1,549 matches
-
în acest volum ambianța proprie, integrând-o în "viața lumii" (cum ar zice Miron Costin). "Olt bine meriți tu, poporul meu, atâta rău ți s-a tot dat mereu/ Ca și altădată". Apare obsesiv ideea că lumea stă sub semnul calvarului, o negură de dor și deznădejde cuprinde lumea, un Hristos străin urcă Golgota, fântâna se spânzură de cumpenele ei, din hornul casei iese bălegar în loc de fum; întregul univers stă sub semnul secetei. Lumea parcă se află când înainte, când după
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
totuși boala noastră de la tine vine/ tentacular trec anotimpurile peste noi/ dar noi ne-mbolnăvim de tine,/ nefericit frig de la începutul iernii." Adrian Păunescu trăiește un acut sentiment al morții. ("Bocet "): Că n-are lumea noastră milă,/ în strâmtul ei calvar trecând,/ și ziua de-și lucrează pomii,/ noaptea lucrează la mormânt." În poemele artă poetică, raportat la condiția poetului și a poezie, Adrian Păunescu descinde din Macedonski și din Eminescu. Atacând tema libertății spiritului, problema devine gravă: "Și bucură-te
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la condiția poetului și a poezie, Adrian Păunescu descinde din Macedonski și din Eminescu. Atacând tema libertății spiritului, problema devine gravă: "Și bucură-te că nu găsești/ Această bărbie, ocupată/ De un ștreang." Un întreg trecut de sacrificii și de calvar răzbate prin versurile poetului "când au trecut toate/ am putut auzi/ muzeele sufocându-se de-atâta sânge reamintit" ("Fertile tăceri"). Versurile rămân sub constelația unei stări învălmășite, demonstrând un context disperat care l-a făcut să decanteze durerea: "O, disperații
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
umilința care mi-au presărat trainingul reprezintă de altfel principalul motiv pentru care scriu această lucrare: vreau să vă scutesc de suferințe, să vă netezesc ascensiunea spre statutul de gospodine mari și, pe cât se poate, să transform acest training din calvar în plăcere. * De la extraterestrul numărul șase am învățat multe șmecherii; înainte de a ne combina fusese însurat cu o gospodină tânără, dar foarte mare, de la care știa niște chestii incredibile; cândva, pe la primele întâlniri, mi-a deschis orizonturi culinare la care
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
m-ai primit,/ Ave Maria, Ave Maria,/ cu trupul tău m-ai încălzit,/ cu trupul tău tu m-ai hrănit,/ Ave Maria!// (...) ! eu de niciundelea venit,/ un venitic ce-i pământit/ nu îți las țiia, nu îți las țiia/ decât calvarul nesfârșit,/ Hristos prin sine-adeverit/ ești tu, Maria!". Deși fixată într-un cadru ideal [Baadul, legiferat drept o "desăvârșită transcendență a Morții / Argos al crimei/ Thebă a incestului,/ Egipt al robiei/ Canaan al făgăduinței/ mizeră drojdie a visului", în sfârșit, drept
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o bătrână a murit nu la multă vreme după ce satul a parcurs o etapă de convulsii teribile, suferind toate chinurile cauzate de încercările comuniste de a restructura arbitrar lumea rurală. Perioada cea mai crâncenă a colectivizării forțate a trecut, însă calvarul continuă și nu s-au stins suferințele și spaimele îndurate. În cele ce își spun oamenii adunați la un priveghi nu iradiază atât sufletul dintotdeauna al țăranului, cât un suflet colectiv ce se resimte de pe urmele seismului istoric traversat, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
înregistrează numai o parte din cei care nu mai pot striga prezent, acum, în ceasul libertății. Jertfa lor stă însă la temelia edificiului democratic pe care ni-l dorim. Tinerii care au preferat să moară în piețe decât să continue calvarul unei dictaturi demente n-au știut-o, desigur, dar ei mergeau la întâlnirea cu alți eroi. Sunt mulți și merită pietatea noastră. M. Sadoveanu scria într-un loc despre morți că atâta timp cât îi dorim, ei stau cu noi și în preajma
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
s-a decis, în 1918, revenirea la patria-mamă. Un pact odios, inițiat de Stalin și Hitler, i-a rupt iarăși, la 1940, din trupul țării, iar jumătatea de secol care s-a scurs de atunci a fost pentru ei un calvar, o continuă tragedie. Prin masive și persistente dizlocări demografice, deportări, colonizări etc. S-a urmărit de atunci, sistematic, schimbarea compoziției etnice înlăuntrul Republicii. A fost o politică de adevărat genocid față de moldoveni. Ei și-au păstrat totuși ființa etnoculturală, izbutind
