2,202 matches
-
unor crăpături Înguste, ce urcau ascuțit spre tâmple. Aveau cu toții pielea Încrețită și cafenie și miroseau a seu rânced, mai ceva ca cei din neamul Cipusik. Au luat-o la fugă deîndată ce ne-au văzut, lăsând În urmă toată bruma lor de avut. Am strigat după ei, dar atunci au fugit și mai tare. Între timp, mă gândisem mai bine la cele zise de Barra. Of, of, trebuia să amânăm lupta asta Încă puțin! Să ajungem Într-o câmpie Întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
reci, Încât trebuia să ne Înfășăm bine În blănuri și să facem focuri mari. Nici cei mai bătrâni din neamurile calului nu-și aminteau să mai fi fost veri așa de friguroase, cu dimineți În care te trezeai acoperit de brumă Înghețată și cu nopți În care cerul lăsa să cadă pirpirii fulgi de nea. - Ai pus la cale poveștile, măi Krog, măi? mă luă Barra peste picior. Era singurul care nu mă Întâmpina cu bună ziua, după cum ne Învățase Gupal pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
alt oficial, de-al locului. În automobil e tăcere, ceața de afară neîngăduind nici un comentariu cât de cât al peisajului. Localnicul bănuiește sau își închipuie parcul înghețat pe lângă care trec, întunericul și liniștea în care tainice penelope brodează dantelăriile de brumă care mâine dimineață vor pieri prin același farmec spiridușesc. Câtă ghidușie, îi trece prin cap oficialului de pe Dâmbovița, în jocul ăsta de-a văzutul-nevăzutul și totuși ce solemnă migală. Aceeași undă nervoasă trece și prin capetele celorlalți, luând firește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lună înainte de a începe eroica Revoluție de la Județeană. Îmbătrânise Băcănel. Se stafidise, slăbise, numai haine și ciolane. Avea culoarea vișinie a înserărilor. Se ținea însă drept, cu un fel de semeție a lujerului de porumb desfrunzit, fără știuleți, ars de brumă. Murise și femeia care îi ținea menajul, Caliopeea Pârțângău, o rudă îndepărtată a maestrului avocat Pârțângău. La ultima eliberare din pușcărie i-o adusese în casă chiar avocatul. Băcănel intenționase chiar să se căsătorească oficial cu Caliopeea, dar femeia tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lăcomia lui, iar părintele Ascanio, bucătarul-șef - mărunt și zbârcit - se umfla în pene la laudele pe care nu mai prididea să le aducă fasolei lui. — Divine! Divine, scuzați-mi expresia... Sunt lucruri cărora le duci dorul, acolo, înăuntru... amănuntele... bruma aceea de șofran... foile de dafin... iar cârnații, desigur! Minunați, cârnații... — Încă puțin? — O să plesnesc... Dar mai putu încă vreo două linguroaie, și niște portocale prăjite, și o cafea neagră și tare ce vopsea ceștile. Și un păhărel de coniac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a trezit din vis plângând încet și gemând:Fata... Vasilica, Fata mea!... In vacantă la Zahorna ... A venit și Septembrie cu cer palid și nopți limpezi, cum nu mai fusese de multe toamne. - Va fi frig, la noapte va cădea brumă!... murmură Iorgu uitându-se roată pe cer... și, se întoarse de la fereastră în pat. S-a culcat cu gândul la Vasilica, Fata lui. Întins pe spate, cercetând cu ochii închiși tavanul, ea îi revenea mereu în minte... Gândurile se alungau
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să treacă mai repede Își va face program zilnic de activitate intelectuală. „Timpul se târa lent, secundele păreau zile, ziua părea o veșnicie, iar noaptea un calvar, pe scândura tare, numai În rochița de vară, simțeam cum cimentul Îmi absoarbe bruma de căldură ce se mai ținea printre oasele Înșirate pe sub piele. Căpitanul Capotă m-a Învățat să folosesc betonul ud drept cataplasmă pentru usturimea tălpilor care se vindecau greu. Într-o seară, copleșită de tristețe, am Început să fredonez ușor
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
copacilor. Am intrat pe o alee lungă, străjuită de plopi fremătători și de tufe de liliac, pe care toamna Începuse să-și etaleze paleta de culori. Flori Încă viu colorate păreau că nu se grăbesc să se ofilească sub sărutul brumelor, care Întârziau să apară.[...] Gardienii ne-au aliniat pe două rânduri În fața birourilor administrative. Din prima Încăpere, pe ușa căreia scria «Contabilitate», a ieșit directoarea Închisorii...” Din puzderia de personaje ale cărții, magistral caracterizate de autoare, se detașează, prin Însemnătatea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
