2,116 matches
-
atât în ceea ce privește viteza de scurgere a sângelui, cât și presiunea din teritoriul subiacent. Dacă la nivelul aortei viteza de scurgere era de 40-50 cm/sec, aceasta scade în cazul arterei mezenterice la 6 cm/sec, pentru a atinge la nivelul capilarelor doar 0,4 mm/sec. Scăderea vitezei de scurgere este liniară în vasele cu calibru uniform și bruscă în cazul vaselor neuniforme, așa cum demonstrează clasica experiență a lui Bernouilli, privind scurgerea lichidiană prin tuburi cu diametre diferite plasate în derivație
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivelul arteriolelor, concomitent cu reducerea considerabilă a oscilațiilor sistolodiastolice. Acestea dispar la nivel capilar, unde scurgerea devine continuă, iar presiunea este doar de 35 mmHg în segmentul arterial al acestuia și de 12 mmHg în segmentul venos. Rezistența mare a capilarelor reducând nu numai presiunea, ci și viteza de scurgere a sângelui de aproape 1000 de ori, asigură timpul necesar schimburilor nutritive dintre sânge și țesuturi. Spre deosebire de conductanță, care constă în variațiile debitului dintr-un vas oarecare în funcție de diametrul acestuia, complianța
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tonus este la rândul său, întreținut de centrii cortico-subcorticali diencefalici. De aici, reacțiile vasomotorii de origine centrală psihoafectivă de tipul eritemului pudic, palorii sau congestiei tegumentelor feței și gâtului din timpul emoțiilor puternice etc. Spre deosebire de reglarea neurovegetativă de vecinătate a capilarelor, sistemul venos dispune de un dispozitiv nervos bogat reprezentat, la nivelul venelor mici și mijlocii. Exceptând teritoriul venos cefalic și pelvin, care primește filete eferente atât simpatice, cât și parasimpatice, restul venelor prezintă numai inervație simpatică. În general, sistemul venos
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
La nivelul vaselor coronare, de pildă, predominând receptorii de tip -adrenergic, mediatorii simpatici produc efecte coronarodilatatoare. Prin acțiunea indirectă (metabolică), catecolaminele intensifică glicoliza cu participarea AMP ciclic rezultat din activarea adenilciclazei membranare, crescând sinteza de acid lactic, dilatator și permeabilizant capilar. Acesta intervine probabil în faza a doua de vasodilatație compensatoare, alături de ionii de potasiu și plasmakininele formate secundar activării proteazelor (kalicreine) de către adrenalină (Rocha e Silva, 1963). Contrar catecolaminelor, a căror participare la homeostazia circulatorie se datorează acțiunii directe cardiovasculare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
autoreglarea metabolică locală a circulației din diversele organe și sisteme. Deficitul de oxigen, singur sau asociat cu creșterea bioxidului de carbon, determină dilatație arteriolocapilară, în timp ce excesul de O2 provoacă capilaroconstricție. Prin acest mecanism, al variației conținutului în gaze sanguine a capilarelor, se realizează fenomenul de închidere și deschidere ciclică a patului capilar, cunoscut sub numele de vasomoție, cu frecvență joasă, de 6-12 cicluri pe minut. După teoria nevoii de oxigen a autoreglării metabolice, vasodilatația produsă de papaverină și nitriți s-ar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
O2. În afara oxigenului și cataboliților acizi, un rol nu mai puțin important revine histaminei, serotoninei și polipeptizilor vasoactivi discutați la capitolul privind hormonii locali. Histamina este un puternic dilatator arteriolar și constrictor venos, dublat de o marcată acțiune permeabilizantă a capilarelor. La rândul său, serotonina provoacă vasoconstricție în teritoriul splanhnic și vasodilatație cutanată, însoțită de veno-constricție, mai ales în sindromul carcinoid. Plasmakininele (bradikinina și kalidina) - rezultate din activarea enzimatică a proceselor kininoformatoare locale - produc, ca și cataboliții acizi, vasodilatație arteriolocapilară și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
