1,895 matches
-
place să stau de vorbă cu tine. Ești atât de diferit de ceilalți... „Nu pot să sufăr să depind de ceva...“ ma maimuțări Midori. Am ajutat-o s\ spele vasele. Ea le spăla, eu le ștergeam și le puneam pe bufet. — Ai tăi nu sunt acasă astăzi? am întrebat-o. — Mama e în mormânt. A murit acum doi ani. — Mi-ai mai spus. — Sora mea e la întâlnire cu logodnicul ei și probabil că au plecat undeva cu mașina. El lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu v-a fost ușor, am spus eu. — Și apoi ne lasă baltă și pleacă în Uruguay. Am tăcut și am șters mai departe farfuriile. După ce le-am terminat de șters, Midori le-a luat și le-a băgat în bufet. — Mai ai vești de la tatăl tău? am întrebat. — O vedere și atât. În martie. În loc de o vedere cu un peisaj, ne-a trimis una cu un măgar. Nu ne-a scris decât prostii: că-i foarte cald, că fructele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
strălucitoare. Voiam să o privesc cu luminile stinse. — Ce drăguț! Spuse Naoko. Reiko, nu mai avem lumânări rămase de la ultima pană de curent? — Cred că mai sunt în sertarul de la bucătărie. Naoko s-a dus la bucătărie, a deschis sertarul bufetului și a venit cu o lumânare mare. Am aprins-o, am picurat puțină ceară în scrumieră și am pus lumânarea, dreaptă. Reiko și-a aprins o țigară de la flacăra lumânării. Așa cum stăteam toți trei în jurul lumânării, învăluiți în liniștea desăvârșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spus că nu mai vrea. — Trebuie să mănânci măcar asta, zise Midori. — Mai târziu, spuse el. — Ce mă fac cu tine? Dacă nu mănânci, nu te înzdrăvenești. Nu vrei să faci pipi? — Nu. — Watanabe, n-ai vrea să coborâm la bufet să mâncăm și noi ceva? m-a întrebat Midori. Am fost de acord să mergem, deși nu prea aveam chef să mănânc. Bufetul cu autoservire era plin de doctori, asistente și vizitatori. Holul din subsol care servea drept bufet, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mănânci, nu te înzdrăvenești. Nu vrei să faci pipi? — Nu. — Watanabe, n-ai vrea să coborâm la bufet să mâncăm și noi ceva? m-a întrebat Midori. Am fost de acord să mergem, deși nu prea aveam chef să mănânc. Bufetul cu autoservire era plin de doctori, asistente și vizitatori. Holul din subsol care servea drept bufet, fără nici o fereastră, era încărcat de scaune și mese și toată lumea vorbea în timp ce mânca - probabil despre boli și bolnavi - iar ecoul vocilor răsuna ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la bufet să mâncăm și noi ceva? m-a întrebat Midori. Am fost de acord să mergem, deși nu prea aveam chef să mănânc. Bufetul cu autoservire era plin de doctori, asistente și vizitatori. Holul din subsol care servea drept bufet, fără nici o fereastră, era încărcat de scaune și mese și toată lumea vorbea în timp ce mânca - probabil despre boli și bolnavi - iar ecoul vocilor răsuna ca într-un tunel. Din când în când, ecoul era înăbușit de microfonul la care se solicita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
eu. Dar te implor, mi se adresă ea, nu-mi mai vorbi despre „sărăcie“, nu are nici o legătură una cu alta. Normal că în fiecare grupă sunt și fete îngâmfate, dar majoritatea suntem absolut normale. Noi mâncăm de prânz la bufetul facultății și nu cheltuim mai mult de două sute cincizeci de yeni pe mâncare. Stai puțin, Hatsumi, am întrerupt-o eu. La bufetul de la facultatea mea se găsesc trei categorii de mâncăruri de prânz: categoria A - o sută douăzeci de yeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că în fiecare grupă sunt și fete îngâmfate, dar majoritatea suntem absolut normale. Noi mâncăm de prânz la bufetul facultății și nu cheltuim mai mult de două sute cincizeci de yeni pe mâncare. Stai puțin, Hatsumi, am întrerupt-o eu. La bufetul de la facultatea mea se găsesc trei categorii de mâncăruri de prânz: categoria A - o sută douăzeci de yeni, categoria B - o sută de yeni, categoria C - optzeci de yeni. Sunt colegi care se uită urât la mine când dau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tu!“. Între timp nimeni n-a observat că Petite-Ma se ridicase de la masă și se apropiase de pianul la care nu se mai cântase de ani de zile. Din când În când foloseau tăbliei pianului Închis ca pe un bufet pentru farfuriile și tăvile care nu mai aveau loc pe masă. — E minunat că aveți amândouă aceeași vârstă, și-a Încheiat mătușa Banu monologul. O să vă Împrieteniți. Asya s-a holbat la mătușa Banu cu interes reînnoit, Întrebându-se dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
