198,527 matches
-
toposul cărții la Cluj. Și parcul moscovit Patriarșie Prudî poate fi Parcul Municipal, și chioșcul cu firma "Bere și apă minerală", și Sadovoe Kolțo sînt ușor de găsit. Chiar și Woland poate fi zărit așteptîndu-l pe Azazello ca să pună la cale drumul teatrului. Am citit cu voce tare pasajele mele favorite din roman, mi-am lăsat imaginația să lege visele și zborurile. Mi-am amestecat imaginile cu flash-uri din spectacolul Cătălinei Buzoianu și din filmul recent, extraordinar, care se difuzează
Sadovaia 302 bis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10279_a_11604]
-
provincială", deschiderea ingenuă pe care o vădește criticul în profesiile-i de credință și în însemnările confesive se manifestă de asemenea în analizele consacrate unor cărți și autori, probând "pe viu" că exegetul trăiește, vorba lui Hermann Hesse, "în timpul foiletonului". Calea pe care-o urmează e cea a depistării și încercuirii atente a unor nuclee ale creațiilor ajunse în vizorul d-sale, operație încununată de emisia câte unei observații care surprinde cu acuitate "specificul estetic": "Caragiale stă permanent în umbra lui
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
instructivă. El supraviețuiește "revoluției", ba chiar face carieră în vremea lui Vespasian, fiind numit guvernator al Asiei și chiar și consul. Ceva trebuie să-l fi deranjat puternic, nu cunoaștem amănunte, încât la sfârșitul domniei lui Vespasian el pune la cale un complot împotriva împăratului, ceea ce demonstrează câtă bază se poate pune pe asemenea indivizi. Descoperit, el este judecat în senat, condamnat să se sinucidă, ceea ce îndeplinește tăindu-și gâtul cu un brici. Eprius Marcellus a fost o puternică personalitate amorală
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
apropii tu de el prin empatie. Te pui în pielea lui și încerci să vezi lumea cu ochii lui, străduindu-te să-ți închipui cum ai reacționa tu dacă ai fi pus în aceleași situații. Și astfel, empatia este singura cale prin care poți ajunge la un om a cărui experiență nu ai trăit-o niciodată. E un fel de pipăire sau mirosire a unei lumi pe care lipsa trăirii proprii ți-a preschimbat-o într-un tărîm inaccesibil. În schimb
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
-le, flatîndu-le și lingușindu-le, reușesc să le transforme în niște sclave credule și docile, adică tocmai în genul de sclave a căror naivitate le-a făcut să ia drept autentice niște valori care în realitate sunt false. În fond, calea cea mai bună de a subjuga o femeie este de a o așeza pe un soclu și de a-i lăuda atuurile, omițînd în întregime de a-i mai spune că un rob, chiar așezat pe un soclu, tot rob
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
a făcut pași mari În direcția cea bună, spre disperarea nemernicilor pământului. Drumul este lung, dar acordarea prodigiosului premiu Nobel Îl va ajuta, stimula și chiar obliga să facă tot posibilul și imposibilul să Învingă obstacolele care Îi stau În cale. Îi dorim tot binele din lume, spre binele nostru, al tuturor. Să-l ferească Dumnezeu de dușmanii care Îl pândesc oriunde! Îi dorim să reușească să aducă dorita pace planetară, promisă de toți predecesorii lui, dar neîmplinită Încă. PS: Cât
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
PEONY, PIVOINE, BOTANE... Au Înflorit bujorii În Canada, Precum odinioară-n România. Au Înflorit cu-atâta amânare Ca să le-aștept mai mult magia. I-am tot visat și Îi visez și-acum Cum se Întorc mereu și-mi ies În cale În curtea mamei: ca-n copilăria Care s-a dus venind din depărtare. Au răsărit ca niște mici petale Prin zgribulitul nostru anotimp. Ei plămădiți au fost de mama lui Appolo, Reîntrupați Peoni cu nimb de-Olimp. De dor mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
faze demne de amintit. Redau: Mergeam prin iarbă pe o mică cărare, În Parcul Angrignon, când am observat venind din sens contrar un rățoi atunci ieșit din lac, deosebit de grăbit și hotărât. Am făcut un pas În lateral lăsându-i cale liberă. A trecut fără să se sfiiască de mine și nici nu mi-a zis „merci”! La Toronto fiind pe malul aceluiași fluviu, am petrecut câteva minute În compania unui stol de gâște, convins fiind că sunt domestice, chiar dacă gazda
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
duce În scurt timp la distrugerea ta. Sfinții și profeții care predică tristețea ființati-vă nu sunt decât niște ipocriți care vor astfel să ajungă În centrul atenției. Dar ei Își schingiuiesc corpul și Își bat joc de umanitatea lor. Singura cale este fericirea, singurul țel suprem trebuie să fie aceasta. Doar astfel vom ființa ca oameni autentici. Înainte să condamnați, Încercați, Înainte să vă dedicați unei căii a ascezei, descoperiți fericirea. Îmbătațivă cu fericirea clipei și veți descoperi imediat după aceea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
