1,863 matches
-
era o fată nu doar atrăgătoare, ci și inteligentă și plină de viață: îl atrăsese irezistibil, cu forța unui magnet. În ultimul an de studenție, înainte de licență, își făcuse veacul mai mult prin amfiteatrele și sălile de dans și de canto ale Conservatorului decât prin austerele săli ale celor două facultăți pe care le urma și din care doar pe una avea s-o finalizeze cu examen de licență. Cu toate că nu erau decât logodiți, colegii îi priveau ca pe soț și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pic de pată de nor. Regret acele ocazii când mă solicitai și eu nu puteam veni, regret unele ocazii când te întrebam “ce necazuri ai, poate te pot ajuta cumva” și tu tăceai. Eu făcusem cândva niște cursuri extrașcolare de canto clasic. Aveam, acum e târziu pentru a mai cânta (și totuși, câteodată mai fredonez vreun șlagăr agățat demult acolo, în mintea mea) o voce de tenor liric, destul de lucrată. Tu, Gică, nu ai avut nevoie de așa ceva, pentru că erai un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
când eram copil, ceva cu doi prieten și cu un urs, știți dumneavoastră povestea. Altă dată, l-am invitat la onomastica mea. Eram mai multe perechi și, mă rog, după un timp, am început să cântăm. Eu am făcut ceva canto în tinerețea mea și pot spune că și acum cânt destul de frumos. Lucrasem glasul cu o profesoară celebră pe atunci, doamna Tamara Tarnavski. Nu am pretenția ca toți să aibă glasul, memoria și urechea mea muzicală, dar nici să aibă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fel ca să nu cadă cumva prețiosul meu cap alăturea! Tocmai le fredonam balada lui Ciprian Porumbescu. O știu foarte bine și corect, o cântam cu gura închisă, cu limba lipită de dinți în interior, așa cum învățasem la școala populară de canto clasic și vocea mea semăna cu o vioară, cu timbrul de tenor liric. Când am terminat, le-am auzit oftând. Domnul Dumitru Ionescu, de care începusem a vă relata era un om blajin, analfabet, dar foarte isteț de la natură; era
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în cultura europeană. Decernarea premiului a avut loc în cadrul unui concert extraordinar, desfășurat chiar de ziua de naștere a Marianei Nicolesco, pe 28 noiembrie. Biletele la concertul care i-a adus în Capitala Culturală Europeană pe laureații Concursului Internațional de Canto „Hariclea Darclée“, „Europa cântă cu noi“, s-au vândut într-o oră. Evenimentul a fost organizat de Fundația Internațională Ateneul Român, pentru Programul „Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007“. (V.N.) CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|: Bra(n)dul de țară Lucian Dan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
părea la o distanță destul de sigură, ca măritișul sau nașterea. Și apoi Într-o zi, la tabăra Ponshewaing, Rebecca Urbanus se urcase pe un scaun. Rebecca era din Carolina de Sud. Avea strămoși care fuseseră stăpâni de sclavi și făcuse canto. Când dansa cu băieții din tabăra vecină, Își flutura o mână prin fața chipului, de parcă ar fi ținut un evantai. De ce stătea cocoțată pe scaun? Făceam un concurs de aptitudini. Rebecca Urbanus probabil avea să cânte sau să recite poezii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Pielea. Nici gelul de bărbierit Împotriva iritațiilor. Mi-am luat deodorant, lame de unică folosință și cremă de bărbierit. Sticlele colorate de colonie mă atrăgeau, dar experiența mea cu after-shave-urile nu era prea plăcută. Colonia Îmi amintea de profesori de canto, de șefi de sală, de bărbați bătrâni și de Îmbrățișările lor nedorite. Mi-am luat și un portofel bărbătesc. La casă n-am putut să-l privesc În ochi pe casier. Mi-era așa de rușine, de parcă aș fi cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
casa Arte Nova și lăudat de criticii de la „Gramophone“, vor fi fost distribuite și cumpărate de melomani în România. Vă asigur însă că merită să-l ascultați, fie și numai ca o mărturie suplimentară a succesului internațional al școlii de canto românești. Simplu meloman, amator de operă și trăind la Praga, l-am ascultat cu un interes multiplu. Un gând iconoclast mă îndeamnă să le amintesc celor responsabili cu destinele culturii românești acasă și prin lume că nu numai Mihai Viteazu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
