2,726 matches
-
-o. O fată de înățimea și culoarea ei a apărut în fața noastră. Era îmbrăcată în hainele albe ale templului, cu capul ras și cu amândouă urechile găurite. M-am ridicat și am strigat-o, dar ea s-a întors pe călcâie și a luat-o la fugă. Fără să mă gândesc și pâna ca mama să apuce să mă oprească, am luat-o la fugă după ea, de parcă aș fi fost un copil și nu o tânără femeie. - Tabea, am țipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să o anunț pe Re-nefer, se alarmaseră și chiar îi trimiseseră vorbă prietenei ei Ruddedit. Când soacra mea m-a văzut intrând în curte mâncând dintr-o turtă luată din piață, s-a înfuriat deodată și s-a întors pe călcâie fără să spună o vorbă. Bucătăreasa a fost cea care mi-a spus să mă grăbesc să mă duc să-l văd pe fiul meu care se întorsese ca să se refacă. - Să se refacă? am întrebat-o, dintr-odată rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-au umezit alături de mine. După ce am mâncat ce adusese Meryt, m-a obligat să mă așez în pat și mi-a masat picioarele. Toată durerea ultimelor zile s-a topit în timp ce-mi frământa degetele și-mi legăna călcâiele. După ce m-am liniștit, am rugat-o să stea lângă mine și i-am luat mâna, caldă și moale de la ulei și i-am povestit restul, ce se mai întâmplase la Teba, chiar și cum Zafenat Paneh-ah, mâna dreaptă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îmbrace cămașa, iar când m-a văzut, a început să strige că, na, bine c-am ajuns în sfârșit, e timpul să mă car de-acolo, și s-o iau numaidecât cu mine și pe prăpădita de maică-mea, cu călcâiele ei crăpate, și că nici nu știe de ce ne-a dat drumul în casa lui, când ar fi trebuit să știe alde cine suntem, până și bunicu’ nu făcuse nici cât o ceapă degerată, cât un căcat pe băț, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
arunce banul în locul meu, dar nici asta n-a avut efect, câștigam în continuare, la urmă Lupu a început să-și facă cruce, scuipând moneda a deochi, o arunca atât de sus încât reușea, între timp, să se întoarcă pe călcâi de trei ori, rugându-se la Tudor Vladimirescu să-i poarte de noroc, dar degeaba, tot eu câștigam, iar când s-a terminat pauza, ceilalți m-au privit în așa fel că mi-a cam pierit cheful să bag banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ce simțea și o șterse apoi să-i ajute pe ceilalți. Targa tocmai ajungea sus pe faleză cînd Începu să bată vîntul, Îndepărtînd brusc un colț de prelată și dezvelind chipul oribil mutilat al cadavrului. TÎnărul jandarm se răsuci pe călcîie și se duse, aplecat de mijloc, În spatele mașinii de teren, unde stomacul lui Întors pe dos se goli zgomotos. Mănuși din latex, pungi de plastic, banderole galbene, semnul triunghiular indicînd o situație critică... Răvăși partea din spate a mașinii căutînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a putea Învinge senzația de apăsare care o cuprindea, tînăra polițistă scoase revolverul din toc și se Îndreptă glonț spre zona de umbră În care se topise ciudata apariție. Ceva o lovi În spate. Cu respirația tăiată, se răsuci pe călcîie și tresări. În fața ei, același călugăr o făcu să simtă respirația grea a chipului invizibil. „Blestemato... Pleacă, blestemato...“ Cu o mișcare bruscă a mînecii largi, izbi brațul Mariei, făcînd să-i zboare arma la cîțiva metri mai Încolo. Reflexele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Yves și se Întoarse spre soția acestuia. - Vă aștept la poliție de Îndată ce este posibil, pentru depoziție. Făcu un semn autoritar spre Marie. - Vino. Ea Îl măsură cu privirea. - În ce calitate? Chantal are nevoie de ajutor. Fersen se răsuci pe călcîie luîndu-l cu el pe Yves, care ieși fără să arunce nici o privire soției lui. Marie Îi curăță și Îi pansă lui Chantal obrazul aproape fără să scoată o vorbă, fără să pună măcar o Întrebare. Își aminti cum, la vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru ca Loïc să n-o mai scuture pe biata femeie care protesta că nu spune decît adevărul gol-goluț. - Gwen, spune-mi că nu e adevărat! Tăcerea ei stingherită era un răspuns. Loïc, alb la față și crispat, se Întoarse pe călcîie și urcă În mașină. - Loïc! Loïc, așteaptă! Demarase