flori apropiate, două flori care se ating. Mă uit atent și văd cum fiecare are rădăcinile Într-una dintre părțile zidului. Iată că mamutul care a despărțit Europa În două este astăzi cucerit de două flori. Natura găsește Întotdeauna o cale... Noaptea strălucește tăcut. Pare să se contopească cu luminile Valenciei. Orașul abia a luat viață, deși este deja trecut cu mult de miezul nopții. Privesc În jur, ruinele vechiului oraș se Î m p l e t e s c
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
omul Securității, o voi dovedi În instanță tot cu documente că a făcut de la Revoluție Încoace exact ceea ce au făcut comuniștii după „44 când au luat puterea În România, adică a spoliat, a furat, a abuzat, s-a Îmbogățit pe căi necinstite, a făptuit nenumărate nemernicii pentru care trebuie să plătească punctual, le voi dovedi și pe acestea În instanță. Ce mai putem constata? Putem constata, În calitatea lui de membru Încă al Uniunii Scriitorilor din România a sfidat și comunicatul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
s-ar fi jenat să recunoască acest lucru. - Să ne așezăm puțin, am consimțit, așezându-mă ostenit, de parcă atâta aș fi așteptat. Rostirea ei mă făcu să realizez că eram eu Însumi obosit. Ne-am așezat pe șina lucioasă de cale ferată. Era fierbinte. Nu ne Îndoiam că era și curată. Trecerea atâtor roți de tren o lustruiseră de-a lungul timpului, fără a-i da răgazul necesar oxidării. Numai faptul că de atâta vreme nu se arătase nici un tren, mi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
timp am simțit că ostenesc. Ea nu spunea nimic. Avea o rezistență ieșită din comun. Am Îndrăznit să-i spun totuși. - Ne mai așezăm puțin? - Da, mi-a răspuns așezându-se În același mod ca În popasul anterior. Șinele de cale ferată erau mai fierbinți. Părea că odată cu trecerea timpului, fierul acumulase căldura lunii și a stelelor. Numai că zorile se Încăpățânau să nu apară, deși trecuse atâta timp. Mi-am privit ceasul. Mergea. Se făcuse aproape ora 8. Deasupra noastră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și de construcție ale unui copil. Tonul de compunere școlărească a fost luat de către unii drept un afront adus literaturii sau o probă de maximă naivitate a autorului, chiar dacă parantezele explicative care spărgeau ici-colo textul erau în măsură să lumineze calea anti-literară/non-literară pe care autorul pornise la drum în căutarea maximei autenticități. Faptele anoste, lipsite de glorie și de prea multe elemente memorabile, ale personajului narator erau puse în pagină într-un stil minimalist, perfect anodin. Impresia de autenticitate era
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
prin cârciume), legea nescrisă, dar recunoscută de toți: "A unsprezecea bere e gratis!" Nu am văzut pe nimeni care să fi ajuns în acest stadiu, dar stau să mă gândesc că se poate ajunge la acea stare și pe altă cale. Un exemplu îmi e la îndemână: prin clopote. Și iată că am ajuns la clopote, a doua caracteristică a orașului. E-adevărat, clopotele Bambergului nu posedă bucuria și clinchetul strălucitor al clopotelor Parisului, nici consistența și bogăția celor din Londra
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
Un aspect relevant: jocul dintre substanță și iluzie, dintre materie și umbră, cu rostul de-a sugera irealitatea substanței ce ar avea ca rezultat relativizarea damnării. E încă o viclenie a lucifericei degradări fără drept de apel, care preferă o cale ocolită, precum o joacă între pisică și șoarece: "pe câmp nearat/ în ce fel nu știu/ între-acum și târziu/ le-am așezat// umbra ta umbra mea/ la răcoare-n adânc/ sunt pământul mănânc/ dintr-un sân, dintr-o stea// umbra
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
lut/ nicăieri nici o urmă/ perechi-perechi/ prin timpii celui de-al treilea pol/ ger uscăciune plumb și gol// golul care nu se mai curmă" (nu era casă-adevărata casă). Se află aci o instinctivă reacție la dispariție. Un paratrăsnet cvasifiziologic așezat în calea extincției. Un procedeu similar îl constituie melosul versului, incantația adesea de argheziană factură, în locul unui discurs prozastic, destrămat, așa cum ne așteptam: "M-am lăcomit cu gheara care scurmă./ }ărușii rădăcinilor mă-nțeapă./ Zac răscolit la fiecare apă,/ iar toamna-mi
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