atât pe cale directă, cât și indirect prin mecanismul eliberării de acetilcolină. Ionii în general și Na+ în special, deoarece reprezintă 93% din conținutul ionic al plasmei, joacă un rol esențial în menținerea presiunii osmotice și intensitatea schimburilor lichidiene la nivelul capilarelor. II.2.7. PRESIUNEA ARTERIALĂ ȘI REGLAREA EI Starea de echilibru și stabilitate autoîntreținută a presiunii sanguine, denumită homeostazie circulatorie, se realizează și se menține în limite normale cu ajutorul sistemului tensio-reglator prin mecanisme neuro-umorale generale și locale. Termenul homeostazie, introdus
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
doilea factor determinant al presiunii arteriale. Depinzând de diametrul vaselor și de elasticitatea și vasomotricitatea acestora, forța oponentă a aortei și vaselor mari este neglijabilă. Rezistența crește considerabil la nivelul arterelor terminale, arteriolelor și, într-o măsură mai mică, în capilare și venule. Ansamblul acestora constituie vasele de rezistență. Cea mai mare rezistență la flux o prezintă însă regiunea precapilară, cu lumen arteriolar mic și perete muscular bine reprezentat. Aceasta conferă aproape 50% din rezistența întregului arbore vascular, datorită suprafeței mari
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
implicați în apariția răspunsurilor reflexe de autoreglare nervoasă, adaptare și control al circulației. În plus, prin acțiunea metabolică indirectă, catecolaminele, și îndeosebi adrenalina, intensifică glicoliza, cu participarea cAMP rezultat din activarea adenilatciclazei membranare, formatoare de acid lactic, dilatator și permeabilizant capilar. Acesta participă la producerea vasodilatației compensatoare, împreună cu ionii de potasiu și cu plasmakininele formate secundar activării proteazelor tisulare (kalicreine) de către adrenalină. Contrar catecolaminelor, acetilcolina, făcând oficiul de mediator chimic al fibrelor parasimpatice terminale și simpatico-parasimpatice ganglionare, acționează mai complex. Prin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
intervine apoi în reacțiile vasodilatatoare locale și generale din timpul diverselor suprasolicitări (fizice, neuro-psihice, traumatice etc), în vederea contracarării vasoconstricției adreno-simpatice și tendinței la hipertensiune neuro-reflexă. Acumulați în exces, cataboliții acizi pot sustrage, prin vasodilatația arterelor mici și permeabilizarea exagerată a capilarelor, o parte importantă din volumul sanguin, predispunând la hipotensiune și chiar colaps vascular. În cazul bioxidului de carbon, ca principal catabolit acid, acțiunea vasodilatatoare periferică este dublată însă de reacții vasoconstrictoare și hipertensive de origine reflexă, produse prin stimularea medulosuprarenalei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și cu distensibilitate foarte mare, permițând ca în timpul sistolei să aibă loc creșterea volumului fără depășirea valorilor normale ale presiunii pulmonare (15-20 mmHg). Arteriolele precapilare (aproximativ 300 milioane) se întind, de asemenea, pe o distanță de numai 2 mm, iar capilarele pulmonare formează o rețea densă necontrolată de sfinctere precapilare ca cele care se găsesc în circulația sistemică. Datorită acestor particularități structurale, rezistența vasculară pulmonară reprezintă doar 1/10 din rezistența vaselor sistemice, iar presiunea arterială nu depășește 1/5 din
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
5 l/min). Rezistența mică, distensibilitate și complianța mare a vaselor pulmonare asigură regimul de joasă presiune al circulației sanguine la nivelul teritoriului de schimb gazos alveolo-capilar. Astfel devine posibilă și eficientă deplasarea sângelui și difuziunea gazelor sanguine prin membranele capilarelor pulmonare în condițiile unui gradient redus de presiune sanguină pulmonară. Variațiile presionale ale deplasării sângelui în diferite segmente ale arborelui vascular sistemic și pulmonar sunt prezentate în figura 85. Vasomotricitatea circulației pulmonare deține un rol important în reglarea schimburilor gazoase
