2,267 matches
-
În comună funcționau o școală cu 41 de elevi în Săgeata de Sus și 2 biserici la Beilic și Săgeata de Sus. Pe teritoriul actual al comunei Săgeata, în aceeași plasă, mai era atunci organizată și comuna Găvănești, formată din cătunele Movilița și Găvănești, cu 1080 de locuitori ce trăiau în 231 de case. În comuna Găvănești funcționau o școală cu 36 de elevi (dintre care 2 fete) și o biserică clădită de episcopul Chesarie al Buzăului în 1844. În 1925
Comuna Săgeata, Buzău () [Corola-website/Science/301037_a_302366]
-
două sate se numeau înainte "Dara de Jos", respectiv "Dara de Sus". Comuna era una industrializată, în ea operând o fabrică de coniac și o moară cu aburi, precum și o școală cu 52 de elevi (din care 6 fete) în cătunul Ulmeni, și 2 biserici ortodoxe. În aceeași perioadă, pe actualul teritoriu al comunei mai era organizată în cadrul aceleiași plăși și comuna Clondiru, formată din cătunele Atârnați, Băltăreți și Clondiru, cu o populație totală de 1270 de locuitori. În comuna Clondiru
Comuna Ulmeni, Buzău () [Corola-website/Science/301050_a_302379]
-
moară cu aburi, precum și o școală cu 52 de elevi (din care 6 fete) în cătunul Ulmeni, și 2 biserici ortodoxe. În aceeași perioadă, pe actualul teritoriu al comunei mai era organizată în cadrul aceleiași plăși și comuna Clondiru, formată din cătunele Atârnați, Băltăreți și Clondiru, cu o populație totală de 1270 de locuitori. În comuna Clondiru funcționa o școală cu 55 de elevi (din care 5 fete) și o biserică ortodoxă. În 1925, comuna Dara fusese transferată la plasa Nișcov, iar
Comuna Ulmeni, Buzău () [Corola-website/Science/301050_a_302379]
-
În comuna Clondiru funcționa o școală cu 55 de elevi (din care 5 fete) și o biserică ortodoxă. În 1925, comuna Dara fusese transferată la plasa Nișcov, iar comuna Clondiru la plasa Tohani. În comuna Clondiru a mai apărut și cătunul Satu-Nou, iar comuna avea o populație totală de 1737 de locuitori. Comuna Dara avea în aceleași două sate 1794 de locuitori, după cum consemnează Anuarul Socec din acel an. Numele de "Dara" nu a mai fost folosit pentru comună din 1931
Comuna Ulmeni, Buzău () [Corola-website/Science/301050_a_302379]
-
cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,45%). Pentru 3,4% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Câmpul a județului Buzău, era formată din cătunele Moisica, Sălcioara și Smeeni, și avea în total 1850 de locuitori, o școală și o biserică. Pe teritoriul actual al comunei, în aceeași plasă, mai funcționa pe atunci și comuna Albești, formată din cătunele Albești, Călțunașu, Cotuna, Udați și Lucieni
Comuna Smeeni, Buzău () [Corola-website/Science/301043_a_302372]
-
a județului Buzău, era formată din cătunele Moisica, Sălcioara și Smeeni, și avea în total 1850 de locuitori, o școală și o biserică. Pe teritoriul actual al comunei, în aceeași plasă, mai funcționa pe atunci și comuna Albești, formată din cătunele Albești, Călțunașu, Cotuna, Udați și Lucieni, cu o populație totală de 1580 de locuitori. În comuna Albești funcționau o moară cu aburi, 4 stâne, o școală cu 35 de elevi și două biserici în satele Albești și Udați. Satul Bălaia
Comuna Smeeni, Buzău () [Corola-website/Science/301043_a_302372]
-