era singura scăpare pe care o cunoșteam, poarta legată de Însuși misterul existenței mele : cimitirul din vârful dealului. Am ieșit pe portița de lemn din spatele curții, pe lângă tufa de zmeură, fărĂ ca vreo urzică să mă mai deranjeze, căci căzuse deja bruma și Își dăduseră duhul cu toate, lăsând liber drumul spre cer. Am urcat cu sufletul la gură dealul spre cimitir. Întotdeauna când ceva nu mergea eram tentată să mă las legănată de ideea că dacă mama Ana ar fi trăit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
m-am apucat Însă cu adevărat de scris numai când Janet a declarat că nu-mi dă bani să-mi plătesc cursurile la Școala Populară de Artă. Chiar dacă mi le plătea mama pe ascuns, tot nu-mi ajungeau banii din bruma de bursă de student și din colabora- rea de la ziar ca să Îmi cumpăr pensule, pânze și acuarele. Într-o zi, chiar lângă Școala Populară de Artă, unde mergeam să iau cursuri de desen, am văzut pe un stâlp următorul anunț
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
era singura scăpare pe care o cunoșteam, poarta legată de însuși misterul existenței mele : cimitirul din vârful dealului. Am ieșit pe portița de lemn din spatele curții, pe lângă tufa de zmeură, fără ca vreo urzică să mă mai deranjeze, căci căzuse deja bruma și își dăduseră duhul cu toate, lăsând liber drumul spre cer. Am urcat cu sufletul la gură dealul spre cimitir. Întotdeauna când ceva nu mergea eram tentată să mă las legănată de ideea că dacă mama Ana ar fi trăit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
N-am apucat însă cu adevărat de scris numai când Janet a declarat că nu-mi dă bani să-mi plătesc cursurile la Școala Populară de Artă. Chiar dacă mi le plătea mama pe ascuns, tot nu-mi ajungeau banii din bruma de bursă de student și din colaborarea de la ziar ca să îmi cumpăr pensule, pânze și acuarele. Într-o zi, chiar lângă Școala Populară de Artă, unde mergeam să iau cursuri de desen, am văzut pe un stâlp următorul anunț : „Concurs
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să ne apere Își văd de interesele lor, nevăzînd ce se petrece În jur! Cine a vrut sat mondial aproape că a izbutit! Noi de ce să nu ne apărăm drepturile? Cultura! Dacă mai e cultură! Kitsch-ul a cuprins totul! Bruma care a rămas e, culmea, omorîtă de elite! Așa-zise elite! Care se cred deasupra lucrurilor! Ce deștepți sîntem noi! Își zic unii. Niște aleși. Dar nici cu gloata nu se poate face mare lucru... PÎine și circ! În privința asta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
zeci de minute. Lumina era încă generoasă, plină de reflexe oranj, iar deșertul părea inundat de viață, fiecare piatră și fiecare cactus își etala o umbră complice, mișcătoare. Fîșia albicioasă a șoselei se pierdea la orizont într-un fel de brume albăstrii, ceea ce justifica oarecum imobilitatea mașinii. De ce să continui să mergi pe un drum care oricum nu avea sfîrșit ? Victor însă nu era singur în mijlocul acelei imensități primejdioase. Din mașină își făcu apariția o adolescentă, o fată care nu avea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
treilea, pozele, arhiva mea de familie și brevetele de invenție și-au regăsit un cămin. În habitaturile următorilor patru, ale căror adrese le-am caligrafiat firesc, cu exactitate științifică, într-un carnețel, mi-am desfoliat, pe rând, secvența de tablouri, bruma de argintărie, inestimabilele piese de mobilier, plus discutabila rufărie. În fine, cea mai îndrăgită piesă a mea, un clavecin, prin burdufurile căruia șuierase somptosul aer al inegalabilului secol al XVII-lea... ... Am avut un zbor incitant și tihnit... Urmat, aproape
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu ochii rîzîndu-mi în cap, către ei: "Băieți, asta este!" Apoi i-am trimis după tine, cu strigăte și șuturi în fund. Mai trase un fum. Apoi încă unul. - Da! Seară de seară, puțoii se întorceau să le furnizez cîte-o brumă de amănunt despre felul în care arăți. Le furnizam. Îmi raportau și ei. Despre vreo gâgâlice că-i blondă, despre alta c-a fost într-o vrajă c-o nuga și-acum, de la vreo indigestie, zăcea într-un spital, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l vadă pe Constantin dormind - și-o putea avea într-o 224 DANIEL BĂNULESCU Toți cei care nu voiau să-și piardă viețile într-o facultate sau într-o întreprindere tâmpită, toți cei care se bănuiau c-ar avea o brumă de talent muzical, fuga la "nenea" Floyd să