13,753 matches
-
să fie sfătuit să se ducă la casa lui. Cum s-o fi descurcat, fiecare, cel de sus știe. Vina a căzut, totuși, asupra conducătorului auto. Pentru că, el, ar fi trebuit, cu propria-i mână, să pună în câte un buzunar, nota cu adresa pușcașilor. În felul acesta, ar fi putut să caute, să găsească adresele matolilor, și să-i ducă, pe toți, la casele lor. Astfel, nu s-ar fi dus vestea, ca de popă tuns, despre isprava celor pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
totuși, tresări. În următoarea fracțiune de secundă se întrebă: oare de ce, acea pată de culoare, pe peretele camerei? Se ridică în picioare. Oare de ce? - se reîntrebă, după care, și mai curios, puse un taburet pe birou , scoase un briceag din buzunar și începu a scobi în locul amintit. Apoi, contactă studioul de televiziune Gălăgia Română: Alo! Veniți repede! Am depistat, la Consiliul Popular Județean, un cuib de spionaj. Dacă e periculos? E foarte periculos. și dacă suntem siguri că e? Foarte siguri
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
subalterni și eu vă sunt șef.Bine, dar de ce ne spionați? E treaba mea. Numai? Nu. și a șefilor mei. A șefilor noștri, ai tuturor. Bine că văd că ne-am făcut cu toții prieteni. Da. și? Că vă îmbărbătați. Din buzunarul lui Simirad începu a zbârnii, ceva nevăzut și ceva nedeslușit. Când duse palma la ureche, auzi un apostrof: ce-i acolo, cu voi, mă; ce se aude? Nu știu. Vezi. și, fă-ți ordine în gânduri. Ai auzit? Am.și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a conchis el, dacă puterea mea de a face față funcțiilor încredințate de societate este inferioară, eu trebuie să dispar. Cum? Bine. Să dispar, eu, împreună cu cei care m-au adus pe lume. Simplu de tot. N-am pistolul în buzunar? În mână, adică! Ba-l am. Atunci, de ce mai stau la gânduri? S a dus la triajul CFR din marginea orașului. Acolo muncea tatăl său. L-a găsit repede. L-a întâmpinat cu ”bine-ai mai venit pe la mine” , iar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
vacanța pe locurile natale, au fost luați la întrebări, de către unul din feciorii primarului. Bă, li s-a adresat el, voi ați achitat taxa de protecție? Care taxă și pentru care protecție? În loc să pui întrebări, mai bine ai căuta prin buzunare, și mi-ai achita, acum, trei sute de lei. și tu? Tu dai patru sute, iar tu, pentru că ai venit cu bicicleta, dai și mai puțin. La urma urmei, de ce să vă dăm noi acești bani? Pentru că așa scrie la legea noastră
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
prefectura județului. De aici încolo, căile domnului Emil au fost larg deschise, către tot ce-i dorea sufletul. și voința. și orgoliul. și încăpățânarea. Mărimile de cel mai înalt rang ale statului român i-au devenit niște biluțe necuvântătoare, în buzunarul de la butonieră. La toartă cu șeful statului roman, de la acea vreme, tăia și spânzura, în stânga și în dreapta, și-n susul și-n josul dreptăților, dar, mai ales, în al nedreptăților. Declarat, în limbajul său, și în al celor pe care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Da, e a voastră; dacă judecăm lucrurile din acest punct de vedere, sunteți și voi, alături de mama-eroină, cineva. Păi, atunci, avem cum îi anunța, pe cei de la Cartea Recordurilor, despre acest fapt? Evident. A și scos, doctorul, telefonul mobil din buzunar, și a întrebat, unde știa el că trebuie să întrebe, după care, i-a comunicat, lui Ion Sandu. Gata. S-a făcut. Ați fost luați în studiu. Urmează să întocmim anumite acte, pe care să le trimitem acolo. Dar, lăsați
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sânge închegat și rece. Au urmat brațele și picioarele. Am așezat trunchiul și membrele în cufăr, în ordine, le-am acoperit cu hainele Ei, aceleași haine negre. În sfârșit, am tras capacul, am încuiat cufărul și am pus cheia în buzunar. Când am terminat, am respirat ușurat. Am ridicat cufărul și l-am cântărit în mână. Era greu. În viața mea n-am mai simțit o astfel de oboseală. Nu, n-aș fi putut pentru nimic în lume să car singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe acest pământ. Am lăsat cufărul jos. Bătrânul vizitiu se întoarse și-mi spuse: - E foarte aproape de Șah Abd-ol-Azim. Nici că se putea un loc mai bun pentru tine, neam de pasăre nu zboară pe-aici... M-am căutat prin buzunare să-l plătesc pe drișcar: n-aveam la mine mai mult de doi gherani și un abassi. Omul izbucni în același râs uscat și înfricoșător: - Nu-i nimic, îmi dai după. Știu unde stai. Mai ai treabă cu mine? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