timp. După rugăciunea aceea, mătușa Banu s-a dat jos din pat, și-a pus halatul și cu pași repezi și ușori s-a Îndreptat spre baie să se pregătească pentru rugăciunea de dimineață. S-a uitat la ceasul de pe bufetul dinăuntru: șapte patruzeci și cinci. Stătuse atât de mult În pat certându-se cu domnul Bitter, cu propria ei conștiință? Și-a spălat În grabă fața, mâinile și picioarele, s-a Întors În camera ei purtând vălul ei transparent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îndrăgostite. Nu știu. Nu l-am Întâlnit niciodată În persoană. Suntem prieteni pe internet. Îi admir inteligența și pasiunea, cred. Nu vrei să-l Întâlnești Într-o zi? — Da și nu, a mărturisit Armanoush după ce a cumpărat un simit de la bufetul mic și aglomerat dinăuntru. A rupt o bucată și cu ea În mână s-a sprijinit de balustrada care Înconjura puntea, așteptând să se apropie un pescăruș. — Nu trebuie să-i aștepți să apară, a zâmbit Asya. Aruncă o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și se duse În Cilindrul E, În bucătărie. Levy pregătise pentru cină o prăjitură cu căpșuni, dar nimeni n-o mâncase din pricina accidentului lui Edmunds. Era sigur că se afla tot acolo, dar, nemaigăsind-o, se simți frustrat. Deschise ușile bufetului și le trânti la loc. La fel procedă și cu ușa frigiderului. . „Liniștește-te“, Își spuse. „A fost doar o alarmă falsă.“ Dar nu reuși să scape de sentimentul că se afla sechestrat, Înțepenit Într-un soi de plămân metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fără exagerare, o realitate iconică. În anii '60, multe mănăstiri au fost închise, devastate și transformate în sanatorii TBC, spitale de psihiatrie, depozite, grajduri. Câteva exemple: Căpriana (1962), Hâncu (1960), Saharna (1964), Noul Neamț (1962), Hârjăuca (1962 în altar, devenit bufet, se vindeau vin, țigări, coniac). Începând cu anii '90, situația, impusă de homo sovieticus, s-a schimbat. Legat de religie și de cultură, Basarabia este țara unor ciudate contraste. Are două Mitropolii: una (mitropolit Petru) ține de Patriarhia română, cealaltă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
a cerut probabil să vă rezumați la un simplu „mulțumesc”. Personal am apreciat enorm decizia dumneavoastră de a da pur și simplu din cap în semn de recunoștință, ceea ce a permis apoi mulțimii adăpostite sub umbrele să se repeadă spre bufetele amenajate în diverse puncte ale grădinii, moment cînd s-a oprit și ploaia de altfel. Iertați-mă dacă evocarea mea pare puțin malițioasă, sunt și eu, în felul meu, un observator al lumii, dar mai mult decît atît sunt un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
țară în plasa Comana, ăsta nici nu putea fi un motiv de suspiciune, ce să facă un maior, în retragere probabil, ajuns în capătul lumii ca să dea de gîndit Serviciului?, mai pomenea Leonard Bîlbîie de niște întîlniri la Șosea, în fața Bufetului ori în Cișmigiu, veneau cam tot aceiași, de fiecare dată îmbrăcați în cămașă neagră și pantaloni pană, aducea a carnaval, a mascaradă, nimeni nu putea interzice cuiva să bea bere cu amicii, chiar dacă ar fi venit în izmene, nu? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu se potrivea deloc desfășurarea forțelor, repartizarea centrului de greutate cum s-ar spune. Deci, armata, cîtă era, dar tot armată rămînea, implicată în complot era în Capitală, o mînă de oameni, sprijinită de cîțiva civili care trăgeau beri la Bufet ori în Cișmigiu și se jucau de-a insurgenții, insigne, uniforme, ar fi și niște pușcoace la mijloc, Bîlbîie n-a scris despre așa ceva, dar fără pocnitori și petarde nu se poate, ca la carnaval, poate asta și era, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce puteau însemna 300 de caraghioși care se jucau de-a conspirația, de-a hoții și vardiștii. Purtau uniforme, scriau proclamații, își agățau în piept insigne și la șold pumnale, se strîngeau seara în Cișmigiu sau la Șosea, cam în jurul Bufetului, mai trăgeau cîte o bere ori un țoi de mastică, făceau politică pe marginea drumului, toată lumea făcea!, ce puteau însemna toți ăștia, niște amărîți de maiștri militari, civili, doi-trei locotenenți, doi-trei