1,852 matches
-
1510-1590) și provenind desigur din vechea mănăstire a lui Iațco, dintre care cinci conțin inscripții ce consemnează nume românești, alte două - nume grecești, una - un nume rutean și ultima - un nume nedefinit. În anul 1639, pe locul bisericii lui Iațco, călugărița Nastasia și fiica ei, Anghelina, au construit o biserică nouă care a transpus cu fidelitate conceptul arhitectural realizat în anul 1594 la Biserica Aroneanu. Asemănarea dintre cele două biserici constituie și un element de datare a bisericii din Ițcani, a
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]
-
teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Ițcani a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Suceava (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Mănăstirea de călugărițe din Ițcani în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților ""sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri"". După desființarea mănăstirii, biserica a fost
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]
-
Călugărița lui Denis Diderot, roman social, roman-memoriu considerat azi unul dintre marile romane ale secolului al XVIII-lea, este povestea unei adolescente de 16 ani pe care părinții o obligă să intre-n mânăstire. Neavând deloc vocație religioasă însă, Suzanne, personajul
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
obligă să intre-n mânăstire. Neavând deloc vocație religioasă însă, Suzanne, personajul principal, va încerca în mod repetat să părăsească lumea închisă a mânăstirilor, și pe măsură ce firul narațiunii avansează, înțelegem, alături de copilă, situația complexă care a dus-o implacabil printre călugărițe. Ea își va scrie memoriile în care descrie pățaniile prin care trece în diversele mânăstiri în care s-a aflat la un moment sau altul, ocazie pentru autor de a ne zugrăvi portretul acestora. La un moment dat, ea declară
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
și pentru asta speculează o afacere juridică în care nobilul se implicase cu toată influența de care dispunea, anume un proces care făcuse deja să curgă multă cerneală în acei ani, și care era chemat să hotărască dacă unei tinere călugărițe i se poate accepta ruperea legământului monastic ("mariajul" său cu Hristos) sau nu. Mai exact, este vorba despre celebrul caz al Margueritei Delamarre, născută în 1717 și plasată-n mânăstire de către părinți de la vârsta de trei ani. După moartea tatălui
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
un caracter public și alură de scandal național. În această etapă cauza ei a primit sprijin de la diverse persoane aflate în poziții influente, cum este și marchizul De Croisemare. Sentința inițială este însă reconfirmată la data de 17 martie 1758: călugărița n-are încotro decât să se împace cu soarta pe care nu și-a ales-o și pentru care nu avea vocație, ea trăind după acest moment înca 32 de ani de călugărie forțată, despre care istoria n-a mai
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
în epocă. Însă chiar și pentru a pătrunde într-o mânăstire trebuia facută o mică zestre (în comparație cu cea necesară măritișului), iar mânăstirile însele se înscriau într-o ierarhie care le facea pe unele preferabile altora. Apăruse un adevărat "comerț" cu călugărițe între mânăstiri și o adevarată concurență între familiile "posesoare" de pretendente pe de-o parte, și între mânăstiri pe de cealaltă, cum exista și o puternică tendință a mânăstirilor de a "capitaliza" individul, care reprezenta o sursă lunară de venit
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
întâmpla unicului lor copil rămas (restul de 2 murisera)! Revenind la roman și autorul lui, știm că inițial Diderot, Mme. D’Epinay (scriitoare) și baronul F.M. Grimm, compun o scrisoare către De Croisemare, ca și cum aceasta a fost scrisă de biata călugăriță Delamarre, care cerea disperată ajutor de la nobil, anunțându-l că a evadat din mânăstire (acestea erau adevărate pușcării, înconjurate fiind de ziduri și permanent încuiate; a existat de altfel o epocă în care fetele de moravuri mai ușoare (curvele) erau
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
entuziasmeaza cel mai mult comentatorii este dovada remarcabilă a înțelegerii psihologiei feminine de către un bărbat. Romanul este pentru noi și o remarcabilă frescă socială. Nu este de mirare că Diderot, filozof deist al Luminilor, s-a atașat repede cauzei bietei călugărițe strivită de mecanismul legal al timpului, căci ce-i demarca pe "oamenii Luminilor" este exact convingerea că omul trebuie să-și găsească și construiască aici, pe pământ, fericirea, așa cum o întelege fiecare individ. (știm că și alți filozofi ai Luminilor