toată dexteritatea unui specialist. Săpând în pământ, găsi un obiect care mi se păru un vas emailat. Îl înfășură cu o batistă murdară. Se ridică în sfârșit: - Asta-i groapa. La fix, pe măsura valizei, ha! M-am căutat prin buzunare să-i plătesc: n-aveam la mine decât doi gherani și un abassi. Bătrânul izbucni într-un râs uscat și îngrozitor: - Nu-i nevoie, nu face nimic, îți știu casa. Și apoi, în schimbul plății, am găsit vasul ăsta, e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu grijă cufărul și l-am așezat în groapă. Dimensiunile erau exact pe măsura lui. Totuși, pentru ultima oară, doar pentru ultima oară, am vrut să mai privesc înăuntru. M-am uitat în jur, nici țipenie. Am scos cheia din buzunar și am deschis. Dar când, dând de-o parte pulpana veșmântului negru, am văzut, sângele închegat și, printre viermii care colcăiau, ochii Săi mari, întunecoși fixându-mă, goliți de orice expresie, buimaci, ochii Săi în străfundurile cărora se îneca întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vezi, astăzi am fost să sap un mormânt și din pământ a ieșit acest vas. Știi, e un vas de Ragheh, din vechiul oraș Rey, ha! Și-apoi, nu-i nimic, ți-l dau ca amintire. M-am căutat prin buzunare și am scos doi gherani și un abassi. Cu un râs sec și îngrozitor, bătrânul spuse: - Niciodată, nu face nimic. Te cunosc, îți cunosc casa. Am o drișcă la doi pași de aici. Hai să te duc, ha! E foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ca două picături de apă. Avea ochii oblici de turcmen, pomeții proeminenți, de culoarea grâului, nasul senzual, fața slabă și brutală. Își ținea în gură degetul arătător de la mâna stângă. Involuntar, m-am apropiat de el, am scos prăjiturile din buzunar și i le-am întins: „Șah Djan mi le-a dat pentru tine.“ Fiindcă el îi spunea soției mele Șah Djan, ca și cum era mama sa. Foarte mirat, contemplă prăjiturile cu ochii săi oblici și le acceptă cu o mână ezitantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Alergam pe străzi, toate personajele pe care le vedeam se uscau pe loc. Nu îndrăzneam să mă uit în urmă. Ajuns în fața casei socrului meu, îl găsii pe fratele mai mic al târfei stând pe bancă. Am băgat mâna în buzunar și am scos două prăjituri; am vrut să i le dau, dar, când l-am atins, capul i se desprinse de trup și se rostogoli pe pământ. Mă trezii în țipete. Încă nu se făcuse ziuă. Inima îmi bătea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
zbârlea părul pe cap. Îmi spuse: „Cumperi fără să te uiți? Vasul ăsta nu costă nimic, ha? Ia-l, tinere, și să-ți poarte noroc!“ Pronunță cu un accent deosebit: „Nu costă nimic, să-ți poarte noroc!“ Mă scotocii prin buzunare și pusei doi dirhami și patru pașizi pe marginea covorului. Râse din nou, cu un râs teribil, de ți se zbârlea părul pe cap. Aș fi vrut să intru în pământ de rușine. Mi-am înfundat capul între mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Triumf - fără surprize. Am băut un vin pe Sena, pe un vaporaș-restaurant. E momentul să spun cîteva cuvinte și despre restaurantele Parisului. Ele sunt foarte multe, evident, și particularizate. Găsești, cum e firesc, tot ce vrei, la prețuri pentru toate buzunarele : de la 5 euro , la 500 de euro; nu am vrut nimic din ce găsesc și-n țară, dar, recunosc cu rușine, nu am avut destui bani (& destul timp) să-mi satisfac plăcerile de gourmet: am gustat zilnic, camembert, avocado cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
le furile nu mai sunt fixe, ca atunci; azi, un actor tînăr poate lua Între 600 de lei (majoritatea!) și ...6.000 (știu un caz, la Sibiu)! Cert e că oricît de anti-comunist aș fi, recunosc că mă seacă la buzunar, În ultimii ani, cărțile. Căci din 350 de lei nu poți cumpăra 100 de cărți din colecția Biblioteca pentru toți! Dar 55 de litri de vin, da!... Citesc, În fine, o cronică scrisă cu umor , la o reprezentație bucureșteană, Într-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
