1,837 matches
-
Nici atunci, În ultimele ore din viața lui, nu-și putea imagina că n-o să am pe cine consola... În ceea ce privește scrisorica lui, mărturisesc că e posibil să nu fi reprodus exact cuvintele lui, doar esența. Am Încercat să păstrez acea bucățică de hârtie cât am putut de mult. În scurt timp Însă, a trebuit să mă despart de ea... Cu prima ocazie după gazarea și arderea fratelui meu, am căutat să plec din Auschwitz-Birkenau și m-am prezentat la un comando
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mâncat pe săturate. Am evidențiat aceste fapte În comparație cu Auschwitz. Regimul alimentar a fost următorul: dimineața, Înainte de plecare la lucru, se distribuia fiecăruia rația de pâine, 150-200 de grame, o singură feliuță de salam sau o linguriță de melasă, uneori o bucățică de câteva grame de margarină și o ceașcă de lichid negru și cald, puțin Îndulcit, zis cafea (făcută din ceva cicoare). Se lucra până la ora 12, când ni se dădea o jumătate de oră pauză „de masă”. - Între ghilimele, deoarece
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ni se dădea o jumătate de oră pauză „de masă”. - Între ghilimele, deoarece În acest timp nu ni se servea nimic. Cine avea atâta putere dimineața Încât să renunțe la a-și mânca toată rația de pâine Începea să ronțăie bucățica pusă deoparte. Seara, la sfârșitul zilei de muncă, ni se distribuia câte o farfurie de supă, mai mult sau mai puțin groasă (dacă ai nimerit să primești ceva cartofi). În definitiv, și Niederorschel a fost un lagăr de muncă nazist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe ce lume suntem, nedormiți atâtea nopți, În acele condiții inumane... ADLER: Mai era o chestie. În momentul coborârii, foarte grav, bagajele alea, care nu reprezentau niște valori, dar erau ultima ta..., le lăsai În vagon. Această rupere de ultimă bucățică de casă era un șoc extraordinar. DAVIDOVICI: Îți scoteau alea, niște cercei - mi i-au scos din ureche... ADLER: Nu mai rămâneau decât pantofii. DAVIDOVICI: Nici ăia, că ne-au dat niște saboți... ADLER: Mie mi-au rămas... DAVIDOVICI: Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe care nu o puteai mânca trebuia să o mănânci, că mureai; altfel făceam supă: o băgam În apă, făceam supă și așa o mâncam. - Cum se făcea? Fiecare cu gamela lui? - Avea fiecare gamela lui. - Adică fiecare Își punea bucățica de pâine și Își făcea pentru el? - Nu, cine dorea... Noi, câțiva, făceam așa. - Dar puneați la comun, cei trei-patru prieteni, sau fiecare cu bucățica lui de pâine și supa lui? - Nu aveam ce să Împărțim, că toți primeam la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Cum se făcea? Fiecare cu gamela lui? - Avea fiecare gamela lui. - Adică fiecare Își punea bucățica de pâine și Își făcea pentru el? - Nu, cine dorea... Noi, câțiva, făceam așa. - Dar puneați la comun, cei trei-patru prieteni, sau fiecare cu bucățica lui de pâine și supa lui? - Nu aveam ce să Împărțim, că toți primeam la fel. Pe urmă, făcând cunoștință cu niște studenți norvegieni, am primit un pachet de la ei și l-am Împărțit imediat În mod egal. - Norvegienii erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
boacăne... - Care au fost lucrurile de care deținuții În general erau Înspăimântați sau scârbiți? Dacă unul fura de la altul era ceva... - Era ceva detestabil. Eu nu am văzut furând, dar am auzit. Erau ucraineni sau ruși care furau de la subțioară bucățica de pâine, cât putea să aibă... - Dar se putea supraviețui și În felul ăsta detestabil? - Să furi? Foarte rar. Probabil că În Dachau era chestia asta. Dacă ar fi fost un caz din ăsta la Buchenwald, conducerea ilegală a două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ca porcii și au murit. - Cum? Dumneavoastră sunteți medic, explicați-mi și mie. - Organismul este slăbit complet. Intestinele sunt ca niște pielițe subțiri - a dispărut tot, endoteliul vaselor, partea interioară a intestinelor... Și vii și mănânci pâine... Dar nu o bucățică... Eu nu i-am lăsat. În primul rând, pe ăia care erau puțin bolnavi și chiar care erau slăbiți i-am băgat În spitalul ăsta și pe cei mai buni i-am Învățat să fie infirmieri. Adică dacă era mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Și atunci dimineața era bătaie mare să ajungi cât mai repede acolo și, după cum