1,901 matches
-
cu Coca-Cola, se mai poate înțelege. Greu, dar se poate. Să-și bage cineva picioarele în șampanie Moet - chiar și asta, o dată în viața unui șef de sală, se poate întâmpla. Dar să comande cineva ananasul care tronează pe fiecare cărucior cu deserturi din fiecare restaurant de lux, oriunde în lume, asta nu s-a mai văzut. Robert se gândește că acum poate să iasă liniștit la pensie: le-a văzut pe toate. Încă în stare de șoc, îl întreabă pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
știam că adoră să fie răzbunați măcar de un client. Îl invităm pe autor să vină într-o seară sau la prânz la noi în restaurant și să încerce să-și bage picioarele în frapieră sau să comande ananasul din căruciorul cu prăjituri. Îl asigurăm că, în următoarele treizeci de secunde, va fi scos afară din local. În șuturi. Deși... Deși am auzit că, în urma emisiunii din Capitolul 4, în marile restaurante pariziene a apărut o nouă modă: la sfârșitul meselor
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în fața magazinului. GOSTAT. GOSTAT. Privirea în gol, undeva, peste drum. Se holba la pantofii din înlocuitori de piele, la coada de peste drum, la înlocuitorii care se înghesuiau pentru pentru ce... naiba îl găsise. Văzu din nou șirul, ușa magazinului GOSTAT, căruciorul. Văzuse căruciorul paraliticului, naiba îl găsise, porni în transă. Fără țintă, cu țintă precisă, nu mai vedea nimic, vedea totul, traversă strada, nu exista nimeni în jur, doar Robotul Fluieră-Vânt, orb, surd, perfect. Doxa defectă, mecanismul impecabil, mare viteză, aiuritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
GOSTAT. GOSTAT. Privirea în gol, undeva, peste drum. Se holba la pantofii din înlocuitori de piele, la coada de peste drum, la înlocuitorii care se înghesuiau pentru pentru ce... naiba îl găsise. Văzu din nou șirul, ușa magazinului GOSTAT, căruciorul. Văzuse căruciorul paraliticului, naiba îl găsise, porni în transă. Fără țintă, cu țintă precisă, nu mai vedea nimic, vedea totul, traversă strada, nu exista nimeni în jur, doar Robotul Fluieră-Vânt, orb, surd, perfect. Doxa defectă, mecanismul impecabil, mare viteză, aiuritul venea bolid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
strada, nu exista nimeni în jur, doar Robotul Fluieră-Vânt, orb, surd, perfect. Doxa defectă, mecanismul impecabil, mare viteză, aiuritul venea bolid. La un pas de șir, viră, se îndreptă brusc spre coada șirului. Nimeni nu-i dădu atenție, apucase deja căruciorul, pardon, vă rog, dați voie. Lumea se dăduse, intimidată, în lături, Domnul rotea cu mare grijă căruciorul paraliticului, eaia, iae, aie... ceva, cumva... scâncetul infirmului abia se deslușea. Vehiculul pătrunsese deja în hală, elegantul domn în alb îl dirija cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
viteză, aiuritul venea bolid. La un pas de șir, viră, se îndreptă brusc spre coada șirului. Nimeni nu-i dădu atenție, apucase deja căruciorul, pardon, vă rog, dați voie. Lumea se dăduse, intimidată, în lături, Domnul rotea cu mare grijă căruciorul paraliticului, eaia, iae, aie... ceva, cumva... scâncetul infirmului abia se deslușea. Vehiculul pătrunsese deja în hală, elegantul domn în alb îl dirija cu mare demnitate. Fular roșu, lucios, în jurul gâtului, chelie, siguranță cosmopolită. Spectatorii se dădeau, sfioși, în lături, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sale infirme. Cuplul ajunse în fața tejghelei. Patru pachete, comandă intrusul. Vânzătorul nici nu-l privi, pungile zburaseră deja spre cântar, 109 lei, se auzi. Patru pui, 109 lei, se auzi verdictul. Domnul întinse 110 lei, refuză, lehamite, restul, reapucă bara căruciorului, îl roti, eaa, aie, scânci paraliticul. Erau din nou la ușă. Pachetele cu puii decapitați zăceau pe genunchii infirmului. Flancul de clienți avu o tresărire. Vocea mulțimii se strânse în răgușeala pensionarului care sălta, sufocat de furie: Nerușinatule! Profiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe genunchii infirmului. Flancul de clienți avu o tresărire. Vocea mulțimii se strânse în răgușeala pensionarului care sălta, sufocat de furie: Nerușinatule! Profiți de acest nenorocit! Golanule, sfidezi sute de oameni care își așteaptă rândul. Porcule, măgarule, răsfățatule... Prea târziu. Căruciorul părăsise hala, traversase trotuarul, cu pachetele glorioase în poala paraliticului. Privirea enormă, gata să lăcrimeze. Scamatorul ridică, cu două degete, două pachete. Zâmbi partenerului, își luă porția, două