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Stelian Banu, Cristian Oană, Ion Păduraru, V. Stelian și Cornel Barbăneagră. I s-a decernat Premiul de publicistică „Alexandru Andrițoiu” (1998). Considerându-se în primul rând publicist, V. s-a aplecat asupra istoriei și tradițiilor culturii bihorene în lucrări precum Calvarul Bihorului (noiembrie 1918-aprilie 1919) (1994), 50 de ani printre scriitori și artiști (I, 2000) - contribuție la „o posibilă istorie a culturii bihorene” - și Oameni din Bihor. 1940-2000. Dicționar sentimental (I, 2002). Proiectat în două sau trei volume, dicționarul își împarte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]
-
Vașcău și Beiuș. SCRIERI: Nunta în Bihor, Oradea, 1970; „Familia”. Indice bibliografic (în colaborare cu Fl. Curteanu și Al. Magereanu), Oradea, 1971; Cred în teatru, Timișoara, 1975; Bălcescu, sol de pace, București, 1978; Publiciști precursori ai Marii Uniri, Timișoara, 1988; Calvarul Bihorului (noiembrie 1918 - aprilie 1919), Oradea, 1994; Iancu, moțul din Apuseni, Oradea, 1998; 50 de ani printre scriitori și artiști, I, Oradea, 2000; Eminescu, student la Viena, Oradea, 2000; Oameni din Bihor. 1940-2000. Dicționar sentimental, I, Oradea, 2002. Ediții: „Familia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]
-
formă sau alta, chiar și numai pentru a se verifica informația respectivă. De aceea, este absurd ceea ce afirmă astăzi foștii colaboratori, susținând că au făcut numai bine. Simpla menționare a unui nume era de ajuns pentru a provoca un adevărat calvar respectivei persoane. Notă Informativă, sursa „Ștefan”, 15.11.1973: „Subsemnatul declar că în ziua de 24 sau 25 octombrie m-am dus la oficiul telefonic Soveja pentru o convorbire telefonică. Operatoarea S.N. care încerca să vorbească cu Focșani a trântit
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
răutățile. Este tratat ca o slugă, este umilit și toate visurile și planurile lui sunt spulberate chiar de propria familie. Nemaiputând suporta aceste tratamente și neavând niciun sprijin, înaintează o jalbă Mitropolitului, însă nu i se face dreptate, din contra, calvarul i se asprește, fiind închis în beciurile Mitropoliei. Mai înaintează o plângere, o „Plecată și lăcrămătoare suplică”, însă nici aceasta nu este salvatoare, Creangă fiind obligat să se împace cu socrul și să locuiască în continuare cu el. Diaconul dorea
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
calitatea deciziilor luate și a orientării pe care o dă vieții sale. În plus, prin legătura cu creștinismul, crucea are o semnificație spirituală și înalță dorințele și scopurile celui ce visează, dar are și o simbolistică de sacrificiu și de calvar. Probabil că subiectul trebuie să facă față unor responsabilități dure sau unei situații dureroase. Crucea este în acest caz o evocare a supliciului la care a fost supus Iisus, cu siguranță simbol al suferinței, dar al unei suferințe «necesare», conform
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
soția lui), pe motivul unei suspiciuni de infidelitate. Eristikon (1982), catalogat de critică drept „cel mai miezos text” al autorului (Laurențiu Ulici), abordează din nou teme existențiale, conflictul centrându-se în jurul unui personaj a cărui viață se transformă într-un calvar îndată ce directorul școlii, unde lucra ca profesor de matematică, un ins despotic care strânsese timp de douăzeci de ani documente calomnioase referitoare la subalternii săi, îi încredințează, simțindu-și sfârșitul aproape, consecință a unei boli incurabile, întreaga lui arhivă compromițătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285577_a_286906]
-
la începutul carierei și de matematicienii maturi care au audiat poate câteva sute de conferințe și au comunicat la rândul lor propriile rezultate în alte câteva zeci. De fapt, eseul de față are la origine un fapt real, care este calvarul multor matematicieni profesioniști: inabilitatea și dificultatea de a comunica simplu și eficient în public propria lor știință. Ce este predarea 2 P.R. Halmos Vă mai amintiți prima oară când ați predat? Prima zi în care am predat eu a fost
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
picioare, uneori, cu degete cu tot. Ofițerii sovietici au observat că soldații români erau într-o stare și mai proastă decât cei germani. Se bănuia că rațiile lor fuseseră reduse mai devreme, în încercarea de a menține vigoarea germanilor 1. Calvarului asediului i-a urmat iadul din lagăre. Voința de a trăi a avut un rol important, pentru cei trimiși în lagărele de prizonieri. Cei descriși de Weinert ca “fantome în zdrențe, schiopătând sau târâindu-și picioarele” nu vedeau decât spatele
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
de la picioare, uneori, cu degete cu tot. Ofițerii sovietici au observat că soldații români erau într-o stare și mai proastă decât cei germani. Se bănuia că rațiile lor fuseseră reduse mai devreme, în încercarea de a menține vigoarea germanilor. Calvarului asediului i-a urmat iadul din lagăre. Voința de a trăi a avut un rol important, pentru cei trimiși în lagărele de prizonieri. Cei descriși de Weinert ca “fantome în zdrențe, schiopătând sau târâindu-și picioarele” nu vedeau decât spatele
