1,635 matches
-
orașului, în timp ce locuitorii o venerau ca întrupare a Chinnamunda-Vajravarahi. Profesorul B. Bhattacharya a studiat numeroase texte cum ar fi cel budist "Sadhanamala" (1156 en), sau cele hinduse "Chhinnamastakalpa" și "Tantrasara" (sec. 17), concluzionând că din hinduism este aceiași cu Chinamunda budistă, deși prima poartă un șarpe ca șnur sacru și are inclus în imagine și cuplul Rati-Kamadeva. În timp ce "Sadhanamala" numește zeița "Sarvabuddha" ("deplin trezită"), însoțită de Vajravaironi and Vajravarnini , textul hindus "Tantrasara" o numește Sarvasiddhi ("cea desăvârșită") și insoțită de Dakini
Chinnamasta () [Corola-website/Science/327969_a_329298]
-
în imagine și cuplul Rati-Kamadeva. În timp ce "Sadhanamala" numește zeița "Sarvabuddha" ("deplin trezită"), însoțită de Vajravaironi and Vajravarnini , textul hindus "Tantrasara" o numește Sarvasiddhi ("cea desăvârșită") și insoțită de Dakini, Vaironi și Varnini. "Chhinnamastakalpa" o numește Sarvabuddhi( "cea strălucitoare"), păstrând denumirile budiste pentru însoțitoarele sale. Bhattacharya trage concluzia că Chinamasta hindusă își are originea în Chinnamunda budistă, care este adorată începând cu secolul 7 cel târziu. În timp ce punctul de vedere al lui Bhattacharya este puțin disputat, anumiți erudiți ca Shankaranarayanan consideră că
Chinnamasta () [Corola-website/Science/327969_a_329298]
-
and Vajravarnini , textul hindus "Tantrasara" o numește Sarvasiddhi ("cea desăvârșită") și insoțită de Dakini, Vaironi și Varnini. "Chhinnamastakalpa" o numește Sarvabuddhi( "cea strălucitoare"), păstrând denumirile budiste pentru însoțitoarele sale. Bhattacharya trage concluzia că Chinamasta hindusă își are originea în Chinnamunda budistă, care este adorată începând cu secolul 7 cel târziu. În timp ce punctul de vedere al lui Bhattacharya este puțin disputat, anumiți erudiți ca Shankaranarayanan consideră că Chinnamasta își are originea în hinduismul antic, vedic. S. Bhattacharji susține că funcțiile și atributele
Chinnamasta () [Corola-website/Science/327969_a_329298]
-
ar fi originile ei, este limpede ca Chhinnamasta/Chinnamunda era cunoscută în secolul al IX-lea și venerată de către "mahasiddhași". Pe lângă Chinnamunda, van Kooij asociază iconografia Chinamastei și cu zeițele tantrice și . David Kingsley este de accord cu teoria originei budiste, dar recunoaște și alte influențe. Dupa Kingsley, conceptul celor 10 nu poate să fi apărut înainte de secolul 12. Vechile zeițe hinduse, care apar nude, sau fără cap sau chip, este posibil să fi influențat dezvoltarea Chinnamastei. Aceste zeițe sunt descriese
Chinnamasta () [Corola-website/Science/327969_a_329298]
-
sau, literal, cel a cărui burtă atârnă), and "Gajanana" (IAST: gajănana)( cel care are cap de elefant) "Vinayaka" (Sanskrit: विनायक; IAST: vinăyaka) este un apelativ răspândit pentru Ganesha ce apare și în Purane și în Tantrele budiste. Acest nume are legatură cu cele opt temple renumite ale lui Ganesha din Maharastra cunoscute ca (așțavinăyaka). Numele "Vighnesha" (Sanskrit: विघ्नेश; IAST: vighneśa) și "Vighneshvara" (Sanskrit: विघ्नेश्
Ganesha () [Corola-website/Science/327311_a_328640]
-
În anul 741 d.Hr., împăratul Shōmu a emis un edict prin care ordona construirea în întreaga țară a așa-numitelor temple provinciale (), drept elemente doveditoare ale biruinței religiei budiste în întreaga țară. În acest context, în anul 745 a fost construit templul cu rolul de templu al provinciei Yamato (actualmente prefectura Nara) și de templu imperial, superior tuturor celorlalte temple. Deasemenea, a fost templu administrativ al celor șase secte
Tōdai-ji () [Corola-website/Science/330624_a_331953]
-
în întreaga țară. În acest context, în anul 745 a fost construit templul cu rolul de templu al provinciei Yamato (actualmente prefectura Nara) și de templu imperial, superior tuturor celorlalte temple. Deasemenea, a fost templu administrativ al celor șase secte budiste venite din China: Ritsu, Kusha, Jōjitsu, Sanron, Hossō și Kegon. Scrierile epocii spun că toate cele șase secte aveau la Tōdai-ji birouri, altare și biblioteci proprii. În anul 752 a avut loc sfințirea Marelui Buddha ("Daibutsu") din sala principală a
