3,439 matches
-
de unde să Încep. Ziua mea, spun În cele din urmă. Ziua mea a fost cam un coșmar. Pe bune ? spune Lissy, ridicînd ochii mirată. — Nu, retractez. A fost chiar un coșmar În toată regula. — Ce s-a Întîmplat ? I-am captat Întreaga atenție. Spune-mi ! — OK. Trag aer În piept adînc și-mi netezesc părul spre spate, Întrebîndu-mă de unde naiba să Încep. OK, Îți aduci aminte cînd ți-am povestit de zborul ăla cumplit În Scoția, de săptămîna trecută ? — Da ! Chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de semnat un nou contract de cinci milioane de dolari. De asemenea câștiga sume mari din turneele de lecturi. La urma urmelor era un cărturar. Nimeni n‑ar fi negat acest lucru. Trebuie să fii un mare Învățat pentru a capta modernismul În toată complexitatea lui și a‑i putea evalua costul uman. În ocaziile mondene, se arăta extravagant, dar la catedră Îți puteai da seama cât de Întemeiate erau argumentele lui. Tot ce‑ți expunea el ți se clarifica perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
din echipă - ba chiar era unul dintre conducătorii ei. Cât despre mine, Schley mă simpatiza - dar pe locul pe care eram. Nu l‑ai fi auzit niciodată pe doctorul Schley afirmând așa ceva, dar dacă te pricepeai să interceptezi sonurile mentale, captai curând mesajul. Ravelstein era o figură majoră În cercurile intelectuale cele mai Înalte. Nu ar fi exagerat să spunem că Ravelstein avea o importanță autentică. Prin contrast, au eram bun, dar În felul meu. Departe, Însă, de a fi important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ravelstein. I‑a luat un efort prea mare de gândire ca să inventeze până și această jalnică acuzație. În acest domeniu, amplitudinea ei mentală e extrem de limitată - deși mi se spune că, În mecanica haosului, e foarte vastă. Probabil că Abe captase această informație prin rețeaua lui telefonică. Vechea expresie „Are mai multe legături decât o centrală telefonică” era acum Îngropată sub mormanele de date acumulate prin noile tehnologii, tot mai avansate, ale mijloacelor de comunicație. Ravelstein a cerut prietenilor lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
viața de apoi. Dar sunt eu oare pregătit să‑mi petrec eternitatea cu ei? Bănuiesc că nu. Aș dori numai să mi se aprobe să studiez universul sub Îndrumarea lui Dumnezeu. Un lucru deloc original, doar dacă e teribil să captezi jindul colectiv a miliarde de oameni. - Mă rog. Tu și cu mine, Chick, o să descoperim curând cum stă treaba. - De ce? Vezi la mine unele semne? - Ca să fiu sincer cu tine, văd. De parcă ar fi putut vreodată să fie și altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În parcarea din spatele blocului nostru. Un lucru de care avea oroare Rosamund era să vadă noaptea șobolanii stând Încolonați În locurile de unde puteau urmări și adulmeca aromele de la restaurantul de pe Beacon Street. - Stau Înșirați ca jurații În boxa juriului și captează toată lumina În ochii lor, Îmi spunea. Când urca târâș‑grăpiș până la etajul trei, o Întâmpina pisica, ori salutând‑o, ori acuzând‑o că a neglijat‑o. Era un motan de la țară, care se hrănise În trecut cu șoareci, veverițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
trece... Știu cât de dureros trebuie să fie... pentru dumneavoastră... Vă înțeleg perfect, credeți-mă (Pentru sine.) Nu, nu... nu s-a întâmplat niciodată... să treacă... (Revelație.) E o gară moartă! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Moartă?! ȘEFUL GĂRII (Bucuros că a captat atenția CĂLĂTORULUI.): Moartă! Moartă de tot! Cum vă place? Sună frumos, nu? E moartă, moartă până în adâncul oaselor. E moartă și putrezită, o bate vântul, atât. Ha, ha... Toate sunt moarte aici, domnule... Copacii sunt morți, iarba e moartă. Priviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de faptul că urma să dau ochii cu Vasile și cu Olivia și cu fata lor mută de cinci ani și eram gata să cedez, dar nu înainte de a mormăi una-alta. Și bătrânelul, departe de a fi surd, îmi capta fiecare cuvințel și se oftica, lua martori pentru nesimțirea mea (dar asta după ce se