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
șampanie franțuzească n.n.) și musical." Într-o însemnare din Jurnal (1934) se imaginează în postura de cavaler în încleștarea cu monștrii, exemplu pentru neamul său și superior predecesorilor: "Mari încercări și vicisitudini au făcut lung timp din viața mea un calvar [...], am fost obligat să duc o luptă grea. Am ieșit de aici nevătămat și dublu oțelit [...]; ...neamul meu care a așteptat poate de la mine elevația pe care predecesorii mei cunoscuți nu au avut-o." În 1928 constatase deja "cu mulțumire
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
frumosul ei nume elenic; înstrăinarea omului într-o lume care nu-i mai aparține este sugerată magistral în Două loturi prin distanța semantică dintre toponim și antroponim: nenorocitele chivuțe își au bordeiul pe strada Emancipării iar Lefter Popescu își trăiește calvarul pe strada Pacienții! Personajele prozei mateine sunt așezate în marea lor majoritate sub pecetea tainei, taină în care le învăluie chiar intitularea căutat savantă și voit ambiguă a operelor, începînd chiar cu celebrele Pajere care își distribuie sensul între fantastic
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Anul IV, nr. 3-4 397 Remarcăm poezia d-lui G, Ursu, Sora Moartă, din care cităm: „Și m'a durut amarul, ce 'n mine îl adun „Că drumurile noastre de-acuma sunt închise, Eu tot urcându-mi crucea pe un calvar de vise, Tu, sub pământul moale, aromitor și hun..." Tot domnul G. Ursu scrie frumoase cuvinte la adresa domnului profesor Const. Th. Moroșanu, pe care l-am avut și noi profesor. Rândurile domnului G.Ursu, ne-au amintit de frumoasele clipe
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și orfanilor, părinților, tineretului combatant pe fronturi că” nu s‐a terminat, că nu se poate termina războiul acela decât prin dreptate, și că până la ultimul român, trebuie să lupte, că fără luptă nu se po ate isprăvi nimic din calvarul lumii guvernate de împărați”. Alexandru Tutoveanu membru al Academiei Bârlădene (Despre George Tutoveanu și Bârladul) * Scrisul nostru (1929 - 1931) a apărut la inițiativa lui George Tutoveanu, secretar de redacție fiind G.G. Ursu - la primele două numere acest rol îndeplinindu‐l
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
împreună cu bunicii. După ce mama inculpatei beneficiază de repartiția unei garsoniere, inculpata împreună cu tatăl vitreg și cu mama se instalează în noua locuință.) In: Descrie-mi, te rog, cum a decurs viața ta în continuare... I: Din acest moment a început calvarul vieții mele cu ordinarul de bărbat care mi-a mâncat sufletul și cu care mama a trăit 38 de ani... In: Așa... și... I: Mi-a mâncat zilele, sufletul, din toate punctele de vedere... și ea și el... Nu am
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
se pare că a fost de natură inconștientă, și anume nevoia ei de recunoaștere, de acceptare, de valorizare din partea mamei, de fapt acele trebuințe de care ea în procesul de structurare a personalității nu a beneficiat. Bineînțeles că viața de calvar din trecut continuă: „Totul era ca în trecut, nimic nu se schimbase, doar că acum nu mă mai bătea , slăbise, nu mai avea curajul, în schimb pe mama...”. În această perioadă cunoaște un tânăr cu care hotărăște să se căsătorească
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Oameni care tac, Oamenii înving și Oamenii sunt oameni (Ancheta), sau 3 comédii (1968), intitulate Portretul, Tezaurul lui Justinian, Scrisori anonime, ori sunt antologate tematic: Procese istorice (1976), unde intră mai vechile Judecata focului, Procesul Horia (1967), Avram Iancu sau Calvarul biruinței (1970), la care se adaugă Adio, majestate! și Colivia cu năluci. Textele se definesc fie ca scheciuri bulevardiere de îndoctrinare, salvate, pe scenă, de la penibilul clișeistic prin jocul câte unui actor de talent (Grigore Vasiliu-Birlic în rolul negustorului bețiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
privind „rolul istoric”. Totodată ecranează partitura protagonistului, redus la o voce prestatoare de aserțiuni, stilistic rizibile, însă întotdeauna rostite cu patos: „Lupta noastră a fost ca o vacă neagră... Întunecată de durere. Dar n-a fost stearpă” (Avram Iancu sau Calvarul biruinței). În alte piese, Adio, majestate! (în centrul scenei: N.D. Cocea și Miron Radu Paraschivescu - luptătorul de stânga vechi și cel nou), Colivia cu năluci (răstălmăcirea unei legende din Valea Târnavelor), intriga e complet subordonată acceselor de propagandă prin care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]