deja. Coșul de nuiele rămas deschis lăsă să scape plasele din care crabii se cărăbăniră pe dată. Marie Înțelesese din remarca disprețuitoare a lui Arthus că vestea despre legătura dintre Chantal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Credeam că tu ești cea care se va prezenta la alegerile municipale! Gwen Îl privi pe Philippe care se apropiase de ea, deloc Înșelată de perfidia cuvintelor lui, În pofida privirii inocente pe care i-o adresă, și se Întoarse pe călcîie. Nu o zgîndărise remarca - deși ar fi avut motive - dar, o dată mai mult, Pierric se făcuse nevăzut, iar Gwen tremura la gîndul că se dusese din nou să dea tîrcoale pe faleză. * * * - Ei bine, spuneți-i procurorului că dacă ajutoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pregăti, strecură arma Înăuntru și ieși, cu privirea inexpresivă. Ciocăni aproape violent la ușa camerei lui Fersen, iar cînd acesta se ivi, mirat, nici măcar nu-i lăsă timp să deschidă gura. - Avem treabă, te aștept jos. Se răsuci imediat pe călcîie. Lucas se feri la timp de cosița grea care-i trecu pe sub nas, răspîndind un ușor parfum. ZÎmbi deschis uitîndu-se la ea cum se Îndepărta cu pas marțial, haina scurtă lăsînd să se vadă legănarea feselor pe care, ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sau trebuie cumva să cred că... Marie Îi aruncă o privire ucigătoare și dădu drumul cheii pe care el o prinse din zbor. - Poate că am să cred pînă la urmă și eu În semne... TÎnăra femeie se răsucise pe călcîie. Parțial trezită din beție, se duse să-și recupereze propria cheie de la tablou și o șterse, ajungînd de bine, de rău la ascensor. Lucas, fără să fie deloc conștient de zîmbetul nătîng pe care-l arbora, o urmări cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
campanie care o să se lase cu sînge. Eu, da. Îl sfredeli cu privirea. - Dacă te pui de-a curmezișul drumului meu, te fac bucăți, chiar dacă pentru asta trebuie să dau la iveală secretul nostru În piața publică! Se răsuci pe călcîie, parcurse terenul de antrenament cu pas hotărît și tocmai trecea fără rușine peste spațiul verde, Înfigîndu-și adînc tocurile În gazonul delicat, cînd PM primi unda de șoc. Plasînd o nouă minge În suport, apucă crosa și, solid Înfipt pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie, adăugă el cu vocea Încordată de mînia pe care o simțea față de cel care Îl Împingea să spună astfel de lucruri. Făcea parte dintre faimoșii călugări fără cap care te-au agresat la vechea abație. Ea se Întoarse pe călcîie. Lucas primi direct În față privirea ei Încărcată de ură. - Christian n-ar fi făcut niciodată un asemenea lucru. Minți. În noaptea aceea plecase pe mare, l-am văzut. - Ai văzut goeleta, și este tocmai ceea ce voia el să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
după altele, trezind În ea buimăceală, repulsie, mînie. Ronan, sub forța șocului, se apropiase de mama lui, care se rezemă de el. Yvonne Îi privi o clipă, o crispare de suferință trecu fugar peste chipul ei, se răsuci apoi pe călcîie și se Întoarse În prag. Vocea ei făcu să se simtă o gravitate, o sfîrșeală neobișnuită cînd i se adresă lui Gwen: - E În afară de orice discuție ca acest lucru să se afle. Și exclus să păstrați copilul, adăugă ea adresîndu-i-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ia cutioara cînd auzi o ușă trîntindu-se la etaj. În hotel era un singur ocupant. O neliniște surdă Îi sfredeli pîntecele. Și atunci, Împinsă din urmă de un instinct mai puternic decît orice, uitînd de orice pudoare, se răsuci pe călcîie și se năpusti pe coridor. Lucas se Îndrepta spre ascensor ale cărui uși se deschideau deja În fața lui și a valizei pe rotile. - Pleci? Strigătul țîșnise. Surd, violent, animalic. Lucas Întoarse capul spre ea și o cercetă cu atenție. Privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dansezi?”; În momentul acela, chipul ei era foarte trist. El refuză invitația cu un gest incredibil de lent, ca al unui animal preistoric readus la viață recent. Annabelle rămase neclintită În fața lui preț de cinci-zece secunde, apoi se răsuci pe călcâie și reveni la grup. David o luă de talie și o trase la