eficientă, prin corecta situare a autorului în raport cu faptele prezentate (tot mai mulți dintre "politologii" momentului abdică ușor de la logică și bun-simț în folosul unei mai lucrative atitudini preconcepute, fără însă ca prin pledoaria lor pătimașă și schimonosită să fie din cale afară de convingători) și, nu în ultimul rând, prin eleganța stilului. În lumea politologiei contemporane, Vladimir Tismăneanu este un erudit, dublat de un artist, iar textele sale sunt o încântare pentru cititor. Nimic nu este simplu în politică și, atunci când judecă
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
târziu, nu-i așa? Știați (și aici privirea îi străluci amuzată) că monahii de la Saint-Jean-de-Dieu, stăpânii acestei instituții înainte de Revoluție, pe care Primul Consul îi calmează într-un mod atât de minunat, erau cei mai buni chirurgi de prostate ecleziastice? Căile Domnului sunt uneori atât de întortocheate încât numai El singur le cunoaște. Dacă domnul de Sade ar veni aici pentru a fi tăiat***, poate că fantasmagoriile astea periculoase s-ar mai calma... Până una alta, a avut grijă să-mi
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
la produse și servicii cum n-au mai fost în ultimii 2000 de ani, respectiv de când Traian și ai săi le fugăreau pe dacoaice (citat dintr-un studiu al lui Haralampy) prin poienile din Munții Orăștiei pentru a stabili pe căi amiabile originea noastră latină. Nu e adevărat, dar să zicem. Cum reacționăm noi? Soacra lui Haralmpy: -Nerușinații! Corul roabelor lui Dumnezeu, Claustrina și Coryntina: -Pe noi sigur nu ne-ar fi prins... Haralampy, după o sorbire din trăscău, și cu
Mari nostalgii de toamnă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10321_a_11646]
-
trebuia să își scrie conștiincios rapoartele. Așa se face că turnătorul scria tot ceea ce vedea și auzea despre cel supus urmăririi. În sine, notațiile sale nu aveau nici o logică, dar ele erau puse în relație cu informațiile obținute pe celelalte căi și, inevitabil, în felul acesta, unele dintre însemnările anodine puteau să dobândească relevanță. Nici măcar agentul de filaj profesionist nu avea habar de scopurile pentru care era urmărit obiectivul. Combinație de James Bond și inspectorul Clouseau (,Aspectul exterior al filorilor - cei
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
citit, cărțile nu sunt decât un depozit de praf...) Cert este că vizibilitatea publică a scriitorilor români de astăzi este la o cotă foarte scăzută. Dezamăgitor este și altceva: faptul că notorietatea scriitorului, atâta câtă este, nu se dobândește pe căile firești, adică prin valoarea literaturii sale, ci cu totul altfel - scriitorul e cunoscut / apreciat dacă stârnește scandaluri, dacă e persoană publică, dacă ,se vede la televizor" etc. Calitatea sa efectivă de scriitor, valoarea textelor sale nu-l ajută efectiv la
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
fi invitat să toarne la Securitate. Ceea ce nu cred că îi dă dreptul moral dlui Iliescu să-și afirme disprețul față de turnători, după ce a dat indicații prețioase Securității ce să facă și ce să dreagă pentru a-i aduce pe calea cea bună pe tinerii care în 1968 purtau barbă și plete. Anul în care, chipurile, Ceaușescu dădea semne că se bizuie pe toți românii și în care mulți foști adversari ai regimului au crezut că așa stau lucrurile și s-
Ce securitate mai by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10337_a_11662]
-
Tudorel Urian Prin cărțile sale Jurnalul lui Dracula și Moartea la Tomis. Jurnalul lui Ovidiu (roman distins cu Premiul Național pentru roman - Bergamo, 1998), foarte controversatul critic Marin Mincu deschide o posibilă cale de acces a literaturii române spre circuitul european de valori: scrierea de opere de ficțiune, în centrul cărora să stea figurile unor personalități intrate în conștiința culturală europeană, legate într-un fel sau altul de România. Dovadă că mecanismul funcționează
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
Tomis, romanul ridică unele semne de întrebare. La scara continentului european, memorialistica se impune ca gen literar în secolul al XVII-lea. Printre precursori sunt adesea citați Montaigne (pentru autoportretul din Eseuri) și Sfântul Augustin, care, în Confesiuni, deschide primul calea introspecției. Or, Sfântul Augustin, primul autor de texte cu tentă memorialistică din istoria literaturii, a trăit cu patru secole mai târziu decât Ovidiu. Un posibil jurnal al lui Ovidiu este, de aceea, din capul locului, o aberație. Să acceptăm însă
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]