sau de prezența scenică. Destinul a făcut ca Anda-Louise, după studiile bucureștene, să debuteze la Praga la începutul anilor ’90, iar calitatea vocii și prezența scenică să-i fie recunoscute și recompensate la Viena, în 1994, la Concursul internațional de canto, cu premiul întâi și cel al publicului. Dacă Praga contemporană nu are o scenă de operă comparabilă în celebritate, celei de la Scala sau Metropolitan, aș spune că succesul Andei-Louise Bogza nu este mai puțin notabil atunci când îi asculți vocea și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
se păstrează, evident, decât amintiri și corespondență, plus un repertoriu și diverse aranjamente pentru vocea ei. Cecilia Bartoli a ales câteva arii ce nu au mai fost cântate și declară că vrea să susțină o nouă abordare a repertoriului bel canto; una revoluționară din moment ce ar dori ca efectul să fie similar noii abordări a muzicii baroce și timpurii din ultimele câteva decenii. Suficient pentru a trezi un oarecare interes, cel puțin printre cei care îi citesc interviurile. Ceilalți, se speră, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
limbă germană, și în 1951 debuta la Festivalul Mai-ul musical florentin, cântând în celebrul parc Boboli, la Florența, rolul unei ondine din Oberon de Weber. Tot în 1951, contrazicând amintirile directorului Festivalului de la Aix, era laureată a concursului de canto de la Geneva-Lausanne, ceea ce îi aducea un contract la Opera din Viena. Avea să cânte acolo timp de 20 de ani și, în 1962, să fie primul solist american, recompensat cu titlul de Kammersängerin Ăsolista la Curtea imperială). A cântat practic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
al producției RAI cu Don Giovanni Ăalături de Bruscantini, Gencer, Alva și Sciutti). Nu e târziu să o descoperiți. P.S.: M-am bucurat să văd o hotărâre guvernamentală de a sprijini financiar, în ceasul al 12-lea, Concursul Internațional de Canto Hariclea Darclée de la Brăila, organizat de inimoasa Mariana Nicolesco. M-am întristat, pe de altă parte, să citesc comunicatul biroului de presă al guvernului, în care, în mod repetat, se vorbește de o Draclée. Să-și fi băgat Draculea coada
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
de muzică și tocmai de aceea școlii îi revine datoria de a reafirma idealul ei de răspândire a culturii, de a forma gustul, simțul critic și gândirea. Este chiar țelul spre care tinde această lucrare. Nu e nici carte de canto, nici carte de solfegii; mi-am propus doar să inițiez, să-l fac pe amator să pătrundă în această lume deopotrivă intimă și imensă, tainică și simplă, care e muzica. După ce auditorul va fi depășit această etapă, după ce gustul pentru
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Mi-ar fi plăcut, de pildă, să fiu studentă la medicină. Dar aș înnebuni să stau prea multă vreme fără să ies, fără zgomot, lumină, mese fine. Nici noaptea nu pot să dorm. M-am dus la Conservator, să studiez canto. N-am stat însă mult, fiindcă prea era serios. Muncă, muncă și iar muncă. Viața mondenă mi-a intrat în sânge ca un vițiu, și asta din cauza iubitei mele mame vitrege. Și totuși, cum mi-ar plăcea să am un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
foarte bune cu Alină Tăcu, aspect sesizat zilnic deoarece deși nu sunt În aceeași clasa Își petrec pauzele Împreună. Prietenia celor două eleve este determinată și de prietenia părinților. În clasă... are o situație bună la Învățătură, este la specialitatea canto la clasa profesoarei... La orele de informare este atentă, dar nu are o contribuție deosebită”, raporta „Andreea” În primăvara anului 1987. Alină Tăcu: „Bănuiesc cine-s colegele” Nici după atâția ani, Alină Tăcu nu știe prea multe amănunte despre „colegele
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
memoriilor și a memoriei Întâmplarea face să fi citit în aceeași săptămână memoriile lui Vaclav Havel și pe cele ale lui Neculai Constantin Munteanu*. Și într-un caz și în altul este vorba, între multe altele desigur mai importante, despre canto, despre arta cântatului în varianta sa comunistă. A te face să „cânți“ era una dintre specialitățile de învățământ predate de serviciile de securitate, atât la Praga, cât și la București. Și Havel, și N.C. Munteanu adoptă o atitudine pragmatică - ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
Pr. Cristea a avut doi fii: Primul fiu, Vladimir, s-a născut În 1911. A absolvit În 1927 liceul ”Mihai Eminescu” din Chișinău și a urmat Școala Superioară de Comerț, Academia Regală de Muzică din București (1939ă și clasa de canto și solfegiu la conservatorul de Muzică din Strasbourg (1934). A ocupat catedra de muzică vocală la mai multe școli din chișinău și Tighina. S-a bucurat de aprecieri din partea specialiștilor. În perioada 1942-1944 se află la Chișinău iar după evacuarea