și Udați. Satul Bălaia (denumit pe atunci "Bălaia-Popești") făcea pe atunci parte din comuna Gherăseni. În 1925, Anuarul Socec consemnează cele două comune în plasa Glodeanurile a aceluiași județ, Smeeni având o populație de 2425 de locuitori, iar Albești 1990. Cătunele comunei Albești erau atunci: Albești, Udați-Luceni, Udați-Mânzu și Călțuna. În 1950, comunele Albești și Smeeni au fost incluse în raionul Buzău al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. Comuna Albești a fost desființată și inclusă apoi în
Comuna Smeeni, Buzău () [Corola-website/Science/301043_a_302372]
-
sate s-au înființat după 1812, cu excepția satului Scurtești, care exista dinainte, fiind ars în timpul Războiului Ruso-Turc. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Scurtești", făcea parte din plasa Câmpul a județului Buzău și era formată din cătunele Atârnați, Băjani, Ciocârlia, Dâmbroca, Focșănei, Scurtești, Stâncești și Vadu Pașii, cu o populație totală de 2570 de locuitori. În comuna Scurtești funcționau două școli cu un număr total de 146 de elevi una la Scurtești și una la Vadu Pașii
Comuna Vadu Pașii, Buzău () [Corola-website/Science/301051_a_302380]
-
și Radu Greceanu, care au scris o parte din operele lor acolo. Tot în Vernești își are originea familia Marghiloman. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Vernești făcea parte din plasa Sărata a județului Buzău și era compusă din cătunele Agudu, Clinciu și Vernești, cu o populație totală de 710 locuitori. În comună funcționau o școală mixtă și două biserici, dintre care una este biserica Buna Vestire, zidită de jupân Jipa și Stanciu Vernescu în perioada 1714-1721, în timpul domniilor lui
Comuna Vernești, Buzău () [Corola-website/Science/301053_a_302382]
-
acea perioadă, pe actualul teritoriu al comunei, mai funcționau și comunele Valea Teancului (la poalele dealurilor, către Merei), Gura Nișcovului (pe cursul inferior al Nișcovului) și Cândești (mai sus pe Buzău) în aceeași plasă Sărata. Comuna Cândești era formată din cătunele Cândeștii de Jos, Cândeștii de Sus și Sătuc, cu o populație de 1840 de locuitori în 381 de case. În comună funcționau 2 școli, având în total 113 elevi (din care 35 de fete), și 3 biserici. Comuna Valea Teancului
Comuna Vernești, Buzău () [Corola-website/Science/301053_a_302382]
-
de Jos, Cândeștii de Sus și Sătuc, cu o populație de 1840 de locuitori în 381 de case. În comună funcționau 2 școli, având în total 113 elevi (din care 35 de fete), și 3 biserici. Comuna Valea Teancului cuprindea cătunele Nisipu, Valea Teancului și Zorești, cu o populație totală de 1080 de locuitori; aici funcționau o școală la Zorești și două biserici. Comuna Gura Nișcovului avea 2100 de locuitori ce trăiau în 491 de case, grupate în satele: Cârlomănești, Mierea
Comuna Vernești, Buzău () [Corola-website/Science/301053_a_302382]
-
800 m vest de satul Cândești datează din epoca migrațiilor (secolele al VI-lea-al VII-lea) și este unul din siturile eponime ale culturii Ipotești-Cândești. Celălalt sit arheologic major este cel de la Cârlomănești, din punctul „Cetățuia”, la vest de cătunul Pietriș al acestui sat. El cuprinde o așezare din Epoca Bronzului (cultura Monteoru, mileniile al III-lea-al II-lea î.e.n.), o așezare din perioada Halstatt (secolele al XII-lea-al V-lea î.e.n.) și o așezare dacică din perioada
Comuna Vernești, Buzău () [Corola-website/Science/301053_a_302382]
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,72%). Pentru 2,89% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Tohani a județului Buzău, se numea Vintileanca și era formată din cătunele Vintileanca, Gemenile, Găgenii de Sus, Găgenii de Jos, Săhătenii de Sus, Săhătenii de Jos. Avea pe atunci 1230 de locuitori și o suprafață de . Dicționarul județului Buzău, alcătuit de Basil Iorgulescu și inclus în "Marele dicționar geografic al Romîniei" compilat
