3,270 matches
-
Fața hidos malformată și-o dezvelea abia înăuntru, în timpul spectacolului, când se prezenta singur. Iou îs zumatse om zumatse bou. Brivitzi: un ochi dze bou un ochi dze om, zumatse limbe cu azberidătsi zumatse normale dze om, zumatse naz zumatse bot, o urechie dze bou o urechie dze om, zumatse cab făre corn zumatse cu corn... Era gângav și sărac cu duhul. Îl găsise patronul cerșind în fața unei biserici și-l luase cu el. N avea multe de făcut și putea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum iarmarocul. Ziua era pe sfârșite și soarele apunea, însângerând ținutul și aruncând umbre prelungi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
agonie ouăle în barba lui. Își repeta în gând: Singurul păduche care trăiește în barba mea, sunt eu însumi!". Cu poftă nelegiuită se împreuna cu oile ciobanilor. Urând lupii care atacau stânele, îi prindea cu mâna goală, le lega strâns botul, o falcă de alta cu nojițe, le prindea apoi pe bot inima mustindă și sângerândă a unei oi masacrate și le dădea drumul slobozi să turbeze și apoi să crape de foame sau sfâșiați de lupi. Nimeni n-a știut
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care trăiește în barba mea, sunt eu însumi!". Cu poftă nelegiuită se împreuna cu oile ciobanilor. Urând lupii care atacau stânele, îi prindea cu mâna goală, le lega strâns botul, o falcă de alta cu nojițe, le prindea apoi pe bot inima mustindă și sângerândă a unei oi masacrate și le dădea drumul slobozi să turbeze și apoi să crape de foame sau sfâșiați de lupi. Nimeni n-a știut bine cum arăta, căci întotdeauna când tâlhărea se deghiza, luând cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acest obiect artificial, copie a unor modele din natură, nu-l fascinează doar pe om. Animalul se trage și el speriat un pas înapoi când vede o ființă ciudată privindu-l din adâncul lacului; sau când aceasta îl mușcă de bot, atunci când vrea să bea apă. Oglinda nu reflectă doar imagini și detalii formale. Forțe și energii malefice se ciocnesc de luciul ei, omorând pe loc Basiliscul cu privirea-i ucigătoare, deochind pe cel ce deoache, transformând în strigoi mortul întorcându
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
am urmele cauciucurilor de la mașinile lor care mi-au brăzdat straturile de trandafiri.) În linii mari, o să afirm fără nici o ezitare că există trei categorii de studenți care dețin atât dorința, cât și cutezanța de a se uita drept în botul calului literar, de orice fel ar fi el. Prima categorie este cea a tinerilor și tinerelor care iubesc și respectă până la disperare orice fel de literatură responsabilă și care, dacă nu-l pot vedea clar pe Shelley, se mulțumesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
lui Iisus răsucit spre răsărit, și o icoană afumată, În care apărea Sfântul Gheorghe călare pe un cal ce fusese cândva alb, dar care acum avea o nuanță plumburie, cu picioarele neobișnuit de subțiri, terminate cu copite roșii ca focul; botul calului era Întors amenințător spre gura fiarei cu mai multe aripi rămasă Împotmolită parcă pe vecie În mocirla purpurie a Gheenei, iar Sfântul Gheorghe, cu delicatețe, Îi Împungea coastele cu sulița sa ascuțită. Privindu-l pe Sfântul Gheorghe, Mașei Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
intrau În cotețe și În grajduri, curățind de bălegar copitele cailor, ale vacilor; fâlfâind ușor din aripi se lăsau pe spinările vitelor, coborând apoi În iesle și În troace, fără să se sfiască de râturile amenințătoare ale porcilor și de boturile taurilor, din care țâșneau jeturi de abur Înroșit. Ieșind pe ușa grajdurilor, se Îndreptau spre cuștile câinilor, care În loc să se repeadă să-i sfâșie, scoțând un scheunat jalnic, se strecurau În găurile săpate de șobolani și iepuri pe sub temeliile șurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gândi Mașa, Îmbărbătându-se. Era totuși curios faptul că vedea perfect și se putea orienta În spațiu. În jurul ei totul rămăsese neschimbat, doar capra suferise și ea o ușoară metamorfoză; picioarele-i erau de om, Încălțate În cizme ostășești, iar botul i se termina c-un barbișon de tablă, ca la faraoni. Evlampia probabil nu-și dădea prea bine seama de modificările pe care le suferise