găseai un exemplu pentru fiecare tip de informator, vădit sau potențial, printre clienții mei. După discuția cu recepționerul, m-am mutat la alt hotel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ceva mâini și picioare cu gheața lor prin martie, se fac a pleca taman când să dea lăstarii de viță de vie și florile de zarzăr, apoi oodaată și-arată iar colții feroce la Paște, de ne-am lins pe bot de struguri sau zarzăre. După care, prin mai, își pun basca pe-o ureche, și valea. În urmă, și oameni, și gârle, și copaci, și "oaspeți ai primăverii" veniți pe neobservate pe sub blocada ploilor-ninsori rămânem un pic buimaci, un pic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
asistent. Prin aceste ,,săli de așteptare’’ și prin coridoarele labirintice care le unesc, printre pacienți molcomi și asistente grăbite, mai mereu umblă unul sau mai mulți câini ,,eșuați’’ din haitele de afară. Sunt obișnuiți să se plimbe nestingheriți, cerșesc cu boturile lor umede câte un dumicat de pâine. Primesc chiar și câte un os ori chiar o masă bogată în carne și alte bunătăți... Unii sunt scheletici, alții plesnesc de grași. Încăierările sunt obișnuite pentru hrană ori pentru încălcare de teritoriu
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
anti-țânțari ce stă prinsă, nu tocmai cum trebuie, în piuneze ruginite. A apucat bucățica de pâine în labele-i puternice ca ale unui urs înfometat. A înfulecat-o cât ai zice...cuțu! După câteva zeci de secunde se lingea pe botul butucănos și plin de bale, semn că a mâncat-o cu mare poftă. Acum adulmecă zăpada după firimiturile scăpate din cauza lăcomiei. Și cine a văzut vreodată câine care să nu fie lacom? Costică, colegul de palier un țigănuș fără știința
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
acestei broșuri, generalul-locotenent Să’ad Shazli, pe atunci șeful Marelui Stat-Major egiptean, spune: „Copiii mei, ofițeri și soldați! Evreii au dep)sit limitele nedrept)ții și ale Îngâmf)rii. Iar noi, fiii Egiptului, suntem hoț)râți s)-i punem cu botul pe labe și s) le descoperim pozițiile, s)-i ucidem și s)-i distrugem, pentru a sp)la rușinea Înfrângerii din 1967 și a ne rec)p)ta onoarea și mândria. Omorâți-i oriunde Îi g)siți și aveți grij
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și să descrie traiectorii identice. TROPOSFÉRĂ Strat inferior (până la altitudinea de aproximativ 10 km) al atmosferei, situat între Pământ și stratosferă (unde se formează norii și precipitațiile). TURGESCÉNȚĂ 1. (Med.) Umflare locală a unui țesut, datorită acumulării de lichide. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorită apei care a pătruns în interiorul ei. VÂSCOZITÁTE ~ăți 1. Proprietate a fluidelor de a fi vâscos, de a opune rezistență la curgere, datorită frecării interioare. 2. Stare a unei substanțe vâscoase. VIBRÁȚIE, vibrații, 1. Mișcare
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
colaboratori sunt Radu Flora, Momcilo Savici, Gligor Popi, Trăilă Spăriosu, Milan Vancu, Emil Filip, Iulian Rista Bugariu, Ileana Dorina Bulic, Miodrag Miloș. Alături de ei, publică studii depre limba, literatura, cultura și civilizația română Gheorghe Bulgăr, I. C. Chițimia, Mircea Anghelescu, Nicolae Bot, Virgil Vintilescu, Cezar Apreotesei, Victor Vescu, Ileana Vescu, Sorina Bercescu, Octav Păun. O atenție deosebită se acordă cercetării relațiilor sârbo-române și româno-sârbe, în studii semnate de Nikola Gavrilovici, Dorin Gămulescu, Victoria Frâncu, Mirko Jivkovici, Nikola Rodici, Mircea Popa. I.Mn.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285339_a_286668]
-
Martin, Pitești, 2002; Maria-Ana Tupan, Discursul postmodern, București, 2002; Gheorghe Crăciun, Literatura - posibilități și limite postmoderne, OC, 2003, 176; Dumitru Chioaru, După postmodernism: neantul sau un nou clasicism?, OC, 2003, 176; Ioana Em. Petrescu, Modernism/postmodernism: o ipoteză, îngr. Ioana Bot, Cluj-Napoca, 2003; Marian Victor Buciu, Panorama literaturii române în secolul XX, vol. I: Poezia, Craiova, 2003, 56-219; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 185-218. N.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
cal e „de soi ales”, celălalt - „de neam prost”. Calul împovărat de greutate trage în jos, apleacă spre pământ carul gata să-l răstoarne și îngreunează astfel brațul vizitiului. Acest cal e șui, greoi, cu grumaz țeapăn, gât scurt și bot turtit, nesățios și îngâmfat, cam surd de fel și abia dacă mai ascultă de bici. Celălalt cal, vorba lui Socrate, „iubește părerea cea adevărată”, e „cumpătat și rușinos”. Și acum se întâmplă ceva, și nu dinspre cai, ci dinspre vizitiu
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
scurtă, CRC, 1987, 7; Holban, Profiluri, 369-373; N. Steinhardt, Escale în timp și spațiu sau Dincoace și dincolo de texte, București, 1987, 250-258; Tania Radu, „Umbra penei de gâscă”, LAI, 1991, 4; Ioan Holban, Scriitorul și puterea, CRC, 1991, 32; Ioana Bot, Seismograful, TR, 1991, 34; Steinhardt, Monologul, 203-207; Ulici, Prima verba, III, 211-212; Țeposu, Istoria, 156-157; Monica Spiridon, Un prozator neliniștit, TR, 1996, 1; Simuț, Critica, 168-178; Monica Spiridon, Jocul de-a nimicul, R, 1998, 4; Perian, Pagini, 188-194; Adrian Oțoiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
proclet, șiret, șmecher, tartuf, telpiz, trombonist, viclean, zugrăvit, „se dă după cum bate vântul”, „o scaldă”, „o întoarce ca la Ploiești”. Când nu e nici dual, nici duplicitar, își disimulează gândurile, intențiile prin fapte („face de ochii lumii”, „pupă-l în bot și papă-i tot”), faptele prin vorbe („să faci ce zice popa, nu ce face popa”, „zice ca tine și face ca el”, „în față zice una, în spate zice alta”), vorbele prin tăcere („dacă tăceai, filosof rămâneai”; „vorba lungă
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
mocirla vechiului regat și lumea tradiției românești. Una în zbaterea disperată a agoniei, cealaltă în impresionanta înverșunare a reînvierii. Dl. Flondor a izbit scurt, masiv. Gestul său ne-a trezit nu știu de ce amintirea unei lovituri decisive de bâtă peste botul unui râmător.” - spun Pamfil Șeicaru și Cezar Petrescu în al lor „Pe noul front.” Despre I. Flondor, N. Iorga nota în „Neamul Românesc”: „Iancu Flondor, șeful vechiului partid național, era recunoscut de toți ca singurul conducător al întregii românimi bucovinene
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]