12,871 matches
-
21 A. CORPUL DIPLOMATIC ȘI CONSULAR 25 1. Ambasadori 27 Ion Agaficioaia 27 Mircea Andrei 33 Ion M. Anghel 38 Dumitru Aninoiu 48 Coriolan Atanasiu 58 Gheorghe I. Badrus 62 Ioan Bar 66 Nicolae Blejan 73 Alexandru Bogorodița 82 Ion Brad 90 Romulus-Ioan Budura 92 Marin Buhoară 95 Ioan Ciubotaru 103 Gheorghe Colț 108 Vasile Dan 112 Ion Diaconu 115 Marcel Dinu 121 Ion Dorobanțu 126 Eminescu Dragomir 129 Nicolae Ecobescu 132 Constantin Ene 140 Ion Floroiu 144 Constantin Gârbea 155
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
răcoare și de ne-răcoare. Nu se pama după decor natural. Nici Bradutz nu se mai pama după decorul incult, natura naturans; suspina după cel compus, civilizat, după natura naturrata. Mi s-a părut chiar stînjenit de ce-i plăcuse cîndva: bradul crescut ca un diapazon, casa (cam coșcovită) a bunului călugăr Paisie, toaca veverițelor pe garduri, ceaiul de melisă... Brăduț cel iubit de toate animalele, cu har actoricesc, pasionat de poezie nu mai exista. Devenise altă persoană. Am mers de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să-și ia avânt. Nările îi fremătau la auzul gândului meu năstrușnic, vizibil flatat de comparație. Câteva secunde mai târziu, survolam pe deasupra rezervației, lăsând în urmă, pe rând: casa cu patru coșuri a cotoroanțelor, vila cu cerdac a Zânei Zânelor, brazii din grădina Licornului, apoi dealurile, munții, norii. Ne îndreptam spre soare în zbor vertical, absolut. Nici cea mai măiastră dintre păsări n-ar fi putut ține pasul cu noi. O stare de fericire inexplicabilă mi-a cuprins întreaga ființă. Percepeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai vioaie. Intră în casă ca o atletă și după ce cără singură afară șifonierul de 4 tone, plin cu haine de la strămoșii din urmă cu 200 de ani, patul, fără să dezmembreze niciun element: lada pentru lenjerie, tăblia, cadrul de brad, biblioteca, fără a clinti o carte, vitrina, fără a trezi din somnul de porțelan vreun bibelou sau pahar prăfuit. Când văzu golul perfect, își frecă palmele. Câteva fulgere bătrâne căzură cu trosnet sec pe podea. Mioara îi întinse pânza din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sulfurat de sodiu, poemele, de fapt, unul, singur, cu catrene care închideau o stare finalizată, ei bine, polipoemul, plăcu Profesorilor care-l și spulberară în vâjâiala Rapidului de noapte, Galați-Episcopia Bihor, singurul de altfel care oferea puțin din parfumul de brazi al școlilor de munte. Prunilă, după ce își dezlipi privirile de pe tampoanele roșii ale ultimului vagon, zise: Mi se pare mie sau versurile noastre s-au dus în sens invers, spre predecesorii noștri? După o gaură de vierme pulsatorie de gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și sătucul uitat de timp. Ascunși printre zidurile vechi ale cantonului părăsit, pe când trenurile treceau în derâdere cu vremea, am observat cum alți Gustav, alți Mihai, Samaliot, Any, Hugo, Nilă și ceilalți erau fabricați din lemnele căzute din marfare, fag, brad sau pin sau din traversele părăsite sau din buturugile plopilor retezați din apropierea liniilor de tren. Așadar, aici se crea lumea de marionete-profesori și de marionete-elevi. La aceeași vârstă la care noi ne jucăm de-a v-ați ascunsa după regulile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vis frumos, ca doi frați buni! Cu o siguranță perceput de cel de-al șaptelea simț, Ildiko și-a mai turnat un pahar de palincă, a strâns masa, l-a mai servit cu un pic de lichior de muguri de brad, ceva mai mult ca data anterioară, a micșorat lumina lămpii de douăsprezece focuri, și-a dezbrăcat capotul fin de mătase sângerie, lăsând cu sau fără intenție ca pentru câteva secunde ochii băiatului de sub plapumă să zărească, să admire și să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
entuziasmat de peisajele văzute în munți. Nici urmă de înaltă vibrație artistică, de înaltă plasticitate, de univers mirific etc. în cartea sa. În locul splendorilor literare promise, întâlnim doar versificări simpliste și reprezentări naive ale frumuseții naturii: „Din lumea codrilor de brad / Cu basme-mpodobită, / Pășeam cu sufletul curat / În universul crestelor de argint, / Pe o cărare însorită. // Urcând pe culmile de piatră, / Cu stânci abrupte și bizare, / Mă apropiam de Duhul Sfânt, / Ce cobora din ceruri pe pământ, / Pe coama razelor solare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