așeza, nu-i mai ajungea nici gestul meu de a mă ridica, voia să mă strivească de tot, căci nu e destul să fii bătrân și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ei, era monitorul de un verde nepământesc al televizorului pe care se vedea ce se întâmplă pe scenă. De jur împrejurul capetelor noastre se auzeau vocile actorilor, ale mașiniștilor și, din când în când, vocea lui MM, când urca pe scenă, toate captate de microfonul de deasupra scenei, care făcea legătura între spectacol și culise. Cei care lucrau în birourile lor sau jos, la subsol, îl închideau; toți ceilalți trebuiau să audă când le venea rândul. Am intrat în micul biroul al directorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în care v-ați hotărât să vă faceți preot? — Nu, dar a fost ziua în care am început să înțeleg că lumea și cu mine emiteam raze pe lungimi de undă diferite. Cea pe care emiteam eu, foarte puțini o captau. În cea de a treia zi, pe înserat, zăriră orașul Santa Marta, care se înălța - murdar și fierbinte - la un cot al râului, pe un povârniș de unde se putea distinge acum, la Nord-Vest, silueta decupată a primelor culmi andine. Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
e liniștit și spiritul lui călătorește în fiecare dimineață în tabăra albilor și aude conversațiile dușmanilor noștri... În ce limbă le aude? — În toate. Mintea celor care beau huayahuasca devine atât de ascuțită, atât de trează și de pătrunzătoare, încât captează gândurile dușmanului, nu vorbele lui. — Și...? — Ieri, Ulla a auzit niște lucruri în tabără. Plutea un suflu de răzbunare împotriva yubani-lor. Dorințe de distrugere și de moarte și zâmbeau pentru că răzbunarea asta e în curând. Mașinile îi vor nimici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
intrase Într-un bar În Campo San Luca și Își comandase un Brandy Alexander, cu toate că era zece dimineața și barmanul Îi aruncase o privire ciudată când Îi așezase paharul În față. În seara aceasta, Însă, străzile nu reușeau să-i capteze interesul; era tot Înapoi În Vicenza, Încă mai vedea adânciturile celor patru șuruburi ce țineau panoul frontal al boilerului din apartamentul lui Foster, fiecare dintre ele mișcat puțin din liniile atent Îndreptate În care le lăsase Brunetti cu o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Dora Maris, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Iuliu Hațieganu”Cluj-Napoca profesor coordonator Gabor Elena Sentimente și emoții îmi acordau bătăile inimii, armonizându le cu respirația mea accelerată. Pupilele luaseră o dimensiune mult prea mare, încercând să capteze o imagine cât mai clară, în speranța ca ceea ce se desfășoară în fața mea să fie un adevăr departe de realitate. Portocaliul aprins al vestelor ce îmbrățișau oamenii veniți să ne acorde primul ajutor mă orbi preț de o secundă, făcându
Un înger păzitor. In: ANTOLOGIE:poezie by Dora Maris () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_682]
-
El a fost cel care ne-a povestit despre descinderea extratereștrilor În Galați, eveniment petrecut Într-o noapte geroasă de februarie, când extratereștrii ne-au privit de dinafara ferestrelor de la camerele noastre cu ochii lor roșii, pe când noi dormeam duși, captându-ne visele cu niște aparate speciale, transformându-le instantaneu În combustibil pentru nava lor spațială rămasă În pană chiar În fața blocului nostru. Și tot el mi l-a dăruit pe Domojo, un băț sculptat de mână, cu față de drac, cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
El a fost cel care ne-a povestit despre descinderea extratereștrilor în Galați, eveniment petrecut într-o noapte geroasă de februarie, când extratereștrii ne-au privit de dinafara ferestrelor de la camerele noastre cu ochii lor roșii, pe când noi dormeam duși, captându-ne visele cu niște aparate speciale, transformându-le instantaneu în combustibil pentru nava lor spațială rămasă în pană chiar în fața blocului nostru. Și tot el mi l-a dăruit pe Domojo, un băț sculptat de mână, cu față de drac, cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
