2,019 matches
-
a ridicat ulcica, a drămăluit-o, a dus-o la gură și a băut prelung... După ce și-a liniștit setea, a pus mâna pe fluier... O doină cu unduiri prelungi a început să fâlfâie din aripi la Crâșma din drum... Cărăușii ascultând ghersul tremurat al fluierului, au plecat capetele ca într-o reculegere... După un timp, pe nesimțite, un tril din ce în ce mai viu a început să curgă peste capetele plecate ale cărăușilor. În cele din urmă, melodia s-a prefăcut într-un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a început să fâlfâie din aripi la Crâșma din drum... Cărăușii ascultând ghersul tremurat al fluierului, au plecat capetele ca într-o reculegere... După un timp, pe nesimțite, un tril din ce în ce mai viu a început să curgă peste capetele plecate ale cărăușilor. În cele din urmă, melodia s-a prefăcut într-un cântec de joc în toată regula. Ca și cum ar fi băut apă vie, ochii cărăușilor au început să sticlească de lumina bucuriei și a poftei de viață. Din când în când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
un timp, pe nesimțite, un tril din ce în ce mai viu a început să curgă peste capetele plecate ale cărăușilor. În cele din urmă, melodia s-a prefăcut într-un cântec de joc în toată regula. Ca și cum ar fi băut apă vie, ochii cărăușilor au început să sticlească de lumina bucuriei și a poftei de viață. Din când în când, se auzea câte o pocnitură din degete sau o chiuitură în surdină. Pâcu, ca un diavol, a pornit să cânte din ce în ce mai cu foc, încât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pocnitură din degete sau o chiuitură în surdină. Pâcu, ca un diavol, a pornit să cânte din ce în ce mai cu foc, încât, în cele din urmă, totul a devenit un vârtej care nu ar fi lăsat rece nici cea mai împietrită inimă. Cărăușii s-au ridicat unul câte unul și au ieșit la joc... Ochii lui Pâcu, aprinși ca doi cărbuni, alergau de la un cărăuș la altul, oprindu-se prelung asupra Măriuței, care ședea - îmbujorată - lângă Costache... Hliboceanu s-a îndreptat spre ea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
din urmă, totul a devenit un vârtej care nu ar fi lăsat rece nici cea mai împietrită inimă. Cărăușii s-au ridicat unul câte unul și au ieșit la joc... Ochii lui Pâcu, aprinși ca doi cărbuni, alergau de la un cărăuș la altul, oprindu-se prelung asupra Măriuței, care ședea - îmbujorată - lângă Costache... Hliboceanu s-a îndreptat spre ea și a luat-o la joc... În vârtejul jocului, cei doi se furau cu priviri aprinse...Pâcu a zăbovit cu ochii asupra
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
uitată de sine...Scăpată din vârtejul jocului, cu chipul arzând ca jarul, s-a îndreptat spre cuhne. Costache a aruncat o privire rece către ea și a continuat să-și facă de lucru cu te miri ce... Gâfâind de oboseală, cărăușii s-au așezat pe locurile lor. Hliboceanu, urmărit de privirea lui Pâcu, a rămas cu ochii pe urmele Măriuței. A lăsat fluierul pe masă, a privit apoi în jur, ca și cum ar fi întrebat: „Ei! Vă e deajuns? Sau mai vreți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la realitate. Dacă moș Pâcu spune așa, apoi sigur are dreptate. Costache, fii bun și omenește-l cum se cuvine. Măriuța, care ieșise de ceava timp în ușa cuhnei, și-a dat seama că prezența ei prea se prelungește în fața cărăușilor încălziți de vin. Mai cu seamă în fața lui Hliboceanu - care nu avea ochi decât pentru ea. A plecat la bucătărie și a închis ușa după ea, dar numai pe jumătate... Privirea lui Hliboceanu a rămas agățată de ușa cuhnei...Din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
glasul ei a răsunat din nou: <Hai, curaj, băiete! Intră!> Atunci mi-am luat inima-n dinți și...” Ei! Flăcăi! Treziți-vă din vise! Ce ați rămas așa cu gurile larg deschise, ca să nu spun căscate? - a întrebat Pâcu pe cărăuși. Eram și noi curioși să aflăm ce-o făcut caprariul cu ceaiul acela. Te pomenești că de atâta tremur l-o fi vărsat pe jos - a răspuns Mitruță pentru toți. Așa-i că o început să vă înghesuie fiorii? Cei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
