3,316 matches
-
de ani și nu păru câtuși de puțin încântată să vadă o duzină de persoane zgomotoase care dădeau năvală în restaurantul ei puțin înainte de ora unsprezece, într-o seară de joi. Îmi pare rău, începu ea, ați venit prea târziu. Bucătarul a plecat deja acasă. Fran gemu. Singurul lucru care o mai putea salva acum, hotărâse, era o porție de paste. Tocmai se pregăteau să iasă abătuți, unul câte unul, când Mamma C dădu cu ochii de Jack, care stătea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să câștigi de data asta. Sincer. Rămâi la cină? Avem un ghiveci delicios. Ben și Fran se priviră uluiți și se năpustiră amândoi odată spre bucătărie. Pe masa de gătit, stăteau, aranjate cu atâta dichis încât ar fi impresionat orice bucătar de la vreo emisiune televizată, o grămăjoară de morcovi, ceapă, doi cartofi, usturoi, sare și piper și două conserve cu tocană de iepure din rezerva lui Wild Rover, proaspăt desfăcute. — Mersi, Ralph, spuse Ben, arătând politicos în direcția frigiderului, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încredere m-au lăsat să mă duc. Dar nu am plecat amândoi deodată, a plecat el primul și după vreo zece minute m-am dus și eu. Când am ajuns la vizită lângă prietenul meu i-am spus ce vrea bucătarul, și a întrebat-o pe prietena lui. Nu am decât pilulele anticoncepționale, a răspuns ea. Dă-mi una, am rugat-o eu. Am plecat pe secție și i-am făcut semn cu mâna bucătarului. Am reușit dar greu. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
meu i-am spus ce vrea bucătarul, și a întrebat-o pe prietena lui. Nu am decât pilulele anticoncepționale, a răspuns ea. Dă-mi una, am rugat-o eu. Am plecat pe secție și i-am făcut semn cu mâna bucătarului. Am reușit dar greu. Trebuie să o înghiți repede. Nu vreau să am necazuri, i-am spus eu. A înghițit-o imediat și după jumătate de oră m-a căutat. A fost cel mai formidabil drog pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
În cazul ăsta eram cu adevărat liber. Acuma puteam să merg și la școală cum a vrut dânsul. A vrut foarte mult să merg la școală. După ce-a murit el, m-am dus și am făcut o școală de bucătari de șase luni. Trebuia să am ceva nu? M-am dus la bucătari că aici îmi cerea să știu să scriu și să citesc. Să scriu repede că dictau, cu toate a fost un chin. Am fost și ajutat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
școală cum a vrut dânsul. A vrut foarte mult să merg la școală. După ce-a murit el, m-am dus și am făcut o școală de bucătari de șase luni. Trebuia să am ceva nu? M-am dus la bucătari că aici îmi cerea să știu să scriu și să citesc. Să scriu repede că dictau, cu toate a fost un chin. Am fost și ajutat de cineva. Acolo mi-am făcut o prietenă, luam de la ea cursurile, că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o țineam din predică mult și ceilalți stăteau după mine; eu scriu mai încet. Caligrafic e la pământ. Și aveam o prietenă acolo, ea-mi dădea cursurile. Am făcut practica la „Budapesta“ practica, după aia am făcut la patiseria „Bulevard“, bucătar, cofetar, patiser. Am făcut practică la „Scala“, la cofetăria „Scala“. Mi-am luat diploma și repartiție. La „Calu’ Bălan“. Slab. Aveam pretenții mai mari pentru că, într-adevăr, cunoșteam. În alea șase luni care le-am făcut, am învățat. Ajunsesem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Scala“. Mi-am luat diploma și repartiție. La „Calu’ Bălan“. Slab. Aveam pretenții mai mari pentru că, într-adevăr, cunoșteam. În alea șase luni care le-am făcut, am învățat. Ajunsesem la „Budapesta“, am rămas singur la bucătărie, unde erau trei bucătari și-un ajutor, plus bucătăreasa șefă. Eram singur. Făceam - tochituri, ciorbe, fripturi de toate felurile, salate. Am făcut și prăjituri. Când am fost mic și n-am avut ocazia să mănânc, tânjeam după dulciuri; acum, când am avut liber, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
clasa a patra, suspină Tomoe fără să vrea. — Gaston Bonaparte! Marinarul s-a lăsat pe vine și a strigat înspre cală. A apărut un cap dinspre întunericul calei, de parcă ar fi așteptat să fie strigat. Nu era Gaston Bonaparte, ci bucătarul vasului. Avea un șorț alb, legat la brâu, și un satâr în mână. Era un bărbat gras, cu un un stomac proeminent. Își freca mereu nasul, care semăna cu o gălușcă roșiatică, poate de prea mult vin. S-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