Tōdai-ji () [Corola-website/Science/330624_a_331953]
-
în Japonia, la invitația împărtului Shōmu, vestitul călugăr chinez Ganjin (688-763). El este cel ce a introdus ritualul de hirotonire ("kaidan"), un an mai târziu construinduse la Tōdai-ji primul altar de hirotonire ("kaidan-in") din Japonia. Toți noii preoți și călugări budiști trebuiau să vină aici pentru a fi hirotonisiți. Printre clericii budiști ce au fost hirotonisiți aici se numără celebrul Saichō (767-822) și Kūkai (774-835). Tot aici aveau loc și alte ceremonii importante, ca de exemplu celebrul ritual Omizutori. Cu timpul
Tōdai-ji () [Corola-website/Science/330624_a_331953]
-
El este cel ce a introdus ritualul de hirotonire ("kaidan"), un an mai târziu construinduse la Tōdai-ji primul altar de hirotonire ("kaidan-in") din Japonia. Toți noii preoți și călugări budiști trebuiau să vină aici pentru a fi hirotonisiți. Printre clericii budiști ce au fost hirotonisiți aici se numără celebrul Saichō (767-822) și Kūkai (774-835). Tot aici aveau loc și alte ceremonii importante, ca de exemplu celebrul ritual Omizutori. Cu timpul, influența templului Tōdai-ji a scăzut, deoarece capitala a fost mutată la
Tōdai-ji () [Corola-website/Science/330624_a_331953]
-
pierde puterea în favoarea altor temple, precum Enryaku-ji, care obțin autonomia de a-și hirotonisi proprii preoți. În următorii ani apar diferite încercări nereușite de a readuce puterea demult pierdută a templului. Cu toate acestea, Tōdai-ji rămâne cel mai important templu budist din Japonia. În prezent, templul joacă rolul de centru atât religios, petrecându-se aici ceremonii și procesiuni budiste, cât și cultural-istoric, găzduind expoziții și fiind una din principalele atracții turistice a orașului Nara. Se spune că la constrcția templului au
Tōdai-ji () [Corola-website/Science/330624_a_331953]
-
ani apar diferite încercări nereușite de a readuce puterea demult pierdută a templului. Cu toate acestea, Tōdai-ji rămâne cel mai important templu budist din Japonia. În prezent, templul joacă rolul de centru atât religios, petrecându-se aici ceremonii și procesiuni budiste, cât și cultural-istoric, găzduind expoziții și fiind una din principalele atracții turistice a orașului Nara. Se spune că la constrcția templului au participat foarte mulți călugări, conduși de către arhitectul și călugărul Gyōki (668-749), care au călătorit în toată Japonia pentru
Tōdai-ji () [Corola-website/Science/330624_a_331953]
-
solicita donați. Templul a fost construit în anul 745, dar a fost finalizat complet abia în anul 751, constituind un mare complex religios. La ora actuală, Tōdai-ji este cea mai mare construcție religioasă din lemn și cel mai mare templu budist din Japonia. Construcția templului aproape că a falimentat economia japoneză. Sala Marelui Buddha ("Daibutsuden") de la Tōdai-ji a fost reconstruită de două ori din cauza unor incendi. Construcția actuală datează din secolul al XVIII-lea. Marele Buddha are o înălțime de 15
Tōdai-ji () [Corola-website/Science/330624_a_331953]
-
este în întregime din bronz. La ceremonia de sfințire a statuii, au participat 10.000 de oameni, iar ceremonia a fost efectuată de călugărul indian Bodhisena. Pe lângă Sala Marelui Buddha, Tōdai-ji mai deține în complețul său câteva altare ,o clopotniță budistă ("shuro"), o sală de lectură a sūtrelor ("kōdo"), o sală de păstrare a tobei sacre ("kōro"), și în sud se află o poartă cu două statui a doi paznici cerești ("Niōmon"). Poarta datează din secolul al XII-lea, fiind construită
Tōdai-ji () [Corola-website/Science/330624_a_331953]
-
Unkei (1150-1223). Complexul inițial conținea două pagode ("tō") de 100 de metri, dar au fost distruse în urma unui cutermur. De asemenea, există și o Sală a Lotusului ("Hokke-dō") unde se păstrează o colecție impresionantă de statui și de obiecte ceremoniale budiste. În 1998 templul Tōdai-ji a fost înscris în lista locurilor din Patrimoniul Mondial UNESCO făcând parte din complexul "Monumentele și grădinile din orașul imperial Nara".