ne-nvețe el ce-i ăla griful. Să ne demonstreze chiar el, pe viu, cum se prăvălește Nick Mason înainte, la pasajele cele mai nervoase de tobe. Să ne dezvăluie el câți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nesfârșite și i se făcea somn. Pământul dimprejur lucea stins în lumina sfîfșitului de noiembrie. Cutarida încremenea într-o tăcere de moarte. Ziua tulbure, ca rachiul, pierea pe la cinci. Soarele nu mai încălzea. Rămânea mai mult o lumină gălbuie. Cădeau brumele. Ploile conteneau. Buruianul se înnegrea. Apoi nopțile se limpezeau. Cerul avea o șiră verde de stele. Dinspre răsărit, peste malul stingher se pornea un crivăț furiș, scormonind tulpinile mătrăgunei. Vuitul culca scaieții, urca râpile tunse și 10 mătura praful cărămiziu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
el cu acul, ieșea francul, ehei!" Făcuseră datorii, au vândut averea și, din ce le rămăsese, cumpăraseră loc în Cuțarida și ajunseseră ca vai de lume. Din când în când, îl apucau dracii, începea să lucreze în silă, fura ce brumă strânsese din croitorit și fugea la cafenea, pe Grivița, să-și încerce norocul. Uneori se întorcea cu buzunarele pline. Nu se mai înțelegea cu Florica de mulțumit ce era. Nu trecea mult, și iar pierdea totul. Spunea mereu că într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Vântul le flutura traistele golite, ca pe niște zmeie. Nucile și covrigii uscați se loviră. Când le-au înghețat tălpile, se îndurară să plece. Se întoarseră spre câmpul gol. Ochii se umezeau de ger. Pe gene li se așternu o brumă subțire. Aproape de cârciumă îi alergară câinii negri ai lui Stere. Mai să le sfâșie pantalonii. La poartă, se despărțiră. Venea și Ene cu ceata lui. Se bătuseră cu ai ceferiștilor și le furaseră covrigii, că erau mai mulți. La ei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
A măsurat lung ferestrele din fata lui și-a așteptat. Casele erau dărăpănate, căzute pe-o rână, cu geamuri oarbe. Într-un pervaz a zărit fața Sineftei. Fata își despletise cozile și cânta ceva îngînat. Pe sticla umedă se așternuse o brumă subțire de răceală. Hoțul s-a apropiat pisicește. Zăpada se așeza liniștit, straturi-straturi. S-a dat lângă fereastră. În odaie ardea numai o candelă, și când Sinefta i-a văzut chipul în geam, alb ca țuica, a țipat cu mâna
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în cunoaștere. Cât datorește spiritul nefericirii în dragoste! S-ar putea prea bine ca el să nu fie decât opera acesteia. Observați de altfel că femeile n-au intrat în istorie decât în măsura în care au putut face pe bărbați mai singuri. Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ emană din toamna veșnică a Creatorului și dintr-un cer necopt pentru a-și scutura stelele. Anotimpul la care s-a oprit ne arată prea bine că El nu-i
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rece. În mijlocul unei grădini pustii, unde lobodele și buruienele crescuse mari în tufe negre - verzi, se înalțau ochii de fereastă spartă a unei case veche a cărei streșină de șindrilă era putredă și acoperită c-un mușchi care strălucea ca bruma în lumina cea rece a lunei. Niște trepte de lemn duceau în catul de sus al ei. Ușa mare deschisă în balconul catului de sus se clătina scârțâind în vânt și numai într-o țâțână, treptele erau putrede și negre
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acelui fin sistem venos ce concentrează idealele artei în boltită frunte și-n acei ochi de-un albastru întuneric cari sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci, mai întunecoși, mai demonici. Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce, cu buza de desupt puțin mai plină, părea că cere sărutări, nasul fin și bărbia rătundă și dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. Atât de nobilă, atât de frumoasă, capul ei se ridica c-un fel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lume se pot întîmpla de două ori, revin, dar întîia sărutare, cu toate deliciile, rămâne întîia în suvenire - dulce, neștearsă, neprețuită. Era o noapte de iarnă, cu lună, cu nori, cu stele; un frig aspru și reîntineritori și fără vânt. Brumă și ninsoare se așezase pe garduri[le] și zaplazurile de amândouă părțile ulicioarei, lumina lunei albea încă zapada încărcată pe crenge de copaci și pe zaplazuri, ca pe niște bulgări de bumbac, și pe strada înghețată de trosnea sub pași
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]