pachete. Lăsă două cadou amicului și se depărtă, ținând sus sus, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Jupân Goilă, pălărierul care avea atelierul pe Biruinței cinsprezece, peste drum de rămășițele fostei sinagogi. Mai ieșea încă o dată pe înseat, de data aceasta în straie femeiești, de bonă sau precupeață, cam grăsană și cu sprâncene groase, răvășite. Târa un cărucior de piață, din care se vedeau câteva crătiți, un lighean roșu de plastic și o pătură albastră, soldățească. Parcurgea atunci, în înserat, Strada Mare (încă Republicii în acele zile epopeice ale Revoluției de la Județeană, ulterior denumită Calea Regală). Ieșea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îl aștepta prozatorul Burtăncureanu. Cei doi mergeau cu pas domol, nepăsători, de la un capăt la altul al străzii, ca și cum ar fi mânat o turmă de vaci întoarse de la păscut. Burtăncureanu îi povestea de una, de alta, iar Goncea, madama cu căruciorul, izbucnea din când în când în hohote năpraznice, clocotitoare de râs. Se oprea și, proptit în cărucior, sălta pătura, ascunzându-și fața hohotitoare în stofa ei aspră. Eventualii trecători izbucneau și ei spontan în torente hohotitoare, gâlgâitoare. Și erau mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
străzii, ca și cum ar fi mânat o turmă de vaci întoarse de la păscut. Burtăncureanu îi povestea de una, de alta, iar Goncea, madama cu căruciorul, izbucnea din când în când în hohote năpraznice, clocotitoare de râs. Se oprea și, proptit în cărucior, sălta pătura, ascunzându-și fața hohotitoare în stofa ei aspră. Eventualii trecători izbucneau și ei spontan în torente hohotitoare, gâlgâitoare. Și erau mereu câțiva în preajma lor. Printre ei, nelipsit, Constandin F. Panaitescu, ofițerul de la Starea Civilă a Primăriei, demascat ulterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un vis urât. Un vis urât, cu un montagne russe care a ieșit de pe șine. Însoțitoarele de zbor se leagă bine cu centurile de scaune. Una dintre stewardese Își șterge sângele de pe față. Acum un minut, se plimbau fericite cu căruciorul cu alune prăjite. Asta se Întâmplă altor oameni, de pe alte avioane. Oamenilor de pe casetele video demonstrative. Nu mie. — Vă rugăm să vă păstrați calmul, spune căpitanul. În clipa În care vom avea mai multe informații... Să-mi păstrez calmul ? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
parte, Jack Harper arată cam obosit și neîngrijit. Are cearcăne sub ochi și părul Îi stă În toate direcțiile. Și-are și blugii rupți ! Dar chiar și așa. Mă atrage ca un magnet. Oricât aș Încerca să mă concentrez asupra căruciorului pe care se află ceaiul, nu reușeșc deloc să-mi iau ochii de la el. E din cauza avionului, Îmi spun Întruna. E doar din cauză că am trecut Împreună prin aceeași experiență traumatizantă. Asta e. Nu există nici un alt motiv. — Oameni buni, avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spune Jack pe tonul lui obișnuit, sobru și ușor caustic. Cred că, una peste alta, mi-am făcut o idee de ansamblu. O, Doamne. Connor ăsta chiar nu-și dă seama că se străduiește prea tare ? Aranjez toate ceștile pe cărucior În stive aflate Într-un echilibru precar, după care Încep să adun ambalajele de la biscuiți. — Acum trebuie să ajung În studioul de design, spune Jack Harper, dar nu-mi amintesc deloc pe unde vine... — Emma ! strigă Paul săritor. Vrei, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cum m-ai trădat ? — OK, Emma. Sunt de acord, te-am făcut să te simți penibil. Dar... ce e atât de grav În chestia asta ? — Ce e atât de grav ? țip absolut stupefiată, aproape dând peste o femeie cu un cărucior de cumpărături. Ai intrat În viața mea. Mi-ai băgat În cap ideea că toată povestea asta de dragoste e adevărată. M-ai făcut să mă Îndră... Mă opresc brusc, gâfâind ușor. Mi-ai zis că ești absorbit de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Te așezi În fiecare după-amiază turcește direct pe parchet când aburii cartofilor fierți În coajă urcă de la parter direct În nările tale. Colonelul În rezervă a murit. Îmi este milă de biata lui nevastă care este de ani buni În cărucior cu rotile. Cine o să-i mai dea de mâncare? Cine o s-o plimbe? Cine o s-o spele? Nu are pe nimeni. El făcea totul. Am iubit-o ca un nebun, Îți spui privindu-ți chipul În oglinda dulăpașului din baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