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și presiunilor intrapulmonare, însoțite de deplasarea în sens dublu a aerului atmosferic în căile respiratorii. Respirația este asigurată prin activitatea perfect coordonată de deplasare a aerului prin sistemul ramificat de tuburi aeriene cu sistemul hemodinamic de mișcare a sângelui spre capilarele pulmonare. Ramificațiile celor două sisteme converg, astfel încât la nivelul membranei alveolo-capilare cele două fluide în mișcare sunt aproape în contact, grosimea stratului separator fiind minimă și perfect adaptată funcției de schimb. Practic, sistemul respirator are doi poli: - polul pulmonar, unde
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de bioamine, ele aparțin sistemului endocrin difuz (APUD). La suprafața epiteliului se deschid canalele glandelor mucoase care se extind în profunzime până în stratul muscular. Corionul, situat imediat subepitelial, conține numeroase limfocite, mastocite, eozinofile, o rețea fibro-elastică cu dispoziție longitudinală și capilare de 2-3 ori mai numeroase, comparativ cu rețeaua alveolară. În submucoasă se găsesc glande bronșice de tip sero-mucos, de 1 mm lungime, ale căror canale de excreție pot ajunge până în stratul muscular. Aceste canale au o dispoziție circulară în bronhii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în bronhii și spiralată în bronhiole și pot produce, prin contracția lor, plisarea mucoasei și închiderea lumenului. Bronhiolele respiratorii și canalele alveolare constituie un teritoriu de tranziție spre alveole. Epiteliul este de tip cubic, iar între celulele epiteliale apar intercalate capilarele subepiteliale. Când diametrul bronhiolelor scade sub 1 mm, dispar cartilajul, glandele sero-mucoase și nodulii limfatici, iar epiteliul devine cubic, cu sau fără cili. Celulele caliciforme scad numeric și dispar spre porțiunile distale. Devin mai abundente celulele neciliate, proeminente în lumen
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Unitatea funcțională a plămânului este acinul pulmonar, sau unitul respirator, format din structurile ce încep la nivelul bronhiolei respiratorii. La acest nivel, epiteliul cubic devine turtit și lipsit de cili. Alveolele pulmonare au pereți subțiri, construiți dintr-o rețea de capilare sanguine anastomozate, înglobate într-o rețea de reticulină și un înveliș epitelial format din două tipuri de celule: - pneumocite de tip I (membranoase), celule mici, pavimentoase, în număr redus; - pneumocite de tip II (granulare), celule mari, rotunde sau cuboidale, mult
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neadaptată valorilor tensionale crescute din teritoriul bronșic poate fi sediul unor hemoragii grave. II.3.2.2. Vascularizația funcțională Circulația pulmonară, sau mica circulație, este formată dintr-un sistem arterial pulmonar, care cuprinde artera pulmonară și ramurile sale divizionare până la capilarele pulmonare, și un sistem venos pulmonar, care constituie circulația de retur spre inima stângă. Vasele circulației pulmonare au o serie de particularități morfologice justificate de funcția lor. Vasele arteriale pulmonare se împart în: artere elastice (diametru mai mare de 1
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
arteriolelor pulmonare de tip muscular este un sistem de rezistență mare și capacitate scăzută, caracterizat printr-un volum scăzut de sânge, suprafață de secțiune mare, cu numeroase bifurcații. Această zonă este sediul rezistențelor la curgere și al controlului vasomotricității pulmonare. Capilarele pulmonare formează o rețea densă și regimul lor funcțional nu este condiționat și controlat de prezența unor sfinctere ca acelea care se găsesc în circulația sistemică. Volumul de sânge care se găsește în acest sector a fost estimat în medie
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de dispoziție, în peliculă, are avantajul de a arăta că distensibilitatea peretelui capilar este mai redusă în planul septurilor, unde expansiunea vasului este limitată de spațiul interstițial dens care constituie pilierii, și este mare în planul perpendicular pe septuri, unde capilarele sunt limitate numai de membrana bazală, endoteliu și epiteliu. Ca urmare, suprafața capilară depinde, în planul care o desparte de alveolă, de gradul de inflație a plămânului, iar, în axul perpendicular pe membrana alveolo-capilară, de presiunea transmurală. Presiunile în circulația