organismul ei: rumega În continuare un smoc de fân și se uita cu nedumerire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fân și se uita cu nedumerire la stăpâna ei, așteptând ca aceasta să-și termine treaba pe care o-ncepuse. Mașa o studie ceva mai bine, iar sub privirea sa cercetătoare trăsăturile Evlampiei continuau să se transforme. Încetul cu Încetul, botul său ascuțit se rotunji, căpătând o expresie umanoidă. Mașa scoase un strigăt de uimire. Dar sunetul, În loc să se propage În aer, se rostogoli asemenea unei pietre În interiorul său. În locul gurii de pe fața sa, se umflă acum un balon, destul de caraghios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
unei corăbii, privită din interior. Evlampia stătea cu gâtul răsucit la spate, privind-o țintă pe stăpâna sa. Privirea ei aproape că o hipnotiza pe Mașa-Mașa. Trăsăturile Evlampiei se schimbaseră vizibil. Capra era de nerecunoscut. Mașa-Mașa văzu cu consternare cum botul Evlampiei ia forma unui chip uman. Sub privirea sa pierdută, se metamorfozau nu numai capul Evlampiei, ci și celelalte extremități. În locul cozii, crescuseră acum niște coarne, iar din fundul animalului se ițea o față ce i se păru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Ci, apucând În dinți ziarul vechi pe care Mașa Îl dosise Într-o crăpătură pentru ca să aibă cu ce să-și șteargă seara sticla de la lampă, Începu să-l mestece alene, privind-o cu insistență În ochi și behăind ușor. Din botul său ascuțit curgeau litere, amestecându-se cu tainul. Concentrându-se, Mașa citi scurtul anunț ce se prelingea din gura lui: „GHICESC În cărți, cafea, palmă, zodii, fotografii, boghi, tarot, precis și convenabil; leg-dezleg cununii, aduc persoane iubite, Împac cupluri, aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spate și mișcând alene din mustăți. „Probabil am băut prea mult și am halucinații, medită brigadierul. Sau a vrut să mă sperie consoarta și s-a deghizat În șobolan...“ Ippolit cercetă cu atenție animalul apărut În fața sa. Blana, ca și botul, dar mai ales ochii nu puteau să fie ai unei simple marionete. „E clar, Își spuse el, nevastă n-are cum să fie. Înseamnă că Royal-ul Îmi joacă feste...“ Apoi Ippolit Își aduse aminte de visul cu spălatul picioarelor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la dimensiunea unui cangur, apoi a unui cîine. Dorind să se convingă că supozițiile sale sunt juste, Subotin luă o bucățică de salam și o aruncă la picioarele ciudatei creaturi. Șobolanul (care se dovedi ulterior a fi femelă) Își mișcă botul În aer și apoi, apucând cu o lăbuță (ce semăna atât de bine cu mâna unui om, Încât Ippolit avu o tresărire) felioara de salam, o mirosi cu delicatețe, dar n-o mâncă, ci o vârâ-n marsupiu. „E clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sună destul de anapoda, așa că Ippolit fu nevoit să se explice: „După cum v-ați dat seama, nu vreau să vă pun Într-o situație umilitoare, de aceea am și folosit cuvântul «doar» În loc de «Înc㻓. „Gheișa“ Îl privea uimită. Lăbuțele Împreunate sub botul ascuțit Îi confereau un aer de statuetă căzută-n meditație. În mahmureala sa, Subotin o asemănă c-un Buddha. „Prin urmare, doamnă?“, făcu el, privind țintă la cele două șiruri de câte șase mameloane, așezate de o parte și alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și alte gângănii. Te pomenești că, după gheișă, dau nas În nas cu Popeye marinarul...“ Subotin nu avu totuși prea mult timp de meditație. Din gaură se ițiră, mișcându-se În aer, niște mustăți, după care Își făcu apariția și botul. Ieșind din ascunzătoare, șobolănița se ridică În două lăbuțe și făcu o plecăciune, probabil, În semn de mulțumire brigadierului. „Ei, făcu el bine dispus, prin urmare, stimată doamnă, Își drese glasul Ippolit, am Început să umblăm cu fofârlica...