din drum. A pufăit până ce și-a limpezit gândurile și a grăit cam în doi peri: Dacă încă mai sunteți treji, am să vă spun, mai departe povestea celor doi prieteni... De nu... La Sfântu’ Așteaptă! La auzul acestor cuvinte, cărăușii au privit către moș Dumitru, cu întrebarea în priviri: „I-auzi, moș Dumitre! Ne lasă așa cu buza umflată?” Moș Dumitru a înțeles întrebarea nerostită: Da’ tu, Pâcule, crezi că ți-ai găsit proști? Dă-i drumul! Nu te preface
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
uns ajutor al lui Hliboceanu și a prins glas deja - a apreciat Pâcu și și-a văzut mai departe de luleaua lui, ce fumega ca în zilele cele bune... Lasă, Pâcule. Dacă Mitruță n-a fi om de treabă, apoi cărăușii i-or veni de hac. Iar tu să nu crezi că dacă ai fost ajutorul meu o viață îi meritul tău. Nuuu! Nici pomeneală. Asta s-a întâmplat pentru că am vrut eu. Dacă mă supăram pe tine, îndată te vedeai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
caute unul bun de șotii, care să te și întreacă, Pâcule - l-a zgândărât moș Dumitru. Lasă că nu trebuie să caute. Știu eu pe unul bun de gură, dar și de treabă. Întrebarea-i dacă vrea să se facă cărăuș - a intervenit moș Dumitru. Cine-i acela, moș Pâcule? - a întrebat Vasile Hliboceanu. Îi unul de-al lui Puicuță. Îl cheamă Pavel Puicuță. Trage și el din narghilea ca tine? - a întrebat moș Dumitru, în râsul celor din jur. Nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Mă miram eu să nu beie la tiutiun. Da’ la țoiul cu rachiu se uită? - a continuat moș Dumitru să-l tachineze pe Pâcu. Prea multe vrei să știi. Eu zic să-l întrebăm întâi dacă vrea să se facă cărăuș și pe urmă să vedem ce metehne are... Altfel...îi vorbă de clacă. Eu aș zice să-l întrebi matale întâi dacă vrea ori ba să vină cu noi. Și dacă da, atunci adu-l să-l încărcăm. La drum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Hlibocene? Îi bine, moș Pâcule. Îs curios cum arată și ce hram poartă acest Puicuță. Am găsit un om, dar pe al doilea de unde-l luăm? - a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Știe careva unul care vrea să se facă cărăuș? - a intrat în vorbă și Alecu Slobodă. Aș avea eu unul - a îndrăznit să deschidă gura Gheorghe Amnar. Îl știm și noi? - a sărit cu întrebarea moș Dumitru. Cred că îl știți. Îi Petrea Fluer - cumnatul meu - a răspuns Gheorghe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aprinsă către Măriuța, care se învârtea prin bucătărie... Costache s-a ridicat, privindu-l întrebător... Hliboceanu s-a aplecat și i-a șoptit ceva, după care s-a întors aproape în vârful picioarelor, ca să nu fie băgat în seamă de cărăuși. În scurtă vreme, Costache crâșmarul a apărut cu oala plină cu vin și a așezat-o pe prichiciul hornoaicei. După oarece codeală Hliboceanu, s-a ridicat și a vorbit cu glas răgușit: Acest vin îi adus în cinstea celor doi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Dumitru a rupt tăcerea: Dacă doi moșnegi ca noi se bucură de cinstirea voastră, aista-i semn bun. Înseamnă că locul nostru a rămas pe mâini bune și suntem bucuroși de asta. În timpul acesta, Costache a umplut cu vin ulcelele cărăușilor. Aceștia, ca la comandă, le-au ridicat și au băut în tăcere... Peste această liniște a pornit să picure trilurile din fluier ale lui Pâcu... După un timp, acestea au contenit, iar moș Dumitru s-a ridicat și a pus
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pornit să picure trilurile din fluier ale lui Pâcu... După un timp, acestea au contenit, iar moș Dumitru s-a ridicat și a pus ordine în treburi: După ce vă asigurați că boii stau bine, toată lumea la culcare! Noapte bună! Fiacare cărăuș a plecat la treburile lui. Numai Hliboceanu a mai zăbovit, cu gândurile răvășite și cu privirea alergând după Măriuța, care s-a apucat să strângă blidele de pe masă. Când a trecut pe lângă ea, i-a șoptit „noapte bună, Măriuță” și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o ieșit degeaba... dar am respectat bărbatul care îmi era prieten, chiar dacă femeile lor ar fi vrut să calce strâmb... Un prieten face mai mult decât o muierușcă flușturatică...Apoi despre Costache nu poți spune că nu este prietenul tuturor cărăușilor. Surprins de cele spuse de Pâcu, Hliboceanu nu știa ce să spună. Pâcu - vulpoi bătrân - și-a dat seama de încurcătura în care se găsea Hliboceanu și a reluat vorba tărăgănat: Nu trebuie să-mi spui nimic, băiete. Nuuu. Ci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
