6,191 matches
-
ridicase sus, începuse căldura, tăcerea ne omora, spaima de moarte se înfipsese în inimile noastre ca o hidră cu mii de gheare și nu după mult timp ne-a luat în primire o ploaie de gloanțe, noi am sărit din căruță și ne-am aruncat în pământul jilav, am tras căruța într-un lan de porumb și am mascat-o cu frunze de stejar, iar cailor le-am dat drumul să pască prin niște stufăriș , fiind morți de foame; ploaia de
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
se înfipsese în inimile noastre ca o hidră cu mii de gheare și nu după mult timp ne-a luat în primire o ploaie de gloanțe, noi am sărit din căruță și ne-am aruncat în pământul jilav, am tras căruța într-un lan de porumb și am mascat-o cu frunze de stejar, iar cailor le-am dat drumul să pască prin niște stufăriș , fiind morți de foame; ploaia de gloanțe s-a oprit, rușii au plecat târâș spre observator
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
-se prin niște binocluri, unul din eu a scos un aparat de transmisie și a început să vorbească repede cu superiorii lui. Așa ne-a prins noaptea, sleiți de puteri și nemâncați; eu cu Vida Baci ne-am retras spre căruță și ne-am trântit să ne odihnim, cu o sentinelă lângă noi, formată din doi soldați, bătrânul s-a perpelit toată noaptea și mă striga mereu :” Măi, Mihaly, murim, mă!” “Și ce dacă!”- îi răspundeam eu. “Păi tu crezi că
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
nuci, mere, gutui, fructe rare în zona noastră de câmpie. Dar el avea prieteni mocani care veneau, toamna târziu, de la munte , și-l aprovizionau cu fructe. Mocanii mai aduceau și prune afumate. Îmi reamintesc și acum tăblița albastră, prinsă la căruțele lor, pe care scria: „Topoloveni”. Gânduri în ajunul Crăciunului În Constanța e o atmosferă de basm, pomii sunt îmbrăcați în straie argintii de chiciură. Lipsește moș Crăciun dar i se aud clopoțeii în zare... La geamul meu a poposit un
TRADIŢII DE CRĂCIUN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365775_a_367104]
-
cireș sculptată cu motive florale, moștenită de la bunicul său din partea mamei, de-al lui Frunteș din Moșneni, un sat megieș, aparținător al comunei 23 August ca administrare. A scos caii din grajd, i-a adăpat și i-a înhămat la căruță. Trebuia să ajungă la lotul de pe Spoială cum numeau localnicii acea zonă, situat undeva deasupra lacului, spre comuna Amzacea, să lege brazdele de grâu secerate în timpul zilei trecute. Dacă nu se apuca de dimineață, când încă luna strălucea pe cer
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
recoltă, ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților, ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja, luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile, pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind într-un concert continuu. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
două care, cred că reușiți să aduceți ce-i deasupra la Spoială. - Așa sper și eu. Am să vorbesc mâine când mă întorc de la câmp. Trebuie să merg și la unchiul Vasile să-i cer colțarii, ca să-i montez pe căruță. Nenea Stoica locuia peste drum și era soțul mătușii Ioana, sora tatălui său, mai mică cu doi ani. Întotdeauna s-au ajutat, când a fost nevoie, așa că și acum îl va ajuta, chiar dacă el terminase de treierat și orzul și
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
strămoși, că doar pentru pământ au venit bunicii lui în Dobrogea. „Dar să-l ia odată, dă-l Doamne încolo de pământ, că tot nu făceau mare brânză cu el” își zicea Victor în sinea sa. Îi părea rău după căruță și cai, trebuia să se despartă și de ei odată cu intrarea în colectiv. De doi ani era mereu secetă. Doar au crescut datoriile către stat. S-ar putea să vină să le ia și vaca cu vițel din curte în
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