întrebă Tomoe care, cu tot curajul ei, părea să ezite acum. Era un aer greu în cala încinsă și înăbușitoare, miros de ulei și vopsea amestecat cu un fel de duhoare de cocină și staul de vite. Văzându-i nehotărâți, bucătarul le spuse iar ceva, repezit, în franceză. — Da, da, spuse Takamori. S-a apucat bine de balustradă și a început să coboare. Spre deosebire de vapoarele japoneze de pasageri, cele franțuzești nu au clasa a treia. Sunt mai multe categorii de clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
putut să-l refuze categoric, așa că i-a întins, în schimb, geanta. El râse fericit, cu gura lui de crocodil. Când au ajuns sus, pe punte, soarele strălucea drept în ochii lor, care tocmai se obișnuiseră cu întunericul de dedesubt. Bucătarul cel gras și marinarul care le arătase drumul erau și ei pe-acolo, cu brațele încrucișate. Văzându-l pe Gaston împreună cu Tomoe, fluierară și-l tachinară pe Gaston în franceză. Gaston zâmbi iar. Deși nu știa deloc limba, lui Tomoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
am lăsat baltă orice activitate de readucere a camerei la starea ei originară, de curățenie imaculată, și-am dat fuga În dormitor, abandonînd totul pe a doua zi dimineață. Auzisem mai demult că semnul după care poți recunoaște un adevărat bucătar este faptul că persoana curăță pe măsură ce gătește, dar, În ciuda faptului că sînt o Împătimită a tuturor emisiunilor culinare de la televizor, În ciuda faptului că nu ratez nici un episod cu Gordon sau Jamie 1 sau alții ca ei, care șterg tocătoarele, aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
modă extrem de popular În anii ’60 și ’70. (n.t.) 1 Stradă comercială care traversează zona Notting Hill și unde se găsesc diverse magazine de retail independente sau integrate Într-un lanț, considerate foarte la modă. (n.t.) 1 Celebrii bucătari Gordon James Ramsay și Jamie Oliver (n.t.) 1 Personajul principal al sitcom-ului britanic HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/Fawlty Towers" \o "Fawlty Towers" Fawlty Towers, interpretat de HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/John Cleese" \o "John Cleese" John Cleese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
masă, ca să nu mai vorbim despre numeroșii liberți și sclavi de la cuhnii. Am început cu aceștia din urmă, și succesul a fost nesperat de rapid. M-am dus la bucătărie într-o după-amiază cu pretextul că trebuia să aleg un bucătar pentru palatul ducal din Brescia și m-am uitat cu atenție la toate câte mi-au văzut ochii. Totul părea a fi în ordine, și un intrus ca mine producea oarece șovăială și o ușoară nervozitate. Am asistat la pregătirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Era bucuros și totuși Îl Încolțea un gând neplăcut. Chiar dacă el Însuși Îi spusese iubitului cât de mult i-ar fi plăcut să viziteze Colinele din Maremma, crama ideală pentru o cină romantică. O prietenă Îi povestise despre ele. Maestrul bucătar avea abia treizeci de ani, dar Își câștigase deja două stele În biblia Michelin. Avea un stil de a găti, creativ și complex, dar folosea produse tradiționale, specifice zonei, și, bineînțeles, naturale. O veche moară restaurată cu multă acuratețe, mobilier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
i se Întredeschid și ochii par să i se anime. Asistenții țin deschise portierele ambulanței și, pentru o clipă, fata rămâne singură, ținta miilor de priviri - zecile de polițiști care așteaptă În stradă, locuitorii ieșiți la ferestrele Întregului cartier, ospătarii, bucătarii și oamenii de serviciu de la restaurante, bețivii, turiștii care se Întorc la hoteluri. Targa rămâne pe trotuar, În lumina lampionului, În Întunericul nopții. Lucrul acela umil - precar, fragil, gol, acolo jos - În fața tuturor. Ceva profanat pentru totdeauna. Și-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din Crevedia. În timpul facultății, s-a măritat cu Mircea, un fost coleg de liceu, care avea și el aceleași idealuri ca și ea, adică să fugă din țară. Dar el alesese o meserie care i se părea mai bănoasă - era bucătar: Gabi, tată, nu contează ce ești, meserie să fie, că acolo găsești sigur