căpitani, care în loc să umble după fuste umblau după aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apa mergea înainte, piatra macina, făina curgea și nimeni nu se gîndea să schimbe moara cu altceva și nici rînduiala cu devălmășia ori cu bunul plac. De aceea dormise liniștit și cînd afla ce se mai punea la cale în Bufetul Parlamentului, ori în casele boierești din Cîmpineanu, ori la moșie, între două petreceri cu lăutari; dormea liniștit în primul rînd pentru că știa și, în al doilea rînd, pentru că tot ce știa nu era mare lucru, nu însemna un capăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca și cum ar fi fost doar o întrerupere pentru recăpătarea ritmului respirației. "Erau îndeajuns de multe motive ca să accepte, așa încît încă în acea seară am participat împreună cu Bîlbîie și cu Popianu la o întîlnire secretă a fasciei. Știți unde, lîngă Bufet-ul de la Șosea." Era sigur că Mihail avea informații complete în ceea ce privește întrunirile complotiștilor, doar Bîlbîie era subordonatul lui, doar el îl trimisese în gura lupului. Încerca să stabilească un soi de complicitate tacită între el și directorul Serviciului, cu puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
toți, dacă va fi întrebat o să știe și cîți dinți are în gură colonelul ăla țicnit, Stoicescu, e singura mea șansă. Și o să o folosesc." Într-adevăr, a folosit-o. Bîlbîie l-a dus pe Popianu la întîlni rea de la Bufet, întîlnirea de aseară, de astă-noapte, mai bine zis, domnule Mihail. Eu am venit puțin mai tîrziu, am totuși o situație, o poziție, un prestigiu, nu se cade să vin la o întrunire, oricare ar fi ea, printre primii. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așteptat, întîrziind mă fac așteptat. O chestiune tehnică, face parte din educația celor ca noi. Mă rog, am sosit cu întîrziere și am constatat imediat o stare de spirit cu totul și cu totul specială. La treizeci de metri de Bufet este un fel de magazie din scînduri. Se țin butoaie, ambalaje, nu prea umblă nimeni înăuntru. Acolo se stabilise un fel de stat-major ad-hoc. Membri de rînd erau împrăștiați printre copaci, beau bere la sticlă, fără să scoată un cuvînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că însăși moartea omului său, inspectorul principal Bîlbîie, a cîntărit cel mai mult în aprecierea asupra gravității și seriozității complotului. Imediat după plecarea prințului Pangratty, dăduse dispoziție echipei de legiști să se deplaseze la Șosea și în magazia de lîngă Bufet a fost găsit într-adevăr cadavrul inspectorului principal Bîlbîie. În cădere se zgîriase nițel într-un cui ieșit din peretele magaziei și fotografia luată era de-a dreptul cutremurătoare. Puteai bănui o moarte violentă de martir, după sîngele prelins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să se intereseze dacă ziarul rival avea vreo ofertă de slujbă. Când sosiră, broșurile de prezentare ale căminelor o deprimară la culme pe Fran. Erau atât de lucioase și prelucrate, ca o reclamă la vreun hotel de weekend, care promitea bufet suedez și piscină, deși știai că realitatea consta mai degrabă în niște sendvișuri cu brânză și o cadă mizerabilă. Cu toate astea, și Laurence și maică-sa insistară să meargă să le vadă. În cele din urmă, restrânseră opțiunile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
caz de care îmi amintesc este acela de a fi fost încadrat la un post de miliție un tânăr de profeșie cioban, bineț legat la trup cu o privire vioaie dar cu un intelect redus, stătea mai toată ziua pe la bufetul din comună, rezemat în armă ca în bâta de la stână. Într-o zi, doi tineri dorind să vadă cum reac ionează, i-aț luat arma care era rezemată de perete i a plecat, dar în urmă, subofițerul nu a schițat nici un
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
a surprins recunoscând fără dificultate ziduri și locuri, peste care timpul parcă nu trecuse, nu ca în Bucureștii ei. Piațeta din fața gării era ușor modificată și altele erau taxiurile, lipsite de cubul din spate, ca un cupeu de trăsură; dar bufetul era în același loc, la dreapta ieșirii. Ulmii din piața Bourg de Four nu mai erau, nici Le Café des Ormeaux sau cafenelele celebre, cu terasă, Le Globe, Le Nord, La Chesa, unde nu o dată întârziase pentru o prăjitură al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]