2,850 matches
-
diferitele situații. Mi-a spus că a trebuit să lichideze 137 de persoane pentru a ajunge în vârf. El consideră că nu și-a făcut decât datoria și că se încadrează în media obișnuită. ― Media obișnuită! ― explodă Gosseyn, apoi se calmă. Avea răspunsul. Eldred Crang, un detectiv venusian non-A obișnuit, sugerase un plan de acțiune. Metoda lui nu era în mod obligatoriu cea mai bună, dar, oricum, se baza fără îndoială pe mult mai multe informații decât deținea el. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
parale!“ Papa a replicat, serios, cum e el în orice situație: „Domnule, vă rog, nu sunt actor, ci medic!“ A adăugat că plămânii îi sună puțin înfundat, e foarte palid, dar boală serioasă nu-i găsește. Atunci bărbatul s-a calmat și i-a spus că vrea să fumeze, papa, care e contra acestui obicei, i-a adus totuși tutun fin și foiță de pe masa lui Costache, dar zice că, după o căutătură sălbatică, arestatul i-a întors pur și simplu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
aibă putere deplină asupra unor bieți proști ca voi care n-aveți înțelepciunea decât s-o adorați - pe ea și splendoarea Curții imperiale. Într-un colț se afla un scaun și McAllister se îndreptă spre el. Între timp se mai calmase. - Uite, începu el, habar n-am despre ce vorbești. Nu știu nici măcar cum am ajuns în magazinul ăsta. Sunt de acord cu dumneata că toată povestea necesită explicații, dar eu le văd cu totul altfel. Începu să tărăgăneze vorba. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
e un bărbat "distins, cu părul cărunt, mai bătrân decât el. Era un amănunt deconcertant. Fara avea un respect imens, aproape instinctiv, pentru bătrânețe. În cele din urmă, spuse șovăind: - Da, da, o armă. - În ce scop? întrebă cu voce calmă vânzătorul. Fara nu putu decât să se uite lung la el. Ar fi vrut să le spună acestor oameni ce părere are despre ei. Dar vârsta acestui reprezentant al lor îl impresiona oprindu-i cuvintele. Doar cu un efort de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să fac apel la îndurarea dumneavoastră pentru un biet om nevinovat și aflat în mare nenorocire. Cu asta o captivă. Din nou îi înfruntă privirea, se clătină puțin înspăimântată de forța pe care o citea în ochii lui, apoi se calmă. Hedrock vorbi liniștit: - Maiestate, aveți posibilitatea să faceți un act de bunătate fără seamăn în favoarea unui om care se află la aproape cinci milioane de ani de aici, balansându-se între viitor și trecut, în timp ce clădirea dumneavoastră îl împinge tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
peste muchia saltelei și durerea aceea îi gâlgâi în stomac. Se purta ca un om care duce o rană mare sub piele. Auzi cum cocoșii din cotețele lui Godun își treceau unul altuia cucurigul de dimineață și parcă se mai calmă. Zăpada făcea ca totul să pară neînceput și Omar, prin fereastră, avu dintr-odată impresia că o carte cu foi nescrise i se pune în fața ochilor. Se sperie, dar îi și plăcu, nu fusese vreodată atât de liber. Pipăi cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Tresări istovit și apoi se ridică să oprească alarma deșteptătorului. Când se bărbierea, desluși în el zvârcolirile unor presimțiri sumbre, pe care încercă să le domolească. Când pătrunse în cabinet, nici figura oftalmoloagei nu-i trimise încurajări, dar se mai calmă sub mâinile ei care îl cuprindeau cu precizie. Îi așeză electrozi la urechi și pe lobul occipital, iar prima investigație începu și le oferi prima pistă: o amplitudine dereglată a semnalului macular, care însemna multe lucruri. Merseră mai departe, cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aducea primăvara. Se convinsese: la finalul prelegerii din Tunis încercase să scrie un material, adresând întrebări în public. Nicio sunnită nu acceptase să îi vorbească. Înflăcărate pe loc și lăsându-și baticurile să cadă, ca să semene cu Shirin, musulmanele se calmaseră de îndată ce ieșiseră din clădire. Ceva tot aflase: niciuna n-avea de gând să spună soțului, fraților sau cumnaților cum își petrecuse după-amiaza. Era treaba lor și atât. Cu alte cuvinte, totul se desfășurase cu zgomotul unei petreceri cu striperi, ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