“ „Gheișa“ luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se evaporase fără urmă, băgând-o În bucluc... Făcând o pauză și privind-o cu atenție, Extraterestrul continuă: - Subordonatul lui Subotin Îl privi, desigur, cu neîncredere, zicând că șeful lui a Înnebunit. Dar, după câteva păhărele de votcă băute la botul calului, nu avu Încotro și consimți. Suma câștigată avea să fie Împărțită În două, după Întoarcerea lui Ippolit din stațiunea balneară. Nu are rost să mai lungesc povestea, spuse Extraterestrul. Elizei, după cum era de așteptat, Încurcă ițele și, În loc să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a ajuns până acum la ureche pesonalitatea acestui incredibil individ...!” - Întări Mingoti. „Te asigur eu, nu-i treabă ușoară...” - fu de părere maiorul Huzum. „Ne-a demonstrat la anchetă...! Tipul e inteligent și are tupeu...! Totuși, Îl puneam eu cu botul pe labe dacă procurorul Îi prelungea mandatul de arestare. Dar oricum, nu-i timpul trecut...!!” „Incredibil...!” - se Înflăcără Lct.Col.Tudose Ion.” La-i avut În mâinile tale și a reușit să scape...? Efectiv, nu te mai recunosc colega...!!” „Așa cum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un scaun, dând la iveală o reclamație făcută În numele lui Tony Pavone și adreasată direct guvernului. Motivele erau Înșirate impecabil, dactilografiată fără ștersături iar Tony Pavone după ce o studie cu atenție o semnă, suspinând... „De data aceasta, Îl punem cu botul pe labe...!” „În mod sigur...” - opinie Șeful Șantierului. „Imposibil ca o plângere făcută de un om al muncii, să rămână la voia Întâmplării. Anchetatorul tău va fi zgâlțâit Încât de supărare, va plezni fierea În el...!” Întradevăr, aproximativ cam la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sec, detașat și purificat, ca dintr-o altă parte a universului. Ce erau ăia, pantofi albi din piele de vițel? Ce erau colanții ăia - de nailon, opaci? Unde conduceau? Acel efect la păr numit vopsire În șuvițe, acea culoare de sub botul leoaicei, acel pas unduit care să Întețească puterea firească a bustului! Haina ei de plastic inspirată de cubiști sau de Mondrian, forme geometrice În alb și negru; pantalonii ei creați de Courrèges și Pucci. Sammler urmărea aceste fenomene rachetă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
prostii. Ea a stat și s-a îmbufnat și a amenințat că pleacă. Iar apoi, când el s-a ridicat și a îngăimat câteva scuze pentru cum se purtase, ea l-a iertat. El a implorat-o „să nu facă bot“, își amintește ea. I-a spus că e frumoasă și că e „cea mai bună iubită“ pe care a avut-o. Și asta, se pare, a fost suficient. — Așa fusese el învățat să vorbească, spune ea acum. N-a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cap: — Bineînțeles. După ce am plecat acasă, Sheba s-a dus direct în dormitor și l-a sunat pe Connolly pe pager. A așteptat cinci minute, dar el n-a sunat, iar când a coborât din nou, Polly și Richard erau bot în bot, povestind, în șoapte tremurate, despre incalificabilul comportament al Shebei din ziua precedentă. Sheba și-a luat geanta și haina și a ieșit din casă. În următoarele trei ore, s-a plimbat fără țintă prin Londra pe bicicletă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
După ce am plecat acasă, Sheba s-a dus direct în dormitor și l-a sunat pe Connolly pe pager. A așteptat cinci minute, dar el n-a sunat, iar când a coborât din nou, Polly și Richard erau bot în bot, povestind, în șoapte tremurate, despre incalificabilul comportament al Shebei din ziua precedentă. Sheba și-a luat geanta și haina și a ieșit din casă. În următoarele trei ore, s-a plimbat fără țintă prin Londra pe bicicletă. La început, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
șase, s-a trecut în pijama. După ce Alice i-a lăsat al șaptelea mesaj pe seara respectivă, Jina a scos telefonul din priză. Cu doar o săptămână înainte, petrecuse o oră întreagă discutând cu Alice noua modă a pantofilor cu bot ascuțit, dar acum nu-și închipuia care-ar fi putut să fie ultimele cuvinte pe care să i le adreseze fostei prietene. Mike și Danny au dat drumul la GameCube și-au început un joc de hockey pe care, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și, pentru prima dată, a inspirat parfumul canionului. Apă de râu, pini și humus, un aer așa de curat și de familiar că parcă-i înțepa plămânii. Doamne, Dumnezeule ! a strigat Irene râzând când un val s-a repezit peste botul bărcii și-a dat-o pe spate. Femeia a căzut peste Naji, care a prins-o în brațe și chiar a schițat un surâs. Danny s-a aruncat în față, în brațele Jinei, de parcă râul dovedise că, până la urmă, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]