începe cu ei. Sună la o poartă și o voce întreabă: Cine-i? Colindători, sărut mîna. Așa devreme? Ăsta micu n-are răbdare. Bine, intrați. Sînt primiți pe terasă și Răducu privește intens la minunile de acolo. Lampadare, canapele, mese, bradul minunat împodobit, toate i-au provocat un adevărat șoc. Hai, spune colinda, strigă Vasile nervos. Spune, bre... Steaua... Steaua, repetă timid copilul. Sus răsare... Sus răsare. Vasile îl strînge de mînă pe copil de să-i rupă oasele. O durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o gravitație browniană, era scăldată în galben hepatic. Soarele gelatinos se lua după cizme. Era noiembrie. Arbuștii, plantați într-o ordine perfect geometrică, stăteau neclintiți în front, precum niște soldați disciplinați, adunați compact pentru inspecție. Dincolo de Bistrița, o culme de brazi tineri, dispersați în bătaia vântului, imitau indiferența stâlpilor de telegraf. Venea iarna. La închisoare, ermeticul strângea precum un cerc în jurul inimi. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia desculț deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în carnea cetății; peste ruine medievale creștea industria ca din apă: escavatoare, macarale, basculante. Cimitir de cărămidă sub muntele Cibinului. Deasupra mormintelor, hale de beton, oțel, sticlă, fabrici de textile, covoare, ceramică. Pietrele nu mai miroseau a copite de cai, brazii își lingeau bubele rășinoase precum ciumații izgoniți din cetate, fântânile respirau ca niște canalizări înfundate, felinarele duhneau a seu rânced de înger comunist. Cisnădie. Cântau plozii în maternități internaționala socialistă, pulbere de stea roșie în sticla de lapte. Vitrinele desenate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
legume, dreasă cu lapte acru, înghițea oul fără să-l mestece, brânză râncedă, mămăliga încălzită sub pernă, făcea cruce. Celălalt castron rămânea neatins. "Dumnezeii mă-ti, muiere, îmi otrăvești inima! Mă omori cu zile! Mă bagi în mormânt! Munte, munte brad umbros/mai aplecă-ți vârfu-n jos/să mă urc în vârful tău, să mă uit în satul meu..." Tata adormea fredonând a dor. Singurătatea de bețiv argumenta rătăcirea, singurătatea trecea cu vederea decorul cracilor desfăcuți. Doctore, sunt depășite toate experimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stilou? Ai uitat abecedarul acasă? Bastonașele le-ai făcut drepte?" Sunt copii, nene Matei! Îngerii nu au sex, sexul crește odată cu sângele, ei au cerul în vene. Petre, mă tem pentru ei, mă tem pentru mine, nu plec. Nene, carnea bradului scrijelit cu briceagul lacrimă tămâie cerul se bucură de fiecare rană săpată în inimă; carnea bradului sigilează durerea sub scutece verzi cerul, rușinat, caută victime în tocul ferestrelor. Nene Matei, Dumnezeu contabilizează intenții, așteptările pun virgulă după fiecare eșec, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
au sex, sexul crește odată cu sângele, ei au cerul în vene. Petre, mă tem pentru ei, mă tem pentru mine, nu plec. Nene, carnea bradului scrijelit cu briceagul lacrimă tămâie cerul se bucură de fiecare rană săpată în inimă; carnea bradului sigilează durerea sub scutece verzi cerul, rușinat, caută victime în tocul ferestrelor. Nene Matei, Dumnezeu contabilizează intenții, așteptările pun virgulă după fiecare eșec, Dumnezeu arde registre. Ce atâta frică?! Cenușa lemnului nerodit îngrașă burțile viermilor. Nu ai voință, nene Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de oglinda lacului Colibița (la aproximativ 15 km de schit), în timp ce panacidarii preferau mânăstirile din Bucovina, unde un blid de mâncare și un pat costau cât o zi de muncă. Era octombrie, dar ningea ca în toiul iernii. Pădurea de brazi ascundea turla bisericii, fumul chiliilor scria pe cer, rugăciunea zgâria oglinda, îngerii orbi citeau cu degetele: prima Catismă despre un împărat al necuprinsului, ultima pecetluia mormântul până la a doua venire. Bătea vântul, slovele cu miros de rășină înmiresmau norii. Ningea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe cer, rugăciunea zgâria oglinda, îngerii orbi citeau cu degetele: prima Catismă despre un împărat al necuprinsului, ultima pecetluia mormântul până la a doua venire. Bătea vântul, slovele cu miros de rășină înmiresmau norii. Ningea ca dintr-o psaltire scuturată peste brazi. Până la schit, un drum șerpuit, sinuos, parcă desenat de un arhitect bolnav de parkinson; de la șosea se putea arunca cu piatra pe acoperișul stăreției; de la șosea până în ușa bisericii, jumătate de oră de nevoință. Era seara, trecut de 19. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nevoință. Era seara, trecut de 19. În ghereta portarului, o umbră, ca într-un pendul de ceas, bătea metanii. Candela contura întunericul, câteva tușe de lumină întregeau decorul. Petru, fără să tulbure ceasul, s-a așezat pe o buturugă de brad. Clopotele împărțeau noaptea în două emisfere identice, toaca, precum o bătaie în poarta sfinților, striga sinaxarul. Umbra săruta pământul ca o confirmare a secundei, tot mai proaspete erau mormintele însemnate în inimă. La miezonoptică, moartea ascuțea săgeți din lemn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