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
în patrimoniu personal. Dacă la Festivalul „Enescu“, Ioan Holender a făcut o demonstrație elocventa a calității și numărului artiștilor vocali români din străinătate, nici o inițiativă de a le înregistra vocile pe discuri, fie măcar că o mărturie a școlii autohtone de canto. Cum majoritatea soliștilor nu sunt legați prin contracte exclusive de case de discuri străine, efortul ar fi fost mimin. Dezamăgitor este și tratamentul de care se bucură alți buni muzicieni români contemporani. Dacă nu mă înșel singurul disc Electrecord al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
picioarele ei subțiri până la țărm, unde câțiva pescari se oferiră să o traverseze cu barca spre Brăila. Dar protoistorica noastră se aruncă în apele învolburate ale Dunării și, înotând voinicește, descinse vioaie pe esplanada unde tocmai se încheiase Festivalul de Canto Hariclea Darclée. În clipa apariției ciudatei mogâldețe, care ducea în spate un rucsac mare cât Primăria, patru tenori, un bariton, două altiste și o soprană de coloratură au rămas fără voce, nu numai pe viață, ci și postum, bașca busculada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înaltă, clară și melodioasă - a convins-o că fiică-sa era o viitoare cântăreață de operă. La mai puțin de o săptămână după asta, pe fondul unor mari așteptări, am fost făcută pachet și trimisă la o profesoară particulară de canto. Care s-a străduit cu mine vreo câteva lecții. Până când a simțit că nu mai poate să-i amăgească pe părinții mei și să le ia banii în virtutea unor false pretenții. Ar merge dacă fata ar cânta numai în bucătării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai măruntă greșeală de exprimare, încerca Bătrînul să-l convingă. Își bătea joc de el? încerca doar să-l încurajeze, să-l provoace la dialog? Vorbea serios? Oratoria e arta cu cele mai multe dedesubturi, zicea. Implică lecții particulare de dicție, actorie, canto, autocontrol, completate de activități sportive mai dure, cum ar fi crosul, abdomenele pe stomacul gol, tracțiunile la tocul ușii, dar și multe restricții legate de dușurile reci ca gheața, alimentație, somn sau viață sexuală. Ești cel mai mare norocos că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
petreceam cu ea, de parcă ar fi fost adevărata mea iubită... Vezi tu, eram cu ochii pe ea. Era frumușică și era de gașcă. Tata își făcea planuri în legătură cu noi. Laurie urma să ia lecții de balet, de pian și de canto. Eu urma să-i calc pe urme, să intru în serviciul de pază de la Firestone Tire, iar Laurie trebuia să fie artistă. Vorbe în vânt, dar nu eram decât un puști și vorbele lui însemnau ceva pentru mine. În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
peste Operă. L-a numit șeful unei comisii ce îi atesta pe cântăreții de la Operă. Îi striga, bătea ei un soi de pas de defilare și, când pătrundea în birou, la director, nimerea peste trei profesori: unu îi purica despre canto, altul le măsura contrapunctul... Iar meșterul Calistrat îi întreba despre strung... Și cum sopranele era toate bâtă la strung, se ruga, pe viață și pe moarte, de meșterul Calistrat să se îndure de ele și să le lase să vie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca Președinte al Republicii pe tribunul Antonio José de Almeida, care-și ia mandatul în primire la 5 octombrie. Imediat după asasinarea lui Sidonio Paes fusese numit Președinte al Republicii - mai mult cu forța decât de bună voie - bătrânul amiral Canto de Castra; acesta profită de deschiderea Parlamentului, în iunie 1919, ca să-și înainteze demisia. Lichidarea "vechiului regim al Republicii Noi" se face cu o cruzime și o lipsă de responsabilitate înmărmuritoare. Autoritatea își pierde prestigiul îndată după victoria democraților. Poliția
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de forță expresiva a muzicii, iar nu prin "efecte speciale" mai mult sau mai putin gratuite. Desigur, nu putem neglijă valențele educativ-pedagogice pe care le va fi avut lungă și dura perioadă de repetiții asupra întregii... suflări a facultății de canto/muzică instrumentala. Important e însă că tinerii ce dau viață unei asemenea opere de dimensiuni copleșitoare (spectacolul durează aproximativ trei ore și jumătate) au depășit stadiul simplei corectitudini scolastice, trecând în sfera imponderabila a artei. Cele trei compartimente - orchestră (dirijori
Cluj - Festivalul Mozart by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/18186_a_19511]