aveai noroc... Dacă nu apucai primele zece rânduri, măcar ultimele zece. Ca să fii tu primul... Asta era prima chestiune. A doua chestiune erau pantofii. Apăreau, În bucățica aia a noastră de lagăr, niște deținuți ca și noi, cu câte o bâtă fiecare, care se uitau cum suntem Încălțați. Dacă aveai o Încălțăminte bună te puneau să-ți scoți pantofii, Îți dădeau niște saboți de lemn În locul lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Dimineața, când te sculai, primul lucru care se făcea era să te Încolonezi. Viața cu asta Începea și cu asta se termina. Să te Încolonezi câte cinci. După ce ne Încolonam erau luați parcă zece rânduri, care erau duși afară din bucățica lagărului nostru, dar tot În lagărul ăsta, tot În lagărul B, la o baracă unde erau, din beton, niște bude uriașe, uriașe ca lungime, pe care te așezai și Îți făceai nevoile. Eu, Învățat de acasă cu baie, cu apă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Florin Piersic față de cum arăta ăsta: avea o mutră de criminal odios. Vreau să zic că a fost cel mai cumsecade neamț pe care l-am cunoscut În lagăr. Își Împărțea ultima felie de pâine cu noi, Își Împărțea ultima bucățică din țigară să o fumăm noi. Nu trebuie să te iei niciodată după aparențe. Aparențele Înșală. Ăsta era un om de o cumsecădenie rară. O fi murit de atunci. Dumnezeu să-l odihnească În pace oriunde o fi. Era atunci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dreptul ne-a uluit. Una după alta. Prima: dimineața ni s-a dat o felie de pâine, care era mai mică decât pachetul ăsta de țigări..., pâine neagră, cu tărâțe, unii ziceau că este și rumeguș În ea; și o bucățică, jumătate din bricheta asta, de un fel de... se numea Speisefett, deci grăsime de mâncare. Era sub nivelul margarinei, mai moale, un fel de untură sintetică. Și În alea În care ni se dădea, un fel de cratițe, era ceai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de ele. Mi le-au dat ăia din mină, muncitorii de acolo, nu știu, dar, În orice caz, aveam câte o lingură cu coadă scurtă. Lingură de supă. Coada se freca de piatră până se făcea cuțit, cu care tăiai bucățica aia de pâine până se făceau X felii, ca să mănânci În rate. Unii o mâncau toată o dată. Eu eram dintre cei care mâncau dintr-o dată. Dar erau unii care Împărțeau În 77 de felii. Cât putea să fie? Îți dai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai vorbesc că fiecare dintre noi, când lucra, căpăta cel puțin două felii de pâine - franzele din alea lungi, cum au francezii. Nu era mare lucru pentru ei, dar pentru noi era ceva extraordinar. Plus că mai căpătai câte o bucățică de margarină, care față de Speisefett era un fel de rai. Mai ales, foarte important, erau cămăși groase. Le purtam pe dedesubt. De ce? Mina de fier este foarte umedă și rece, chiar și În toiul verii. Însă acolo toiul verii nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
poate, mai ales că șefii nu prea și-au dat pe seamă. S-a încercat aceeași mișcare și cu PNL-ul, dar Crin Antonescu a simțit cu mult timp înainte pericolul, refuzând orice colaborare cu Băsescu și PD-L-ul. Bucățica aceea de „L” nu dă pace și somn liberalilor, dar nici democraților care sunt în căutarea unei noi identități. Deocamdată au ajuns la părerea că trandafirul ar trebui înlocuit cu mărul (fructul), adică un simbol tot din mediul vegetal, dar
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ținute în linia întâi până la distrugerea lor fizică. Noaptea, legați la un tren personal, am străbătut întinsul înzăpezit al Carpaților și al Podișului transilvan. Spre dimineață ni s-a dat o pituță cu mălai, cam de 200-250 de grame, o bucățică de slănină sărată și o cană de apă. Există în viață despărțiri ca ruperea din rădăcină, ca prăbușirea unui edificiu în urma unui cataclism. Nu poți nici plânge, nici vorbi, nu mai poți privi nici la ce se petrece în jur