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
a 73 de ediții în franceză, 19 în germană, 10 în italiană, 7 în engleză și 7 în spaniola. Spune doar că toate acele "prime ediții" au avut loc mult timp de la scriere și de la moartea autorului; de ex., romanul "Călugărița" a fost complet publicat prima oară în 1796, adică la 12 ani de la moartea autorului și la 36 de ani de la terminarea romanului. În ciuda credinței unora dintre noi, care încă își închipuie că "literatura de sertar" a apărut spre finele
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
și politic"). De altfel, destinul va persecuta indirect acest roman al filozofului chiar și în Franța democratică a anilor 1966, când cenzura va interzice, sub André Malraux la ministerul culturii, o vreme, filmul lui Jacques Rivette al cărui subiect este Călugărița lui Diderot... Revenind la chestiunea mobilurilor ce l-au facut pe Diderot să se angajeze atât de pasionat în ceea ce a început de fapt ca o glumă, dar care reprezenta o chestiune foarte reală și serioasă, mai merită amintit că
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
uitând de sine, zi și noapte" ". Se consideră de asemenea că Diderot a crezut că răscolirea afacerii prin demersul colectiv al lui și al amicilor, fie asta și cu o farsă, va antrena un sprijin întru evadarea și ocrotirea bietei călugărițe Delamarre. Romanul se vrea elogiu adus sutelor de mii de victime umane, în special tinereor fete sacrificate pe altarul religiei timp de prea multe sute de ani. Cititorul va reține suferința și nefericirea personajului principal Suzanne, ca fiind aceea a
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
îi spunea acestuia, în 1760, că "vă consider un om necesar, născut pentru a lumina lumea și a strivi fanatismul și ipocrizia". Bibliografie: Luminile, antologie, prezentare și dosar de Bertrand Darbeau (Flammarion) Diderot: Teme și studii de Béatrice Didier (Ellipses) Călugărița, studiul operei de Chantal Nanini (Beauchemin)
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
azi dispărut, care a fost probabil stăreție, și altul în colțul de sud-est, care se păstrează și astăzi cu rol de arhondaric. O descriere latină a Sucevei din anul 1693 consemnează că în sudul orașului se afla o mănăstire de călugărițe din veniturile căreia erau întreținute, în perioadele de pace, aproximativ 40 de fecioare și văduve. Toate acestea trăiau după obiceiul vechi, fără a fi depus vreun jurământ, în toată evlavia și castitatea. La începutul secolului al XVIII-lea, Biserica Hagigadar
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
un meșter italian. În perioada cât Bucovina s-a aflat sub stăpânirea austriacă (1775-1918), Mănăstirea Hagigadar a fost considerată o lungă perioadă un metoc de maici, fiind cunoscută ca "metocul cel armenesc" sau "Mitoc" , cu toate că aici nu au fost niciodată călugărițe în sensul propriu al cuvântului, ci numai niște femei retrase din lume, care duceau o viață austeră. Chiar dacă după primul război mondial colonia suceveană de armeni s-a micșorat, biserica de pe dealul Bulai și-a păstrat renumele că ar avea
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
a dispus ca cele vreo 50 de maici de la Socola să se mute la Mănăstirea Agapia. Printr-un hrisov domnesc al lui Alexandru Moruzi, Mănăstirea Agapia a devenit mănăstire de maici. Cu acest prilej, a fost înființată o școală pentru călugărițe, unde să învețe psaltichie, limba greacă, precum și meșteșugul broderiei și țesătoriei. Ca stareță a fost numită maica Elisabeta Costache, sora mitropolitului. La 16 septembrie 1821, în timpul domniei lui Mihail Suțu al II-lea (1819-1821), complexul monahal a fost devastat și
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
de a cunoaște cât mai adânc sufletul omului simplu, trăind în mijlocul naturii, în acord cu ritmurile secrete ale trecerii anotimpurilor. În realizarea figurilor de sfinți, artistul s-a inspirat din chipurile țăranilor și țărăncilor din satele vecine, din cele ale călugărițelor de la mănăstire sau ale vizitatorilor. Istoricii de artă presupun că pictura murală „Proorocul Daniil” ar fi de fapt un autoportret al artistului. Între anii 1858-1860, Grigorescu a pictat interiorul bisericii într-un stil laicizant realist inspirat din compozițiile vestiților pictori
