2,791 matches
-
de nesătul, pe cât de mult mâncasem în gospodăria țăranului; cealaltă foame a mea, care mă chinuia în continuare - asta stă scris pe foaia cepei cu rânduri mărunte - era de un fel diferit. Până în Saarland am ajuns, acolo unde adresa unui camarad ce fusese eliberat tot din lagărul Munster mi-a asigurat pentru o vreme un pat adevărat, cu arcuri, în odaia de la mansarda unei căsuțe în care acesta locuia cu mama lui, care m-a primit ca pe un al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
altă parte. Forța franceză de ocupație voia să-i pedepsească retroactiv pe toți oamenii locului, nu numai pe aceia care, în 1935, votaseră pentru „patria din Reich“. Căsuța se afla în apropiere de Merzig, în rând cu alte case. Cu camaradul meu, al cărui prenume real nu mi-a fost niciodată familiar - i se spunea Kongo - și care, la început, voia să se înroleze în Legiunea Străină franceză: se vedea deja sub cerul deșertului luptând împotriva berberilor răsculați -, am mers cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ba în Hessa, în regiunea de frontieră a zonei aflate sub ocupație americană, în sfârșit, din nou legal la britanici, în Göttingen, după câteva zile în care am înfulecat din nou pe săturate în apropiere de Nörten-Hardenberg, la un alt camarad care era fiu de țărani și avea un ușor defect de vorbire. Dar fără alte căpițe de fân. Nimănui nu i-am mai ghicit în palmă cu folos. Nimic, în afara unei neliniști lipsite de țintă și pe care nici un domiciliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Oare aveam planuri de călătorie? Eram oare atras spontan spre sud? Să-mi iau tălpășița, chiar dacă ilegal, în zona aflată sub ocupație americană, unde, într-un cătun prăpădit între Altötting și Freilassing, speram să-l regăsesc după oarecari căutări pe camaradul meu Joseph, pentru ca, dând încă o dată cu zarurile, să-mi caut câștigul în viitor? Mă văd neajutorat în sala de așteptare a gării din Göttingen, printre băncile ocupate, căutând un loc. Pășind peste geamantane și legături. Aerul înecăcios al încăperii supraaglomerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
făceau cei mai buni cârnați. Cu un cuțit, un cuțit de parașutist, a început să taie felii de grosimea degetului mic, mai mult pentru mine decât pentru el, care nu voia să-și lase pipa. Astfel l-a hrănit pe camaradul său, cum îmi zicea el. După câte îmi aduc aminte, am mestecat sângerete uscat la aer, dar în subconștient s-ar putea identifica retroactiv și un gust de cârnat de porc de un fel sau altul. În orice caz, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sau dacă ea s-a desfășurat în timpul unei călătorii în direcția opusă, spre Kassel și mai departe până la München; după care pe tărâm bavarez, ori în Marktl pe Inn ori în cine știe ce alt cătun voiam eu să-l vizitez pe camaradul meu Joseph, împreună cu care, cu mai bine de un an în urmă, mestecasem chimen, îmi jucasem viitorul la zaruri și mă certasem pe tema Imaculatei Concepțiuni. La părinții lui nu l-am găsit. Poate că se afla deja în vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am găsit. Poate că se afla deja în vreun seminar pentru preoți și se antrena în corsete scolastice. Toate examenele le trecea cu nota maximă, pe când eu... În plus, povestea asta s-ar fi putut întâmpla și lângă un alt camarad cu picior de lemn - existau mulți. Indiferent dacă era sângerete sau cârnat de porc, briceag sau cuțit cu lamă fixă, în timpul călătoriei în direcția asta sau în cea opusă: ceea ce memoria depozitează și păstrează ca rezervă se leagă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Burbach Kali AG și să întreb dacă au de lucru: „ăia caută băieți pentru munca în subteran. Te alegi cu cartele pentru alimente în condiții de muncă grea, unt cât cuprinde și un acoperiș deasupra capului. Du-te, puștiule!“. Doi camarazi în fața gării din Hanovra și lângă cine știe ce statuie ecvestră a lui Ernst August, al cărei bronz era ciuruit de schije de bombe. Ceea ce l-a sfătuit camaradul mai bătrân pe cel tânăr s-a împlinit, căci, oricum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