oi <victor>: asta contează mai puțin <maya>: nu se simt bine cu mine. Nici eu cu ei. Știi, eu am un defect fizic... <victor>: oh, îmi pare rău dacă știam, nu te întrebăm de discotecă <maya>: nu, nu sunt în cărucior, nici șchioapa. Am un defect de vorbire <victor> de aceea nu-ți găsești prieten? <maya>: da. Și m-am convins că nici mircul nu mă va ajuta prea mult <victor>: nu poți ști niciodată <maya>: am discutat mai bine de
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
ți-a sărutat mină țipă aia. Și eu mă simt mai bine <victor37>: mă bucur <maya>: să sper, deci? Va veni cineva care nu va bagă în seamă bilbiitul meu? <victor37>: am cunoscut un tip care iubea o femeie în cărucior, paraplegica <victor37>: îi dădea mincarea în gură și îi ștergea salivă cu șervețelul... se înțelegeau prin semne - ea scincea doar, ca un animal <maya>: cum poti iubi așa ceva? <victor37>: poate era jumătatea lui. De aceea cred în acest miot <victor37
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pregătesc de plecare <victor45>: da. Spor la lucru <maya>: ți-am pus o întrebare, nu mi-ai răspuns <victor45>: ? <maya>: de ce nu e nici o femeie în viața ta? Pentru mine ești bărbatul de vis <victor45>: <victor45>: poate sunt paralizat, în cărucior <maya>: ești? <victor45>: nu. Sau poate sunt foarte urit <maya>: ești? <victor45>: nu. De unde știi că nu este nici o femeie? <maya>: mda. Este? <victor45>: este <maya>: bine. Data viitoare eu îți spun despre viol, tu îmi povestești despre ea. Fair
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
credincioșilor. Bolnavii aceștia, veniți în grupuri organizate din diferite dieceze ale Franței sau din alte țări, purtați în cărucioarele sau pe tărgile lor, mi se par a fi Isus ajutat de Simon din Cirene să-și poarte crucea. In fiecare cărucior este o întreagă istorie de suferință, dar și de credință și speranță. Toți împreună îmi par o armată a celor neputincioși fizic, dar care poartă în trupurile și mai ales în sufletul lor germenii victoriei finale. Si aceasta fiindcă suferința
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
o blondă singură la volanul unui Porsche. ― De unde știi tu că sunt singură? ― Un bărbat are dreptul să viseze, nu-i așa? Zâmbesc și pornesc mai departe. Opresc la primul loc care arată ca un supermarket, parchez și iau un cărucior pentru cumpărături. Într-un tricou strâmt, jambiere și pantofi sport Reebok, cu ochelarii de soare pe cap și părul prins într-o coadă care strălucește, sunt încântată să observ că arăt ca oricare altă soție tânără din Santa Monica și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
negrese din ciocolată fără grăsimi și fără colesterol - și lista poate continua la nesfârșit. Deși le-am spus de mult adio poftelor mele, acum trebuie să rezist cu adevărat tentației de a mătura tot ce găsesc pe rafturi direct în căruciorul meu. ― Mă scuzați? Aud o voce masculină și mă întorc cu o sprânceană ridicată. ― Sper că nu te superi că te deranjez, dar mă întrebam dacă știi care e cel mai bun mod de a găti zucchini. Ei, chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care Ben a simțit că e cuprins de un soi de râs nervos. ― Nu, a răspuns el, reușind să se abțină. Sunt Ben. Ben Williams. ― Așa e! a exclamat ea. Ben Williams. Ben a sprijinit bucata de hârtie de mânerul căruciorului, conștient de faptul că alți cumpărători de prin apropiere se opriseră și ei, să vadă ce se întâmplă. Își dădu seama că toți îl priveau și toți îl recunoscuseră, dar din fericire nimeni altcineva n-avea de gând să preia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fără să mai zic de poșeta Louis Vuitton, și slavă Domnului că am trecut de vamă. Nu că aș avea ceva de ascuns, doar că mereu mă simt al naibii de vinovată când trec pe acolo. Cât îmi îngrămădesc valizele într-un cărucior și le împing spre mulțimea de oameni care așteaptă, îmi dau seama cât de tare mi-a lipsit Londra. ― Scuze. O femeie tânără mă împinge ușor, ca să treacă, după care se grăbește la prietenii care o așteaptă. N-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
înapoi. Era o prostie să ai un impuls din ăsta incontrolabil într-un avion aflat în aer, la începutul unui zbor de șapte ore. Așa că mi-am reprimat dorința de a trage semnalul de alarmă. Noroc că stewardesa venea cu căruciorul de băuturi, așa că am acceptat o votcă amestecată cu suc de portocale cu aceeași recunoștință cu care o fată pe cale să se înece acceptă o funie. —Terminați, am mormăit pe când Margaret și Paul mă priveau cu niște fețe albe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]