Tōdai-ji () [Corola-website/Science/330624_a_331953]
-
texte ce conțin predici din timpul vieții lui Buddha. Cuvântul "sūttras" vine din limba sanscrită și înseamnă "predică" sau "discurs". au fost predicile făcute de către Buddha în timpul vieții sale. La scurt timp după moartea sa, a fost organizat Primul consiliu budist, unde călugării budiști au luat hotărârea să scrie predicile sale pe hârtie. Acestea au devenit ulterior sūtrele de astăzi, textele canonice și cele mai importante ale budismului, împreună cu Vinaya, regulile monahale. Înițial au fost nouă sūtre, apoi doisprezece, apoi numărul
Sūtrele () [Corola-website/Science/330638_a_331967]
-
predici din timpul vieții lui Buddha. Cuvântul "sūttras" vine din limba sanscrită și înseamnă "predică" sau "discurs". au fost predicile făcute de către Buddha în timpul vieții sale. La scurt timp după moartea sa, a fost organizat Primul consiliu budist, unde călugării budiști au luat hotărârea să scrie predicile sale pe hârtie. Acestea au devenit ulterior sūtrele de astăzi, textele canonice și cele mai importante ale budismului, împreună cu Vinaya, regulile monahale. Înițial au fost nouă sūtre, apoi doisprezece, apoi numărul lor a tot
Sūtrele () [Corola-website/Science/330638_a_331967]
-
este o sectă budistă ezoterică , a budismului Mahayana și una dintre numeroasele școli majore ale budismului japonez. Numele de "shingon" vine din limba sanscrită și înseamnă "cuvântul adevărului". Ideile școlii au apărut în secolul al VIII-lea, în China, odată cu venirea călugărului indian Śubhakarasiṃha
Shingon () [Corola-website/Science/330647_a_331976]
-
primul templu al sectei Shingon, templul Tō-ji din Kyoto, iar în anul 816 se instalează pe Muntele Koya, de lângă Osaka, unde înființează templul Kongōbu-ji , stabilind cartierul general al sectei. În această perioadă, secta Shingon are cele mai multe temple în raport cu alte secte budiste din Japonia. Secta Shingon a exercitat o foarte mare influență, chiar și asupra curții imperiale unde exista un pavilion dedicat sectei. Secretul succesului consta în excepționala splendoare a serviciului divin al sectei și în magia și misterele practicate în timpul ceremoniilor
Shingon () [Corola-website/Science/330647_a_331976]
-
și misterele practicate în timpul ceremoniilor. Multe ritualuri le regăsim și în secta Tendai. Cu toate că Shingon avea un număr mare de adepți, iar influența sa rivaliza cu Tendai, ambele secte au suferit odată cu apariția sectelor budismului Jōdo și a altor școli budiste. În ziua de astăzi, Shingon rămâne o sectă foarte importantă în Japonia.
Shingon () [Corola-website/Science/330647_a_331976]
-
doctrină din Sutra Lotusului întregului continent asiatic. Nichiren și-a dedicat viața japonizării budismului, încercând să-și facă secta cât mai perfectă. Tot ce era subtil, obscur sau dogmatic, fiind inaccesibil omulul simplu a fost înlăturat din doctrină. Celelalte secte budiste afirmau că femeile nu pot ajunge la iluminare și trebuie să se reîncarneze în bărbați pentru a putea, dar Nichiren a șters această inegalitate, bazânduse din nou pe Sutra Lotusului. În perioada Kamakura (1185-1333), secta Nichiren era cunoscută sub numele
Nichiren (budism) () [Corola-website/Science/330756_a_332085]
-
budism a avut cea mai slabă influență asupra artei japoneze și a evoluției ei. Astăzi, discipolii contemporani ai sectei Nichiren au desfășurat o activitate bogată și o organizare perfectă, cu toate că secta are un număr restrâns de adepți în comparație cu alte secte budiste japoneze.
Nichiren (budism) () [Corola-website/Science/330756_a_332085]
-
este o zeitate budistă venerată în budismul Mahayana, dar și în budismul Vajrayana. Ea este asociată cu lumina și soarele, și este considerată Mama Stelei Nordului. Simbolurile zeiței sunt raza de soare, colțul de animal, săgeata, arcul, acul și firul de ață. apare în
Marici () [Corola-website/Science/330786_a_332115]
-
reprezintă un complex de altare, statui și temple budiste, aflate la 12,5 km de orașul Luoyang, provincia Henan, din China. Ele sunt un foarte bun exemplu al dezvoltării artei budiste chineze, de aceea, în anul 2000 au intrat în patrimoniul mondial UNESCO. au fost săpate în calcar, în
Grotele Longmen () [Corola-website/Science/330795_a_332124]
-
reprezintă un complex de altare, statui și temple budiste, aflate la 12,5 km de orașul Luoyang, provincia Henan, din China. Ele sunt un foarte bun exemplu al dezvoltării artei budiste chineze, de aceea, în anul 2000 au intrat în patrimoniul mondial UNESCO. au fost săpate în calcar, în munții Xiangshan și Longmen, pe malul de est și de vest al râului Yi. Numele de "longmen" înseamnă "poarta dragonului", deaoarece grotele
Grotele Longmen () [Corola-website/Science/330795_a_332124]
-
orașul Datong, provincia Shanxi și Grotele Mogao, lângă orașul Dunhuang, provincia Gansu. Complexul este cel mai mare din China și cuprinde aproximativ 2.345 de grote, unde există 100.000 de statui și basoreliefuri ce reprezintă diferite divinități din mitologia budistă. Există, de asemenea, peste 60 de pagode din piatră, 2.500 de inscripți și simboluri budiste și 10 temple săpate în stâncă. Împăratul Xiaowen (471-499 d.Hr) din dinastia Wei de Nord, a decis să mute capitala de la Datong la
Grotele Longmen () [Corola-website/Science/330795_a_332124]