dacă ești bun, iar bucătaru’ e nemuritor! Zogru își aduce bine aminte de mama Giuliei, pe care de multe ori s-a gândit s-o ajute să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dea seama prea bine, întrucât avea șase ani când a căzut Ceaușescu. Imediat după revoluție, prin ’92-’93, părinții Giuliei au plecat în Italia. Mai întâi au muncit la negru și pe urmă au semnat un contract la Rimini, ca bucătari; se duceau doar din mai până în octombrie, cât era sezon. Iar de șapte-opt ani au intrat la un restaurant mare din Milano, unde au devenit angajați permanenți, cu contract și viză de ședere. Mircea este bucătar-șef, iar Gabi, magazioneră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
contract la Rimini, ca bucătari; se duceau doar din mai până în octombrie, cât era sezon. Iar de șapte-opt ani au intrat la un restaurant mare din Milano, unde au devenit angajați permanenți, cu contract și viză de ședere. Mircea este bucătar-șef, iar Gabi, magazioneră. Toți anii aceștia, Giulia a rămas în țară, în grija Alinei, sora lui Mircea, o scorpie, care i-a stricat Giuliei viața de liceu. A stat la mătușa ei toată perioada școlii, până în ultima clasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
blajin, l-a luat în spinare. Înțelegea. Nu era o caznă, ci un favor. Costumul de apicultor? A ajuns în savană! Ochelarii din baga? Plaja Whiteheave, din Queensland! Și merindele? Oo! într-un salon Stil Ludovic al XV-lea, numai bucătarii mișunau și turuiau vorbe „delicioase”. O doamnă în galoși, cu șapcă cu cozoroc mic, se clătina în dreapta și-n stânga. Ptiu! totul aici e anapoda, ce mai! Acea doamnă l-a învelit într-un pled și i-a ordonat să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îmi vei zice și tu despre tine. Tu ești prima, doamnele întâi! Bine. Mă numesc Mary Woala. Am 45 de ani. Locuiesc în Oxford, Anglia și am un copil de 23 de ani care stă în Hawaii, în Honolulu. Este bucătar la un restaurant de 5 stele. Face niște mâncăruri excelente. E foarte priceput. Se vede. Eu, știi cum mă cheamă, locuiesc în Londra, Anglia. Am 46 de ani și sunt singur. Dar, despre soțul tău, fără supărare, ce poți să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
unei mame al cărei fiu fusese ucis în patul lui. A căzut în genunchi și a început să bocească, dând glas inimii ei zdrobite. Sunetul teribil i-a făcut pe toți cei din casa lui Nakht-re să năvălească în cameră: bucătarii și grădinarii, brutarii, copiii și doamna casei. Nakht-re și-a ridicat sora și a așezat-o pe scaunul lui, unde a început să i se facă vânt și i s-a adus apă. Toți ochii erau ațintiți asupra lui Re-nefer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trăiascăăă... În spatele meu începe să cânte brusc un cor. Mă răsucesc pe scaun și văd un chelner aducând un pahar de cocktail. În pahar e un artificiu aprins și pe tava de inox, lângă un mini meniu suvenir semnat de bucătarul-șef, scrie cu caramel „La mulți ani, Samantha”. În urma lui vin trei chelneri, care cântă pe mai multe voci. După un moment, li se alătură stângace și Lorraine. — Mulți ani trăiascăăă... Chelnerul pune tava jos lângă mine, însă mâinile îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-mi spui de ce ai nevoie. — A, legume, zic, în clipa în care îmi pică în fine fisa la ce se referă. Pentru gătit. Ăă... da. Păi o să am nevoie. Cu siguranță. — Am înțeles că ai studiat cu nu știu ce mare șef bucătar cu nu știu câte stele, Michelin nu știu cum. Se încruntă ușor. Nu știu ce chestii ultrarafinate îți trebuie, dar am să fac tot ce pot. Scoate un carnețel murdar de pământ uscat și un creion. Ce crucifere folosești în mod obișnuit ? Crucifere ? Ce sunt alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lacrimile. De ce nu mi-a ieșit ? Am urmat nenorocita aia de rețetă pas cu pas. Simt că mă-năbușă furia : furie la adresa propriei mele incapacități, furie la vederea albușurilor care mi-au opus rezistență, furie față de cărțile de bucate, față de bucătari, față de mâncare... Și, mai presus de toate, față de cel sau cea care a scris că bezelele sunt „foarte ușor de făcut”. — Ba nu sunt ! mă trezesc spunând. Nu sunt deloc ușor de făcut ! Arunc cartea mânioasă, iar aceasta se izbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]