zi cu lumină galbenă ca uleiul, îl bucură. Se dusese în cartierul de case vechi de pe o colină, iar corolele majestuoase ale platanilor, cârciumioarele ascunse din loc în loc în foste conace de pe la 1800, restaurate aproape ca în vremea lor, îi calmară inima. Orașul avea și o moschee turcească suficient de încăpătoare, dar comunitatea persană era recentă și prea restrânsă pentru a fi avut locașuri de cult somptuoase și la vedere. În schimb, exista un cimitir evreiesc în acel cartier secular în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ofensată. ― În primul rând îl car eu! Adăugă aproape plîngînd: Nu plec fără Mirciulică! Acesta e ultimul meu cuvânt și sânt gata să suport toate consecințele! ― În regulă! interveni împăciuitor inginerul. Nu sîntem noi ăia care să despărțim doi prieteni. Calmați-vă, doamnă. Melania Lupu, cu ochii palizi, inundați de lacrimi, dădu recunoscătoare din cap. Dragu, clătinîndu-se ca un cocostârc bolnav, înalt cât ușa, o privea îngăduitor: "Nu-și dă seama de situație. E atât de copilăroasă! Norocul ei... Florence, în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să spui mulțumesc pentru masă și să te declari încîntat de orice ți se pune înainte. Se instalară amândoi în fotoliu. Melania scoase dintr-un ghem roșu două andrele, înfășură firul de lână pe deget și începu să tricoteze. ― Asta calmează nervii, dragul meu, și oferă în același timp un spectacol liniștitor. Da, acesta e termenul: li-niș-ti-tor. Îți face impresia că nu s-a petrecut nimic rău. Doi prieteni care stau la taclale într-o seară de toamnă. Afară plouă și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rândul viitor vei avea mai mult noroc. Capitulările nu seamănă între ele după cum nu seamănă nici victoriile. ― Încerc să sesizez nuanța. ― Cred că mai degrabă vrei să mă faci să trăncănesc, zâmbi trist Cristescu. Îți închipui că asta mă va calma. Nu-i același lucru să găsești de pildă un cadavru în Cișmigiu și să clasezi dosarul pentru că n-ai reușit să-l prinzi pe criminal, sau să duelezi la lumina zilei cu Melania Lupu și ea să te facă knock-out
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
E un joc de societate... ― Cretin! ― Totul c să treacă noaptea. Ziua e altfel. Depinde numai de noi... ― De unul din noi! Dacă e cuminte... Grigore Popa dădu din mână iritat: ― Lasă-mă să vorbesc! Sculptorul îi privea fix. Se calmase, dar umerii încă îi tremurau. ― Ce presimțire mai ai? ― Hm, poate că nu-i presimțire. Ceva ciudat, oricum... Melania Lupu strânse din pleoape și-și duse ostentativ mâinile mici la urechi. Grigore Popa continuă netulburat, cu ochii înfipți în dușumea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dracu' a făcut-o? Explică-mi! Bătrâna își masa tâmplele. Nu răspunse. ― Explică-mi! urlă Matei. ― Nu trebuie să strigați. ― Mai există cineva în casă? Ăla auzea pași, eu îi simt răsuflarea. ― Pentru că sînteți obosit. Dacă ați încerca să vă calmați... ― Cum dracu' ai reușit să ne aiurești? Sau o mai fi într-adevăr cineva... Simt o respirație ciudată... ― Copilării! Sîntem singuri. Tot atât de singuri pe cât pot fi doi oameni. Sculptorul se aruncă într-un fotoliu. Dinții îi clănțăneau: ― Valerica avea dreptate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai lateral. Hedrock încuviință satisfăcut. Nu-l scăpase o clipă din ochi pe Triner iar acum îi spuse: ― Am să-ți spun absolut totul, Triner. (Asta era un fel de aperitiv pentru curiozitatea evidentă a individului și avea să-i calmeze nerăbdarea). Dar mai întîi vreau să te rog să mai faci un lucru. Ai în biroul central de aici un contabil șef numit Royan. Cheamă-l sus. După ce-i vorbesc, o să înțelegi mai bine dacă după ziua de azi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
că nu e vorba decît în mică măsură de o frică personală. Era mai mult decît limpede că toți cei de față avuseseră brusc o viziune teribilă a sfîrșitului Arsenalelor. Așteptă să le recapete atenția, apoi le vorbi repede: ― Domnilor, calmați-vă. Marea voastră organizație nu este cîtuși de puțin în primejdie. Situația de față nu s-ar fi stîrnit dacă nu m-ați fi urmărit cu atîta îndîrjire. Așa, ca să știți, însuși întemeietorul organizației, Walter S. de Lany, a recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