Comuna Săhăteni, Buzău () [Corola-website/Science/301038_a_302367]
-
zidită de Ioan G. Ciurea în 1890, una în Ștubeiu zidită în 1838 de Alecu C. Nicolescu și a treia la Colibași zidită de locuitori în 1888. În 1925, ambele comune se regăseau în plasa Boldu a județului Râmnicu Sărat. Cătunele Mărăcinii Grecului și Obidiți fuseseră unite, iar comuna Obidiți avea un singur sat și o populație de 1109 locuitori. Comuna Știubeiu avea 736 de locuitori. În 1931, în comuna Obidiți a apărut și satul Ceaușu. În 1950, județul Râmnicu Sărat
Comuna Râmnicelu, Buzău () [Corola-website/Science/301035_a_302364]
-
în comuna Săhăteni din județul Buzău, Muntenia, România. Se află în sud-vestul județului, la limita cu județul Prahova. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Tohani a județului Buzău, se numea Vintileanca și era formată din cătunele Vintileanca, Gemenile, Găgenii de Sus, Găgenii de Jos, Săhătenii de Sus, Săhătenii de Jos. Avea pe atunci 1230 de locuitori și o suprafață de 6.280 ha. Dicționarul județului Buzău, alcătuit de Basil Iorgulescu și inclus în "Marele dicționar geografic
Vintileanca, Buzău () [Corola-website/Science/301054_a_302383]
-
sunt ortodocși (95,21%). Pentru 4,24% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Bălțați", făcea parte din plasa Râmnicul de Sus a județului Râmnicu Sărat și era formată din cătunele Bălțați și Rubla (divizat pe atunci în Rubla Mare și Rubla Mică). În comună funcționau 5 mori de apă, 2 cu aburi, 2 biserici una la Bălțați, ridicată de locuitori în 1865 și alta în Rubla, ridicată în 1867 de
Comuna Valea Râmnicului, Buzău () [Corola-website/Science/301052_a_302381]
-
prezent datorită vârstei și lipsei de atenție, atât din partea localnicilor, cât și din partea autorităților), aflat chiar în centrul localității (în fața școlii), cât ei se aflau la petrecerile pe care le dadeau în "prăvăliile" din apropiere. strezeni (cehă) = păzit (română) Strejeni, cătun, al com. Tisăul, jud. Buzău, cu 480 locuitori si 98 case. In vatra satului, pe malul stîng al izvorului Pietrosul, se afla o plută (plop), al căreia trunchiu, la mijloc, are o grosime de 9,67 m. pag. 478 din
Strezeni, Buzău () [Corola-website/Science/301045_a_302374]
-
a dispărut, nemaipăstrându-se urme, dar localnicii susțin faptul că acesta reprezintă prima așezare din zona localității. Se spune că în jurul acestui schit au început să se stabilească români din Transilvania, care cereau adăpost călugărilor, astfel formându-se un mic cătun numit Valea Caprei. Pe aceste meleaguri își avea grădinile și livezile Doamna Neaga, fiica lui Vlaicu Tatrul, Clucerul din Cislău, și soția lui Mihnea Turcitul, domn al Țării Românești între anii 1577-1583, 1585-1591. Doamna Neaga era stăpână a comunelor Rușovăț
Strezeni, Buzău () [Corola-website/Science/301045_a_302374]
-
ziua a șaptea (2,33%). Pentru 6,08% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Zgârciți", era reședința plășii Râmnicul de Sus a județului Râmnicu Sărat și era formată din cătunele Zgârciți, Topliceni, Cristinești, Poșta, Dărâmați și Plevna, cu o populație totală de 1770 de locuitori. În comună funcționau 5 mori de apă, 2 fierăstraie, o moară cu aburi, o mașină de treierat, o școală mixtă și 5 biserici ortodoxe. Pe
Comuna Topliceni, Buzău () [Corola-website/Science/301048_a_302377]