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
spațiului capilar, obținut prin metode morfometrice, este de aproximativ 170 ml (90-240 ml). Variații fiziologice apar în starea de repaus (80 ml) față de condițiile de efort (160 ml) și, de asemenea, în clinostatism față de ortostatism. Datorită gravitației, volumul sanguin din capilarele pulmonare este inegal repartizat, având tendința de a se acumula în regiunile declive. Vasomotricitatea circulației pulmonare. La cele mai multe specii animale, circulația pulmonară la adult are posibilități vasoconstrictoare reduse, în comparație cu circulația sistemică, fetală și neonatală. La om, vasomotricitatea sectorului vascular pulmonar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
8), necesită o eliminare promptă, pentru menținerea echilibrului acido-bazic al organismului. Transportul sanguin, în sensuri diferite, al celor două gaze respiratorii reclamă o serie de condiții, satisfăcute de organismul în regim normal de funcționare. Astfel, este necesară fixarea la nivelul capilarelor pulmonare a unei cantități mari de O2 alveolar, acest fapt fiind posibil numai printr-o combinare chimică rapidă cu un transportor. Legătura cu transportorul trebuie să îngăduie o reversibilitate rapidă a reacției, pentru ca la nivel tisular să permită eliberarea ușoară
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pe cale pulmonară. Actul complex al respirației tisulare se realizează cu participarea a două mari categorii de procese. O primă categorie este reprezentată de procesele fizice de difuziune a celor două gaze respiratorii, determinate de gradientele de presiune parțială din sectoarele: capilar, interstițial și celular. Cea de a doua categorie de procese are la bază reacții chimice oxido-reductoare cuplate cu fosforilări oxidative eliberatoare de energie. Procesele fizice, asemănătoare celor de la nivel pulmonar, constau din difuziunea gazelor respiratorii pe baza diferenței de presiune
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sânge și celulele beneficiare prin intermediul lichidului interstițial. În sângele capilar arterial, presiunea parțială a oxigenului (PO2) este de 95 mmHg, iar a bioxidului de carbon (PCO2) variază în jurul a 40 mmHg. În lichidul interstițial, care face oficiul de punte între capilare și celulele înconjurătoare, PO2 este numai de 40 mmHg. Ea depinde de viteza de transport a O2 din sânge spre țesuturi și de intensitatea proceselor de utilizare a acestuia de către celule. La nivel intracelular, PO2 este și mai mică, prezentând
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
combustiile celulare prezintă o presiune parțială de 45-46 mmHg la nivel intracelular și interstițial, în timp ce în sângele arterial aceasta este de 40 mmHg. Deși diferența de presiune parțială a CO2 este doar de 5-6 mmHg, deplasarea acestuia din interstițiu spre capilarul sanguin se realizează exploziv datorită marii sale difuzibilități. În felul acesta, aportul de oxigen este dublat de eliminarea simultană a bioxidului de carbon. Debitul sanguin scăzut și procesele metabolice tisulare intense conduc la o creștere a PCO2 și, invers, creșterea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
4.1.1. Structura microscopică a tractului gastrointestinal este unitară, reprezentată de următoarele straturi: a) Mucoasa este formată din epiteliu, lamina propria și muscularis mucosae; lamina propria conține fibre de colagen și elastice, diferite tipuri de glande, noduli limfatici și capilare. Muscularis mucosae este reprezentată de fibre musculare netede circulare, ale căror contracții formează pliuri ale mucoasei și care, în zonele cu vilozități, împing sângele și limfa cu substanțele absorbite din lumenul intestinal. b) Submucoasa conține un strat tisular bogat în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]