spre acel soare strălucitor, alb-gălbui, și-i urî pe cei din neamul arahnidelor. Dar își dădu seama că prin asta se aseamănă cu sălbaticii de demult, care amenințau cu pumnii și cu vorbele demonii răi ascunși în ceruri. Se mai calmă și-i hrăni din nou pe cei patru, de data aceasta cu un amestec de concentrate de fructe dizolvate în apă, ușor digerabil. Unul dintre bărbați, un tînăr frumos și înalt, învie suficient ca să-i zîmbească nedumerit, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Trebuia să aștept respectuos în picioare. Aproape paralizat de ideea că eram studiat de un ochi invizibil, mă străduiam să-mi impun o atitudine cât mai avantajoasă și să par liniștit, deși îmi auzeam pulsul zvâcnind la tâmplă. Ca să mă calmez, m-am uitat în jur. Abia atunci am văzut sala și am simțit o emoție încă și mai puternică. Știam de la bătrâni că pereții erau căptușiți cu oglinzi, că nu existau nici o fereastră și nici o mobilă, în afară de masa așezată în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
arătat mirat de ezitările ei. Nici nu aveam de ales. O criză de vanitate m-ar fi silit să plec, să înfrunt furtuna care era gata să se dezlănțuie. Pe de altă parte, mirosul de busuioc din cameră m-a calmat și în clipa aceea chiar mi-a părut rău că o pierdusem, din câte înțelegeam, pe Marta. Simțeam în ea un fel de ostilitate ― auzise de Laura? se lămurise că n-o iubeam? nu-mi ierta lașitatea?, dar n-avea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Apoi m-am pomenit vorbind singur cu o furie rece: "Nu, puișorilor, nu vă mai zgâiți la mine. Încă n-am poftă să crăp. Mai bine trăiesc și vă pun eu cu botul pe labe. Aveți răbdare numai." Ca să mă calmez, mă ridicam din pat, mă duceam la fereastră, o deschideam larg, priveam zborul și vânătoarea pescărușilor care țipau câteodată asurzitor. După un timp, iarăși mă năpădeau însă neliniștile, înverșunările și redeveneam stupid. Le zâmbeam ca un imbecil celor care deschideau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-i înălța pe câțiva. Când vezi însă mizeria și durerea pe care o aduce, trebuie să fii nebun, orb sau laș ca să te resemnezi cu ciuma. RIEUX ABIA RIDICASE VOCEA. DAR TARROU FĂCU UN GEST CU MÂNA PENTRU A-L CALMA PARCĂ. ZÂMBEA. ― Da, spune Rieux dând din umeri. Dar nu mi-ați răspuns. V-ați gândit bine ? Tarrou s-a așezat mai comod în fotoliu și și-a întins capul spre lumină. Credeți în Dumnezeu, domnule doctor ? ÎNTREBAREA ERA DIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
era exploziv, exact cum fusese atunci. Eu, Avraam, fiul lui Terah... Voia cu disperare să afle ce scria, dar simțea ceva în gât, ca o greutate de plumb. Dacă se înșela? Dacă era o confuzie extraordinară? Shimon încercă să se calmeze. Se ridică din scaun, clătină din cap, ca un câine care se scutură de ploaie și se așeză din nou. Prima sarcină era să confirme faptul că acestea erau într-adevăr cuvintele lui Avraam; sensul va veni ulterior. Respiră adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fost cald. Am alergat. —De ce ai alergat? Ridică tonul. —Ce-i cu toate întrebările astea? Lasă-mă în pace, femeie! Nu vezi că lucrez? —Ce ai acolo, pe birou? —Rachel! Se întoarse și trânti ușa după ea. Încercă să se calmeze, uitându-se din nou la text, privirea sa urmărind rândul în care autorul își numea orașul natal, Ur, cetatea mesopotamiană în care s-a născut Avraam. Văzu sigiliul de pe partea cealaltă a tăbliței, în spațiul dintre text și data de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Rosen. —Asta. Un alt nenorocit de gest dramatic. Are un secret care a adus moartea soției sale, care ar putea aduce moartea fiului său și ce face, îl dezvăluie? Nu. Joacă niște jocuri nenorocite. —Dar Uri, spuse Maggie, încercând să calmeze lucrurile, nu încerca să-ți spună unde e? A zis că trebuie să pornim din Geneva. —O, nu asculta porcăriile astea. Nici un cuvânt din ele nu are sens. — Ce vrei să zici? —Vreau să zic că sunt prostii, de la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din Jurul Ierusalimului, ci în toate zonele implicate în campania împotriva lui Yariv. Dacă ceea ce citise era corect, o mare parte din bani urma să fie vărsată de creștinii evangheliști din Statele Unite. Încă o dată, i se aminti că, chiar dacă aveau să calmeze lucrurile și să aducă din nou taberele la masa negocierilor, pacificatorii aveau să întâmpine obstacole enorme. Maggie îi mulțumi rabinului și se urcă în mașină. În scaunul șoferului stătea un bărbat negricios, solid, în pantaloni scurți, cu antebrațe puternice, musculoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]