un puțoi oarecare. Priceputum-ai? Cu un oftat adânc, Hliboceanu a răspuns, ca și cum și-ar fi băgat gâtul în ștreang: Priceput, moș Pâcule! Priceput!... Atunci... la culcare, omule! Spunând acestea, Pâcu a întins hotărât mâna în care ținea luleaua spre bârlogul cărăușilor. Hliboceanu însă nu s-a mișcat din loc. S-a mai uitat odată lung la Pâcu și l-a întrebat scâncit: Da’ de unde până unde ai băgat de seamă că... Trebuie să știi că eu ca tine am fost. Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și el o țigară din tutunul lui Pâcu, așteptând ca s-o poată aprinde de la lulea. Când fumul i-a învăluit pe amândoi ca un lințoliu, Pâcu a început a povesti: Apoi să fi fost acum vreo cinșpe ani.. Eram cărăuș vechi deja. Costache abia o adusese pe Măriuța. Era o copchilă fragedă ca piersica. Când am văzut-o prima oară, am simțit că iau foc nu alta. „Nu-mi scapi, puicuțo, de aș ști că mor!” - mi s-o înfipt
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să stea de vorbă cu mine, da’ încă n-o apucat. Am cam înțeles eu ce vrea să-mi spună. Până să-mi spună el, îți spun eu ție să-ți bagi mințile în cap,dacă vrei să mai fii cărăuș și dacă vrei să nu te stâlcesc în bătaie, Pâcule! Mâine să-mi spui ce ai hotărât! Noaptea îi un bun sfătuitor.” Cu aceste vorbe, o plecat de lângă mine, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Eu am rămas locului
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-ar fi întâmplat nimic. Eu am rămas locului, încercând să-mi adun mințile, că prea erau răvășite. „De cele ce știe Dumitru sunt lămurit” - mi-am zis eu, pipăindu-mi falca. „Dar ce știe Costache și ce știu ceilalți cărăuși?” - m-am întrebat eu...În noaptea aceea n-am pus geană pe geană... A doua zi, după ce carele au pornit la drum, Dumitru s-o apropiat de mine... Mă fura cu coada ochiului, dar fără dușmănie. Ba mi s-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
scoteau scântei. Atunci mi-am dat seama că aș face o mare greșeală de nu i-oi asculta sfatul spus în felul lui...aprig și fără portiță de scăpare. Gândește și tu: întâi rușinea de a fi scos din rândul cărăușilor. Și pentru ce? Pentru o muierușcă...Pe urmă, rușinea în fața cărăușilor și nu mai puțină rușine în fața lui Costache și chiar a Măriuței... Și ce dacă nu mai erai cărăuș? Se sfârșea lumea? - a întrebat Hliboceanu, mai mult pentru a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mare greșeală de nu i-oi asculta sfatul spus în felul lui...aprig și fără portiță de scăpare. Gândește și tu: întâi rușinea de a fi scos din rândul cărăușilor. Și pentru ce? Pentru o muierușcă...Pe urmă, rușinea în fața cărăușilor și nu mai puțină rușine în fața lui Costache și chiar a Măriuței... Și ce dacă nu mai erai cărăuș? Se sfârșea lumea? - a întrebat Hliboceanu, mai mult pentru a-l auzi pe Pâcu dovedindu-i că era mare rușine acest
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și tu: întâi rușinea de a fi scos din rândul cărăușilor. Și pentru ce? Pentru o muierușcă...Pe urmă, rușinea în fața cărăușilor și nu mai puțină rușine în fața lui Costache și chiar a Măriuței... Și ce dacă nu mai erai cărăuș? Se sfârșea lumea? - a întrebat Hliboceanu, mai mult pentru a-l auzi pe Pâcu dovedindu-i că era mare rușine acest lucru... Dacă n-ai aflat până acum, atunci ți-o spun eu, băiete. Să intri în rândul cărăușilor era
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
erai cărăuș? Se sfârșea lumea? - a întrebat Hliboceanu, mai mult pentru a-l auzi pe Pâcu dovedindu-i că era mare rușine acest lucru... Dacă n-ai aflat până acum, atunci ți-o spun eu, băiete. Să intri în rândul cărăușilor era și este o mare cinste. Să rămâi o viață în rândul lor este cea mai mare onoare pentru un gospodar din sat. Așa că această cinste o port cu mândrie datorită lui Dumitru. De fapt, după acel pumn primit în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]