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
doamne și domnișoare. La rugămintea unei domnișoare care dorea să-și imortalizeze numele pe balustradele de lemn ale balcoanelor, conform unui obicei, Hogaș a scrijelit cu un cuțit numele întreg și jumătate din prenume, când a fost oprit de o călugăriță bătrână care l-a ocărât. Vizitând biserica, a admirat pictura lui Nicolae Grigorescu, care a reușit să înlocuiască "„toate formele ascuțite și osoase ale chipurilor rusești, care împodobesc zidurile tuturor celorlalte mânăstiri”", cu "„formele rotunde și dulci ale școalei profane
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
direct pe o stâncă aflată deasupra drumului Oradea - Cluj-Napoca, clădirea având rolul de casă de vânătoare,după ridicarea unei noi biserici ,lângă vechea mânăstire,unde credincioșii se adună în fiecare dunimica la Sfânta Slujbă,în casa de vânătoare locuiește îndrumătorul călugărițelor. Întreaga incintă este întregită cu ziduri de piatră, menite a o împrejmui și a consolida terenul în pantă. Terenul aflat pe partea opusă a Crișului va fi și el împrejmuit cu un gard de piatră de 2 m înălțime și
Conacul Octavian Goga din Ciucea () [Corola-website/Science/307449_a_308778]
-
și alte sarcini în cadrul bisericii. În timp ce a fost profesor la Institut (01.09.1974-31.08.1992) pe lângă activitatea didactică a participat și la slujirea pastorală la parohii la sărbători mari și alte ocazii, a dat exerciții spirituale studenților, preoților și călugărițelor etc. La 14 martie 1990 a fost numit episcop-auxiliar al Episcopiei Romano-Catolice de Alba Iulia și episcop titular de Aquae Regiae. Consacrarea sa a avut loc la 29 aprilie 1990 la Mănăstirea de la Șumuleu Ciuc, județul Harghita, fiind efectuată de către
György Jakubinyi () [Corola-website/Science/303114_a_304443]
-
Linaria vulgaris" și "Linaria dalmatica") și de insulele cenușiu-argintii de pelin de stepă ("Artemisia pontica" și "Artemisia austriaca"). Fauna cuprinde numeroase specii de insecte dintre care cele mai tipice sunt: ortopterele- lăcustele ("Tettigonia veridissima"), cosașii , greierii grași ("Bradyporus montandoni") și călugărița ("Mantis religiosa"). Dintre Coleoptere amintim scarabeii ("Scarabarus affinis") care-și depun ouăle în sfere mici de bălegar, iar ulterior sunt împinse cu picioarele din spate spre locuri adăpostite. Batracienii sunt reprezentați prin broasca râioasă verde ("Bufo viridis") și cele două
Stepă () [Corola-website/Science/303177_a_304506]
-
(n. 1384, Roma, d. 1440), a fost călugăriță italiană, sfântă. S-a născut la Roma în anul 1384. De mică, dorea să intre într-o mănăstire, dar, după voința părinților, s-a căsătorit de timpuriu cu Lorenzo de Ponziani, cu care a avut trei fii. A trăit cu
Francisca Romana () [Corola-website/Science/303193_a_304522]
-
Scolastica, în latină Scholastica (n. cca. 480, Nursia, Umbria, d. cca. 547, Montecassino), a fost călugăriță italiană. Sf. Scolastica s-a născut la Nursia, în Umbria, prin anul 480. Sfânta Scolastica a fost fondatoarea unei mănăstiri feminine care a adoptat regula Sfântului Benedict. Tradiția spune că a fost sora geamănă a Sf. Benedict de Nursia, întrucât
Scolastica (sfântă) () [Corola-website/Science/303188_a_304517]
-
nou, pe restul porțiunii până la turnul de sud-est fiind reconstruit drumul de strajă. În urma Decretului 410/1959, Mănăstirea Slatina a fost desființată, iar călugării au fost alungați. În august 1962, viața monahală a fost reluată aici, dar cu obște de călugărițe. Conform unor surse, se pare că scriitorul Mihail Sadoveanu a intervenit pentru redeschiderea mănăstirii. Alte lucrări de renovare s-au efectuat între anii 1968-1973, când s-au restaurat chiliile de pe latura de est, turnul porții și turnul-clopotniță. Printre stareții Mănăstirii
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
artistică din perioada de început a bisericii și care acum se află în custodia "Muzeului de Artă al României". Schitul, dealungul vremii se mai remarcă prin lucruri importante petrecute aici și care au marcat istoria pământului românesc. Fiind schit de călugărițe de pe la 1522 până în 1890, aici s-au călugărit soția lui "Neagoe Basarab", Doamna Despina, cu numele de Platonia și mama lui "Mihai Viteazul" cu numele de Teofana. " este primul așezământ monahal de pe teritoriul actualei Românii pentru călugărițe", lucru remarcat în
Schitul Ostrov () [Corola-website/Science/302109_a_303438]