grea, unt cât cuprinde și un acoperiș deasupra capului. Du-te, puștiule!“. Doi camarazi în fața gării din Hanovra și lângă cine știe ce statuie ecvestră a lui Ernst August, al cărei bronz era ciuruit de schije de bombe. Ceea ce l-a sfătuit camaradul mai bătrân pe cel tânăr s-a împlinit, căci, oricum ar fi fost camaradul cel tânăr la vremea aceea sau oricum va fi devenit el cu timpul, o experiență l-a marcat în mod special: el nu avea încredere, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în fața gării din Hanovra și lângă cine știe ce statuie ecvestră a lui Ernst August, al cărei bronz era ciuruit de schije de bombe. Ceea ce l-a sfătuit camaradul mai bătrân pe cel tânăr s-a împlinit, căci, oricum ar fi fost camaradul cel tânăr la vremea aceea sau oricum va fi devenit el cu timpul, o experiență l-a marcat în mod special: el nu avea încredere, ce-i drept, în persoanele care se dădeau adulte, nu însă și atunci când era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
meserie frizer, îl scosese dintr-o pădure și-l condusese dincolo de linia frontului rusesc. Când, puține zile mai târziu, tancurile T 34 au tras asupra șoselei de retragere, picioarele caporalului au fost făcute zob, astfel că de-abia a supraviețuit; camaradul meu din sala de așteptare, însă, a scăpat cu un picior de lemn. El știa unde și ce era de făcut și ce nu. Sfatul lui se cerea urmat. În afară de asta, îmi plăcea cuvântul „subteran“. Chiar aveam chef să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să prestez o muncă recunoscută drept foarte grea. E posibil să fi sperat că, în subteran, aveam să găsesc ceva ce nu putea fi văzut la lumina zilei. Din recunoștință pentru pontul pe care mi-l dăduse, i-am dăruit camaradului cu picior de lemn, înainte să plec și să fac ce mă sfătuise, ce mai rămăsese din cartelele mele de țigări, căci tot nu reușisem să mă las atras de țigările care, la acea vreme, dominau piața, având puterea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
reproducerile din cutiile de țigări, colecționate și lipite cu maximă precizie? Ei, da. Imediat ori numai după o scurtă ezitare le-am scris rudelor îndepărtate. Dar, înainte să vină vreun răspuns de la ei, care locuiseră cândva în Danzig-Schidlitz, unul dintre camarazii mei de baracă, originar din Silezia Superioară s-a însurat. Mireasa era localnică și văduvă. Blondina zglobie stă în fața ochilor mei, stridentă, cu capul plin de bigudiuri. Pe urmă o văd în rochia de mireasă din mătase albă de parașută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rostește în timpul ăsta poezioara: qui quae quod cuius cuius cuius... Îmi bat joc de el, îl fac „personaj de banc“, dar el nu se lasă distras, vrea să umple cu ceva golul, fie și cu sterilul unei limbi pe care camaradul lui din lagărul Bad Aibling o stăpânise și pe care o numise „pe veci stăpână peste lume“. Mai mult chiar: Joseph afirma că până și visele sale se desfășurau după regulile de nezdruncinat ale acestei limbi. Gramatica și dicționarul mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o direcție precisă? Cu un teanc de versuri, și rimate și fără rimă - unele dintre poezii le bătuse la mașină, curat, fiica maistrului de sector -, cu duzina de desene ce aveau drept motiv, reproducându-i cuminte și cu acuratețe, pe camarazii din prizonierat și din viața de baracă de mai târziu, mai mult chiar: cu închipuirile mele despre personaje de tot felul, când minuscule ca niște miniaturi, apoi din nou mărite monumental, în pielea goală sau înveșmântate, stând în picioare, lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
clădirea încremenită și transformată într-o pivniță de gheață, aburul respirației mele se împrăștie în aer. Nu vreau să obosesc și e de presupus că voi fi purtat un dialog cu mine însumi: nu ceda, rezistă! Gândește-te la Joseph, camaradul tău, care a spus: „Mila Domnului nu ne pică în poală...“, când deodată, deja pe când mă întorceam, arta mi-a ieșit în cale întruchipată de bătrân ce semăna cu imaginea artistului transmisă din vremurile filmului mut. Ca și mie, răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe plac Domnului, mi-au fost explicate sau făcute plauzibile prin afirmare. Trăncăneala asta cu un necredincios - câteodată turna, pentru mine și pentru el, câte un păhărel de lichior - îmi amintea de discuțiile purtate în timpul prizonieratului, pe când jucam zaruri cu camaradul meu Joseph, care încercase și el, asemenea unui copoi, să adulmece urma credinței mele pierdute în inima lui Iisus și în Maica Domnului, pierdute încă din copilărie, prilej cu care, încă de atunci, mă familiarizasem cu o duzină de subtilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din copilărie, prilej cu care, încă de atunci, mă familiarizasem cu o duzină de subtilități teologice. Și, la fel ca Joseph în lagărul cel mare de la Bad Aibling, așa îmi vorbea acum pater Fulgentius, chiar dacă nu era la fel de deștept precum camaradul meu bavarez, mai degrabă de o șiretenie țărănească și perfid. În balconașul corpului principal, pe care el îl numea birou, el schița pentru locatarul său o imagine de viitor ale cărei dimensiuni medievale aveau un farmec din cale-afară de ispititor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