casă. Cum Victor era ocupat cu treburile zilnice prin curte, a auzit țipetele lui Jeni venind din casă. Se rupsese apa și era gata să nască fără asistență medicală. A scos repede caii din grajd și i-a înhămat la căruță, luând la indicațiile lui Jeni câteva lucruri necesare nașterii și cu ea așezată pe un braț de paie în fundul căruței, a ajuns imediat în goana cailor la casa de naștere, unde locuia și moașa, o femeie mai vârstnică, care îl
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
apa și era gata să nască fără asistență medicală. A scos repede caii din grajd și i-a înhămat la căruță, luând la indicațiile lui Jeni câteva lucruri necesare nașterii și cu ea așezată pe un braț de paie în fundul căruței, a ajuns imediat în goana cailor la casa de naștere, unde locuia și moașa, o femeie mai vârstnică, care îl adusese și pe el pe lume cu douăzeci și șapte de ani în urmă. Anunțată din vreme, Coana Moașă cum
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
luna care ne lumina toată curtea... Offf ! Îmi vin în minte câteva fraze din „Insomnii de mătase” de Fănuș Neagu: „Sunt seri ca niște păduri de lemn întinse de la un munte la altul ca să treacă pe umerii lor pâlcuri cu căruțe cu fân vioriu. Sus, se schimbă gărzile la palatul Lunii, dedesupt, râurile schimbă între ele zăvoaie, pești nemuritori, sălcii și hore în care se învârt, până la pierderea minții, flăcăi amețiți de zânele apelor „(...) Despre iele sau zânele nopții mi-a
FRIGUL ÎN LUNA MAI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366144_a_367473]
-
rana cu ceai de mușețel și mă bandaja cu frunze de pătlagină care se găseau din abundență în curtea și grădina părintească. Rana se închidea foarte repede. Vara, în iulie, când se coceau pepenii, tata aducea de la bostană câte o căruță de pepeni verzi și galbeni. Aveam de unde alege pe cei mai buni la gust, dulci și aromați, mă refer la cei galbeni. La cei verzi le făceam țăncușă să văd dacă sunt roșii sau portocalii la culoare și dacă sunt
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]
-
s-o ia. O vreme, reuși să se adăpostească la taraba negustorului armean Arnok. Acesta, înfricoșat fiind de evenimente, nu știa ce să ia mai degrabă de prin casă, ca să fugă din cetate, cât încă mai era timp. Încărcă o căruță plină și porni la vale, prin sate, ca să ajungă în altă provincie a Armeniei, unde avea rude. Ar fi luat-o și pe Haldita cu el, dar ea era foarte îngrijorată de soarta părinților și a fraților ei. Se despărțiră
CETATEA DE LUMINĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366212_a_367541]
-
o sărută de câteva ori, spunându-i cu lacrimi în ochi (căci nu-i om atins de tăria băuturii să nu plângă ca la comandă, mai rar să vezi): să te faci bine, boierule! - Iau-o pe mama Bușica în căruță și du-o acasă, Naie... și-l bate părintește pe umerii care se încovoiaseră de atâta „recunoștință” în fața „filantropului” adus de pronia cerească. A... uitasem. După ce-ți omenești prietenii în crâșmă la Madam Mami, nu uita să treci pe la
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
boierule, că se poate umfla și mai tare. - Duceți-vă sănătoși!... iar Didina îl sfătui ca o „mamă” iubitoare. - Ai grijă, Năică, nu cumva să te-mbeți și să pierzii banii... - Bine, bine... îi răspunse Naie care deja era lângă căruță. Cotoroanța de Bușica râdea pe înfundate în timp ce-i făcea cu ochiul lui Pandele. - Doamne, eram să uit, uita-m-ar relele!... Pentru priceperea și străduința matale (fiind convins că Didina nu știe absolut nimic din ce se întâmplă), măicuță Bușica
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
Dumnezeu... - Sărut mâna boieru’ mamii... frumos și darnic. Să te vadă Dumnezeu și să nu te mai speli de cât bine o să-ți dea pentru faptele tale și, cu un mers destul de sprințar, la vârsta ei, băbuța se duse spre căruță, adăugănd: să vă faceți bine, conașule. Didina, Didina... ai grijă, maică de copilașul meu drag. Mâna în care ținea bancnota de cinci mii de lei îi transpirase. Căldură banilor îi producea o bucurie nespusă. Se opri din mers, scoase din