facem o carte: îmi ești dator cu 800, da, 800. Nu te fă într-o ureche, dai cojoaca și suntem pe zero. În mijlocul munților, noaptea se lăsa ca o ceață. Cobora treaptă cu treaptă, se dilata, se împrăștia printre acele brazilor. La început, noaptea avea culoarea fumului de rumeguș, apoi se făcea verde ca o șopârlă în iarba de coasă. Pe la 8 noaptea devenea vânătă ca o curvă ucisă cu pietre. Pe la 10, era de smoală și-n ugerul stâncilor. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cămășii, aureole de rouă împodobeau creștetul îngerilor, cerul își rupea apele peste tâmplele munților. Noaptea, în prag, cântec de bun sosit: cămașa, o maternitate plină de prunci. Cercuri de fum creșteau copaci în cer precum oamenii; așchii de lumină, peste brazi de Crăciun. Noaptea, rugăciunea lui Petru, apă tulbure. Aleluia! 51. A adormit pe la 3. Chilia sărăcăcioasă, dar curată; un pat din trei scânduri îndrepta oasele, peste ele o pătură din lână pliată pe din două; perna, ghemotocul din cârpe înfășate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Macarie, episcopul Năsăudului; în stânga și în dreapta, Arhanghelii Mihail și Gabriel. 17 octombrie 1993, noaptea, la fiecare 30 de minute, o umbră trecea tiptil pe sub fereastră, asculta la ușă, privea prin gaura cheii. Dimineață, la 4, Petru se visa fum de brad, urca în cer, creștea pădure. 52. Diminețile începeau la 4. Portarul avea canon să supravegheze centrala stăreției, să toace de utrenie, să aprindă candelele în biserică, să trezească obștea, să pună ceaiul pe plită. Iarna făcea cărări toată noaptea, vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vină și te sălășluiește între noi și ne curățește pe noi de toată întuneciunea și mânuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin! (Psalmul 50, Ceasurile, Utrenia, Liturghia.) Ca la comandă, cete de îngeri se culegeau de pe unde i-a apucat noaptea: umerii brazilor, podul bisericii, beciuri, ferestre, cărți, clopote, vise, apoi, în cea mai perfectă ordine, își ocupau locul indicat de mai marii cerului. Biserica, un furnicar plin cu îngeri: cei friguroși își încălzeau picioruțele deasupra sfeșnicelor, somnoroșii moțăiau în strană, zglobii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în jurul Sfintei Mese, îngeri diaconi; lângă potir, îngeri de strajă. La 7 începea Liturghia. Norii erau precum o cortină trasă, încă se mai dormea în grădina lui Dumnezeu. Soarele somnoros își clătea ochii în gârla Năsăudului, apoi, printre vârfuri de brad, prin sticla mată a ferestrelor, prin năvodul păianjenilor, cobora peste Sfintele Daruri. Dumnezeu, auster, se picura dintr-o rază. Părintele vorbea din cărți despre cărțile după care s-a făcut lumea. Dumnezeu, arhitectul, avea o bibliotecă plină de schițe. Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rost pe pământ, să fii scânduri de sicriu, niciodată nu-i târziu"; fagii, diaconii codrilor, mereu înaintea stăpânului; Dumnezeul pădurilor avea veston verde și pușcă de vânătoare. La 8 se toca pe o inimă de mesteacăn veșnica pomenire în sfeșnicul bradului se aprindeau lumânări. O salcie plângăcioasă începea să jelească niște grinzi putrede de cerdac. În biserică, la fel ca în pădure, în pădure, la fel ca în cer. Sus, la 500 m, spre est sau spre vest, viața se rostogolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din cerul acesta în alt cer? Când m-ai trimis cu oile, trei săptămâni la Dorna, nu aveam cojoacă, nici bundiță de lână, nici bocanci, și era iarna. Bistrița era înghețată, zăpada până la brâu, norii coborau de pe Giumalău până în vârful brazilor ca niște stoluri de păsări moarte, vântul urla a lup flămând. Atunci mi-au degerat trei degete, vezi, părinte, aici erau. Le-am ascuns sub o piatră, iarna mi-a fost primul gropar, semnele ascultării nu mai pot însemna în numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai caută pe Domnul în om". Așa cred și eu, părinte Ilarion, îl caută în om, îl caută în cărți, îl caută cât este ziulica de mare ba printre frunze în livadă, ba prin straturile cu flori, ba prin vârfurile brazilor. Stă și se holbează ore în șir la iaz, la clopote, la grinzile podurilor, de zici că vrea să-și facă seama. Se caută în cărți, noaptea scrie până târziu Dumnezeu știe ce. Are o valiză de lemn încuiată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]