între ei tot asa o făsea, tot asa s-or chinui unu' pă altu'?" "Niște hoți! A frecat și ei menta p'in facultate, cu alde d-ăștia ca dom' Scufiță al nostru, și p-ormă îți saltă parnosu' dân buzunar, dă zici că ce-i aia. Știe ăia ce-i munca? Știe pă dracu' să-i pieptăne!", mârâie Cateluța cuprinsă de o sfântă mânie proletară. Își revine însă, reîntorcându-se la termos. Îl cercetează, aruncându-și ochii în interiorul lui. Iar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
căutate cu atâta sârg. Icni scurt și-și cuprinse mutra în palme. Simți cum sângele călduț i se prelinge printre degete. Își depărtă mâinile, uitându-se la ele zdruncinat, clipind des din felinare, înlăcrimat de durere. Își vârî mâna în buzunar și scoase de acolo un șomoiog de hârtie igienică, din cea sfertisită de la toaleta aflată la decanat. De fapt ca să fiu cât mai exact în descrierea mea, doar am spus clar că am o formație științifică era hârtie din sulul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
singura toaletă vizibilă. După alte cinci minute, apăru de acolo cu o figură întrucâtva mai mulțumită și se salută cu doi bărbați cu costumașe verzi și bonete așijderea. Tipii tăifăsuiau relaxați cu câte un pahar de plastic în mână. Pe buzunarele de la pieptul fiecăruia scria "Chirurgie I". Curând li se alăturară două fătuci în halate albe care-și aprinseră niște țigări lungi și subțirele. Pacientul cel brunet gemu sonor, privind întregul grup cu un subînțeles străveziu. Dar aceștia ascultau cu multă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aici, mă, azil de bătrâni sau urgență?!". O fetișcană fardată cam strident, de ai fi zis că e practicanta unei alte meserii decât aceea de asistentă medicală, se iți zăpăcită-n ușă. Întrebă candidă, în timp ce-și strecura în buzunar telefonul scump: "Îl preiau eu pe pacient pentru toaletare?". "Păi, pentru ce altceva? Vrei să-i ții un curs de Tantra sau ce? Ai grijă, tu, să nu te obosești prea tare. Să nu te surmenezi, dragă!", face ironic doctorul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că o dată ajuns în fața blocului ar fi trebuit să-i scape și șoferului măcar o sutică, acolo, de două berici la pet. "Lasă, moșule, că alea două bericioaice e bune și pentru măndel. Ce-mi șade rău suta aia-n buzunar? Oricum am abonament pă toate liniile", își zise el, plin de chibzuință. Ar fi dat o raită până la facultate, să-și lase adeverința de concediu medical la secretariat. Dar era încă devreme, cucoanele abia soseau la ora aia și s-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
prea bine. Auzi chicotelile lor când traversă holul. De-aia nu mai putea el. Era mulțumit că nu pierduse vremea și că, în privința actelor, treaba era rezolvată. Avea o săptămână liberă la dispoziție și aproape trei milioane de lei în buzunar. Boier! Ieși în curte binedispus și aruncă așa, într-o doară, văzându-l pe Anton că se zgâiește în lungul drumului: "Ce faci, bre, te uiți după liberare?". "Nu, măi nea, după gunoieri mă uit. Că trebuia să vie dă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
el. Nici nu să deranjează să piardă zece minute cu mine-n seara asta. Îți dai tu seama!? Două telefoane a dat, după ce i-am venit io cu ideea pă tavă, și în câteva zile i-a și sărit parnosu-n buzunar. Da' cine a gândit manevra și a transpirat pentru ea? Ă? Cine? Tot Relu, săracu'. Ce însemnează, dom'ne, funcția! Funcția și relațiile... Aia e!". Când deschise ușa, un curent grozav se stârni în biroul impozant. Acest fenomen generat de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să depășească discuțiile banale din jurul lui) și le reciteam de atâtea ori, pasaj cu pasaj, până reușeam să intru bine în pielea personajului. Pe o porțiune destul de întinsă a drumului, profitând de tăcerea ce se așternuse în mașină, scotocesc în buzunarele pantalonilor și caut pe ciornele mâzgălite, una dintre cele mai convingătoare scene în ceea ce privește conturarea caracterului lui Mihai de Giulești. Auzeam parcă vocea naratorului: < tăcerea împunsă de sunetele prelungi de corn, îndepărtate, vestind începerea goanei, îi era prielnică gândurilor sale ascunse
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]