-
mori de apă, 2 fierăstraie, o moară cu aburi, o mașină de treierat, o școală mixtă și 5 biserici ortodoxe. Pe teritoriul actual al comunei mai funcționau, în aceeași plasă, și comunele Băbeni și Dedulești. Comuna Băbeni avea în componență cătunele Băbeni, Drăghești și Răducești, cu o populație totală de 1034 de locuitori; aici funcționau 2 biserici una în Băbeni, zidită în 1703 de către "Dotie sin Nică", și care deținea la rândul ei o moară; și o alta în Drăghicești, zidită
Comuna Topliceni, Buzău () [Corola-website/Science/301048_a_302377]
-
și care funcționa în casele fostei mănăstiri; precum și o cojocărie, o potcovărie, trei măcelării, 27 de rotării, 3 mori și o pivă. În 1925, comuna făcea parte din plasa Orașul și avea în componență satele Sgârciți-Topliceni, Dărmănești, Plevna, Poșta și cătunul Bărăști. Comunele Dedulești și Băbeni făceau parte din plasa Dumitrești; Dedulești avea în unicul său sat 1336 de locuitori. Comuna Băbeni avea în satele Băbeni, Drăghești și Rădulești 1300 de locuitori. Numele de Topliceni a fost luat de comună în
Comuna Topliceni, Buzău () [Corola-website/Science/301048_a_302377]
-
cunoscută apartenența confesională. Pe teritoriul actual al comunei Ziduri, la sfârșitul secolului al XIX-lea, funcționau comunele Costienii de Jos, Costienii Mari și Socariciu, în plasa Râmnicul de Jos a județului Râmnicu Sărat. Comuna Costienii de Jos era formată din cătunele Costienii de Jos și Orzăneasca, având o populație de 592 de locuitori. Aici funcționau o școală mixtă cu 32 de elevi înființată în 1874 și o biserică ortodoxă zidită în 1850 de locuitori în frunte cu preotul Zamfir Iordache. Comuna
Comuna Ziduri, Buzău () [Corola-website/Science/301056_a_302385]
-
cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,17%). Pentru 3,86% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul actual al comunei făcea parte din comuna Nehoiașu, comună alcătuită din cătunele Arsele, Bădârlegiu, Bâsca Rozilei, Bonțu, Broasca, Cașoca, Gârboiu, Gura Siriului, Înșelata, Jețu, Muscelușa, Nehoiașu, Lunca Priporului, Pițigoiu, Prundu, Puricoasa, Ruptura și Vinețișu, având în total 3030 de locuitori care locuiau în 675 de case. În comuna Nehoiașu funcționau o școală
Comuna Siriu, Buzău () [Corola-website/Science/301042_a_302371]
-
în relief, încadrată în frunze de stejar tot din fir auriu. Jos este scris 1898-1907. În Bozovici activează o echipă de fotbal în liga 4, Nera Bozovici. Administrativ, actuala comună este alcătuită din Bozovici, localitatea de reședință, satul Prilipeț și cătunele Valea Minișului și Poneasca. În tradiția localnicilor, Bozoviciul este împărțit în patru părți (cartiere), care poartă și astăzi vechile denumiri: Primarul comunei Bozovici este Stoicu Adrian Sergiu.
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
cele două comune în plasa Budești a aceluiași județ. Comuna Frumușani avea 1724 de locuitori în satele Câlnău, Cuștureni, Frumușani și Pasărea. Comuna Știubeiu-Orăști avea în cpmpunere satele Filastache, Orăști, Pițigaia și Postăvari (satul Poșta fiind transferat comunei Bobești-Bălăceanca) și cătunul Orasca, toate având 2600 de locuitori. În 1950, comunele au trecut în administrarea raionului Vidra și apoi (după 1952) în cea a raionului Oltenița din regiunea București; în 1964, satul Filastache din comuna Știbei-Orăști a luat numele de "Pădurișu". În
Comuna Frumușani, Călărași () [Corola-website/Science/301112_a_302441]