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu erau ascuțite iar unele aveau știrbituri. Având o oarecare dexteritate în mânuirea lor, reușeam să atenuez marea suferință a fețelor smochinite, deshidratate, mai ales că săpun de bărbierit nu ni se dădea, iar puținul clăbuc pe care-l făcea bucățica de săpun industrial (50 de grame lunar) mai mult irita fața decât înmuia barba și punea la grea încercare rezistența și răbdarea pacientului. Apropiindu-mă cu briciul, mi s-a părut că Istrate Micescu are frisoane. Privindu-l în ochi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Vezi, eu sunt prost sau tu? Ițic se retrase lângă perete, închise ochii, se gândi puțin, apoi spuse vecinului: Măi, ia să vedem noi, dacă îți dau eu ție și tu mie ni se mai încleștează mâna? Și, luând o bucățică de friptură, o duse la gura celuilalt, fără ca mâna să se mai încleșteze. Celălalt a făcut la fel, oferind lui Ițic aceeași bucurie. Ceilalți i-au imitat și în camera de tortură s-a făcut liniște, toți mâncând din bunătățile
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sămânța aruncată de mine era mică, știam că și bobul de muștar era foarte mic, și am zis: „Doamne, slugă netrebnică sunt, am făcut ce eram dator să fac”. Accidentul domnului Weintraub Într-o bună zi Weintraub a înghițit o bucățică de geam sau un alt corp tăios aflat în arpacașul pe care-l sorbea aproape nemestecat, căci era săracul foarte înfometat; fusese schingiuit rău la securitate ca să declare niște valori pe care le avea prin țările scandinave cu un frate
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fața și fruntea. Îl cunoșteam de la Văcărești. Era un bărbat de statură potrivită, puternic și cu mișcări sigure. Fusese condamnat la 20 de ani muncă silnică. De meserie era parlagiu (tăietor de vite) la abatorul din cartierul Văcărești. Luase o bucățică de carne pentru copiii lui și fusese prins. Pe vremea aceea, dacă cineva fura doi știuleți de porumb și era prins, era neapărat vinovat de toate furturile din CAP. În timp ce președintele și activistul furau cu camioanele și erau nevinovați. Adus
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
păsărilor, se arăta agresiv. Dar l-am mângâiat și l-am liniștit. Atingând lanțul, un fior mi-a trecut prin fluierele picioarelor; deasupra gleznelor aveam totdeauna senzația de gheață a brățării metalice care-mi săruta gleznele. I-am adus o bucățică de pâine și i-am dezlegat curelușa din jurul gâtului. Mi-a lins mâna, s-a tăvălit de bucurie peste florile dintr-o brazdă și se gudura la picioarele mele. Hai, du-te, ești liber! Nu mai sta! M-a privit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pâine mai albă pe care mi-o întindeți. Tolstoi are o poveste cu o cățea. O știți? Spune-o, că văd că te-ai încins! După ce-i ucide cățeii, stăpânul, însoțit de schelălăitul cățelei, se întoarce acasă; îi aruncă o bucățică de mămăligă animalului și acesta îi linge mâna. V ați putea coborî la această condiție? Nu! Dar ce vrei să spui? Atunci de ce cereți altora? V-aduceți aminte ce spuneau cei mai mulți dintre anchetatori, pentru a obține declarațiile pe care le
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
hotărî dacă trebuie să fac și o ultimă mărturisire. Și aceasta, pentru ca nu cumva minunile ce le-am descoperit să fie profanate de neîncrederea sau necredința unora. Duhul m-a îndemnat până la urmă să o mărturisesc. Purtam asupra mea o bucățică din Sfânta Împărtășanie, păstrată pentru momente limită. Păgânii, în momentul limită al bătăliei, își ridicau viața, sinucigându-se. Creștinii intrau și înainte de moartea trupului în comuniune cu Dumnezeu prin Sfânta Împărtășanie. De câteva ori am considerat că mă aflu în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de bucurie. Începeam să ajung până la ea. Vorbea despre acest lucru, despre asta. Da, începeam să-mi deștept prințesa adormită. — Cred că ți-e foame. Ia puțin vin. Puțină tocană, a mai rămas un pic. — Numai puțin vin. Și o bucățică de pâine. — Și brânză. Și măsline. — Nu-mi plac măslinele. Ți-am mai spus-o. Luă câteva îmbucături de pâine cu brânză, apoi le dădu deoparte. Bău și puțin vin. Am băut și eu. Nu reușeam să mănânc. — Hartley, știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îți merge cu casa dumitale? A pătruns ploaia prin acoperiș. — Da, a plouat, nu glumă! — Mai ia un sandviș, mă îndemnă Hartley. Ah, nu l-ai mâncat nici pe primul! Am strâns sandvișul în mână. L-am strivit și o bucățică de castravete a sărit pe covor. Am dat să-mi vâr sandvișul în buzunar, și am bâiguit: — Îmi pare atât de rău... îmi pare atât de rău de... de... — De Titus, mă completă Ben. Da. și nouă. Urmă o pauză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]