piept, hotărât. Ea Îi puse mâinile pe umeri. Bruno Îl privi din nou pe Michel; avu impresia că pe chipul lui plutea un surâs; Își lăsă privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o pereche de jeanși tăiați trei sferturi, un caftan brodat, un păr blond și ciufulit familiar... Stai aici, tocmai îi spune posesoarea celor de mai sus taximetristului. În maxim cinci minute sunt înapoi. — Freya ? Spun uluită. Aceasta se răsucește pe călcâie și face ochii mari. — Samantha ! Ce faci aici pe trotuar ? — Ce faci tu aici ? o întreb la rândul meu. Credeam că pleci în India. Păi asta și fac ! Mă întâlnesc cu Lord la aeroport în... Se uită la ceas. Zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu sunt în stare să-i răspund. Oare mai lucrez undeva ? — Am lucrat, spun într-un final. Sinceră să fiu... în acest moment nu prea știu care este situația. — Ce program de lucru ai avut ? spune Trish răsucindu-se pe călcâie, brusc interesată de conversație. — Nonstop, spun ridicând din umeri. Sunt obișnuită să lucrez toată ziua, până noaptea. Uneori, până noaptea târziu. Soții Geiger par absolut siderați la auzul cuvintelor mele. Lumea pur și simplu nu are habar ce viață au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vom pleca imediat, continuă ea, scoțând un spray parfumat și dându-se cu el. Te rog să ne pregătești ceva ușor pentru prânz, niște sandvișuri, și să-ți continui curățenia la parter. Despre cină vorbim mai târziu. Se răsucește pe călcâie. Trebuie să-ți spun că am fost amândoi foarte impresionați de meniul tău cu foie gras glazurat. — A... îhm... mă bucur ! Nu-i nimic. La ora cinei n-am să mai fiu aici. — Așa. Trish își aranjează părul cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scot o sticlă de vin alb. Îmi torn un pahar și-l beau dintr-o singură suflare, disperată. Tocmai vreau să-mi mai torn unul, când simt o senzație ciudată în ceafă. Ca și cum... m-ar privi cineva. Mă răsucesc pe călcâie și aproape îmi stă inima. În ușa bucătăriei se află un bărbat. E înalt, lat în umeri și foarte bronzat, și are ochi albaștri intenși. Are părul ondulat blond-castaniu, cu vârfuri decolorate. E îmbrăcat în jeanși vechi și un tricou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
au trecut toate apele. Și tava e al naibii de grea. Nu pot să stau toată dimineața în fața ușii de la dormitorul lor, cu o tavă în mână. Ce să fac, să mă retrag ? Tocmai sunt pe punctul de a mă întoarce pe călcâie și a mă strecura înapoi pe scări. Însă mă apucă o hotărâre bruscă. Nu. Nu mai fi atât de lipsită de vlagă. Am făcut ceai și am să li-l dau. Sau măcar am să li-l ofer. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în față și în spate de câteva ori - dar nu o pot camufla nicicum. Poate pot să merg cu mâna pusă absent în creștet, de parcă aș medita profund. Încerc câteva poze firești în oglindă. — Te doare capul ? Mă răsucesc pe călcâie și îl văd pe Nathaniel în ușa deschisă, în cămașă simplă și jeanși. — Ăă... nu, spun, cu mâna încă la cap. Tocmai... N-are nici un sens. Îmi cobor mâna din cap și Nathaniel se uită o clipă la șuviță. — Arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
foarte proastă. O să mă concentrez pur și simplu asupra noii mele slujbe. La gătit și... și... la toate celelalte. Trebuie să mă întorc la treabă. Mersi pentru verdețuri. — Cu plăcere, spune Nathaniel. — Păi bine atunci. Mai vorbim. Mă răsucesc pe călcâie ținând mănunchiul de ierburi strâns în mână, trec peste zid, reușind de data asta să nu mă lovesc la picior și pornesc cu pași mari pe cărarea de pietriș către casă. Sunt înfiorător de jenată. S-a ales praful de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
naibii dacă n-are dreptate. Atâta face. Arată cu degetul pe hârtie. Uite-aici ! — E cât a zis ea ? Vocea lui Trish o ia pe niște înalte care-ți zgârie urechea. A făcut socoteala în cap ! Se răsucesc amândoi pe călcâie pentru a se uita mai bine la mine. — E autistă ? Trish pare să nu-și revină din uimire. Of, pentru numele lui Dumnezeu. Dacă mă întrebați pe mine, asta-i numai vina filmului Rain Man. — Nu sunt autistă ! Spun. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]