adânc înfipt în viață încât, treaz sau visând, îmi imaginam felurite căi de evadare, m-am întrebat oare cum ar fi trecut anii mei dacă încă din lagărul cel mare de la Bad Aibling, pe când jucam zaruri, aș fi ascultat de camaradul meu Joseph, care între timp devenise episcop, dacă aș fi înghițit cuminte pastilele lui dogmatice împotriva îndoielilor, dacă mi-aș fi reînnoit credința din copilărie, iar apoi - cu sau fără o pregătire academică de sculptor - aș fi dat ascultare sfatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fiind, însăilam cetăți din nisip ud... O, de-aș mai ședea o dată la fereastra podului și de-aș putea să citesc, pierdut de mine însumi, ca niciodată după aceea... Sau să mă mai ciucesc o dată sub pânza de cort cu camaradul meu Joseph și să jucăm viitorul la zaruri, atunci când acesta părea încă proaspăt și imaculat... În orice caz, acum aveam douăzeci și unu de ani, mă dădeam adult, dar mai eram încă un nefumător convins când, împreună cu o fată din Krefeld, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
De îndată ce măicuța pleca, beam vin din paharul rămas intact. În timpul ăsta îmi treceau cu siguranță prin cap lucruri necuviincioase. De vreme ce, băiat fiind, mă transpusesem în rolul unui arhanghel care nu se mulțumea doar să vestească. Și încă în lagăr, pe când camaradul meu Joseph își dădea silința, în timp ce jucam zaruri, să mă convingă de singura credință adevărată, o huleam pe Fecioară și enumeram toate instrumentele de tortură cu care oamenii de ambe sexe au fost schingiuiți în numele Maicii Domnului. Sora mea, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai tari decât ale mele. Și pe urmă eu am povestit, după ce încercaserăm din nou să dezgropăm scene din copilăria noastră din amintiri contradictorii, cum, la șaptesprezece ani, într-un lagăr pentru prizonieri de război, pe ploaie, căutasem împreună cu un camarad de aceeași vârstă adăpost sub o foaie de cort și cum, flămânzi fiind, mestecaserăm chimen în loc de mâncare. Sora mea nu crede din principiu poveștile mele. Neîncrezătoare, ținea capul într-o parte când am spus că acest camarad se numea Joseph
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
căutasem împreună cu un camarad de aceeași vârstă adăpost sub o foaie de cort și cum, flămânzi fiind, mestecaserăm chimen în loc de mâncare. Sora mea nu crede din principiu poveștile mele. Neîncrezătoare, ținea capul într-o parte când am spus că acest camarad se numea Joseph, vorbea cu un accent bavarez și era catolic până la Dumnezeu. „Ei și“, a spus ea, „sunt mulți de felul ăsta.“ Eu am afirmat solemn că nimeni nu ar fi fost în stare să vorbească cu atâta profunzime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
până la Dumnezeu. „Ei și“, a spus ea, „sunt mulți de felul ăsta.“ Eu am afirmat solemn că nimeni nu ar fi fost în stare să vorbească cu atâta profunzime - fanatic, totuși delicat iubitor - în favoarea singurei credințe care aduce fericirea precum camaradul meu Joseph. „ăsta se trăgea, dacă-mi aduc eu bine aminte, din zona Altötting.“ Neîncrederea ei sporea: „Adevărat? Sună exagerat, exact ca una dintre poveștile tale!“. Eu am spus: „Deci, dacă nu te interesează viața mea sub cerul Bavariei...“ La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mea sub cerul Bavariei...“ La care ea: „Hai, povestește...“ Eu am făcut loc, ca să devin mai credibil, unei doze de nesiguranță: „Noi, băieții, eram doar doi din câteva mii“, apoi însă nu am vrut să exclud posibilitatea ca, în cazul camaradului meu Joseph, pe care păduchii îl chinuiseră la fel ca pe mine și cu care, chinuiți de o foame ce nu se mai sfârșea, am mestecat chimen dintr-o pungă, a cărui credință fusese atât de temeinic baricadată în buncăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]