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
din buzunar o batistă înflorată, în care puse banii, o împături și o băgă în buzunar, iar cu cealaltă mână controlă să se asigure dacă banii sunt în siguranță, apoi îl rugă pe Naie s-o ajute ca să urce în căruță. Naie, după ce închise porțile, a dat bice caiilor și în câteva minute s-au făcut nevăzuți. Imediat ce au făcut stânga, la prima cotitură a drumului (care se-ndrepta spre Dealul Viilor), Bușica l-a rugat s-o lase la „palatul
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 769 din 07 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Urmează Partea a VI-a * * * Căruța boierului i-a dus pe fiecare la casele lor, și pe la orele unu din noapte nu se mai auzea țipenie de om în comuna Vălureni. Conașul Pandele cum se băgă în așternut fu luat de Morfeu în primire, și un
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
vândută, a ajuns azi o specie rară, pe cale de extincție. Câteva cuvinte din nou despre “17 Dr.”, cunoscută sub numele de “cartierul milionarilor” din California. Înainte ca automobilul să fie inventat, drumul de 17 mile a fost bătătorit strașnic de căruțe cu cai, poștalioane de-al lungul mării și care plecau de regulă de la hotelul-saloon Del Monte, în present fiind reședința unei școli din Monterey, drumul se face pe direcția nord-sud pe marginea oceanului, cu centru vital la Pebble Beach, unde
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
în pat mai mult pe întuneric, pregătiți pentru culcare, lampa fiind cum ziceam cu fitilul doar pâlpâind să nu se stingă. - Păi zic pe la două să fiu plecat. Până ajung la Constanța durează drumul vreo patru ore și ceva cu căruța. Sunt peste treizeci și cinci de kilometri. - Crezi că ai să reușești să obții un preț bun? Să nu bați drumul de pomană. Avem nevoie de bani, dar nici pe degeaba să ne dăm agoniseala de un an nu putem. Știi că
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
Ce-ar fi să merg și eu la Constanța? Nu am fost niciodată, așa că am să mă strecor din pat fără să observe părinții preocupați cu pregătirile plecării, mă voi îmbrăca și țuști peste gard să mă atârn de inima căruței în spate până voi ieși din sat. Odată gata planul stabilit, imediat am adormit dar aveam un somn iepurește, la primul zgomot să mă pot trezi. Cum am simțit mișcare prin cameră și pe ăi bătrâni părăsind odaia, cum și
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
prin ele când nu era atentă la năzdrăvăniile mele. Doar nu era să aștept încă două - trei zile până venea Paștele. Ieșit afară din casă, îmi zăream părinții în lumina lunii cum în liniștea nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
zăream părinții în lumina lunii cum în liniștea nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă părinții și imediat ce tata a ieșit pe poartă cu căruța, iar mama a închis-o la loc intrând în casă
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă părinții și imediat ce tata a ieșit pe poartă cu căruța, iar mama a închis-o la loc intrând în casă, pe aci ți-e drumul, țuști peste gardul de piatră și direct pe lemnul din spatele căruței care făceau legătura între roțile din față și cele din spate. Zdruncinăturile pe glodul
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
cuptor să nu mă simtă părinții și imediat ce tata a ieșit pe poartă cu căruța, iar mama a închis-o la loc intrând în casă, pe aci ți-e drumul, țuști peste gardul de piatră și direct pe lemnul din spatele căruței care făceau legătura între roțile din față și cele din spate. Zdruncinăturile pe glodul uliței desfundate, nu prea îmi conveneau, dar nu aveam ce face dacă doream să văd orașul. Din când în când din cauză că mă durea fundul de la lemnul
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]