temperatură constantă. Ceea ce niciun alt tip de cafetieră nu poate face, cu excepția celor electrice (dar din păcate mereu conectate la priză, ceea ce este o veritabilă oroare, întrucît o cafea bună trebuie făcută întotdeauna la foc). Cum mintea mea începuse să capteze deja ceea ce bătrînelul excesiv de amabil ar fi vrut să-mi spună, acesta din urmă preferă să tacă pentru a-și continua lectura. mie nu-mi trecu prin minte să-l întreb ce citea, ar fi fost poate chiar nepoliticos. Privirile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
învăluie ieșind din propriul său creier. o tăcere aproape materială care n-ar putea avea decît o singură culoare : neagră. X deschide aparatul de radio. Ciudat. s-ar spune că în dimineața aceasta nimeni nu emite nimic. X încearcă să capteze un post. Inutil. Un fîsîit continuu, ca o cădere în vid, îi răspunde de pretutindeni. închide radioul și trece pe casetofon. își pune un Vivaldi și începe să se radă. La ora opt și jumătate trebuie să fie la birou
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
voce înfricoșătoare. abia și-o recunoaște. o voce de înecat. Coardele sale vocale par calcinate de timp. alege alt creion și desenează mai mult cercuri pe cîteva din paginile dosarului. Decide apoi să deschidă televizorul. telecomanda funcționează, dar ecranul nu captează decît linii orizontale și puncte în dezordine. X apasă pe unu, pe doi, pe trei, pe patru... niciun program pe niciunul din canale. X iese să dea o tură prin birouri. s-ar părea că unii dintre colegii săi nici
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de dragoste se termină prost ? Domnișoara ri, plîngînd, sughițînd, afișînd o mină speriată, încercînd să-mi demonstreze (cu sînii goi) că omenirea se confruntă cu un mare pericol, este o imagine pe care de multe ori am încercat să o captez, să o descriu, să o creionez, fără ca acest exercițiu să-mi și reușească pe măsura intensității secvenței reale. Imaginați-vă totuși scena. ora trei dimineața. eu - obosit, chiar excedat. ea - proaspătă în nefericirea ei. în timp ce Domnișoara ri începe să-mi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
își ia cîte o lacrimă de la colțul ochilor și în loc să și-o șteargă și-o întinde pe față sau chiar mi-o dă să i-o gust. marea problemă cu proza este această linearitate a ei, incapacitatea cuvintelor de a capta întregul în regim de concomitență. Iată de ce literatura va pierde mai devreme sau mai tîrziu partida în fața imaginii. — Iar dumneavoastră nici nu vă pasă. Cînd Domnișoara ri ajunge la această replică știu că urmează punerea mea sub acuzație, cineva trebuie
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
voci, dar nu toate se produceau în același timp. — mai sunt și alte librării, domnule sherlock Holmes, unde ascultați ce cîntă cărțile ? Domnul sherlock Holmes clătină din cap în semn că nU și continuă să facă turul librăriei pentru a capta și alte sunete. Uneori, după plecarea acestor indivizi care veneau să asculte cărțile din librăria Verdeau încercam și eu, în condiții de liniște deplină, să captez cea mai mică vibrație venind dinspre diversele volume aruncate de-a valma. spre disperarea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din cap în semn că nU și continuă să facă turul librăriei pentru a capta și alte sunete. Uneori, după plecarea acestor indivizi care veneau să asculte cărțile din librăria Verdeau încercam și eu, în condiții de liniște deplină, să captez cea mai mică vibrație venind dinspre diversele volume aruncate de-a valma. spre disperarea mea, niciodată însă n-am captat nici cel mai mic sunet, nici cel mai mic suspin. într-o zi am deschis însă această discuție cu Domnișoara
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
plecarea acestor indivizi care veneau să asculte cărțile din librăria Verdeau încercam și eu, în condiții de liniște deplină, să captez cea mai mică vibrație venind dinspre diversele volume aruncate de-a valma. spre disperarea mea, niciodată însă n-am captat nici cel mai mic sunet, nici cel mai mic suspin. într-o zi am deschis însă această discuție cu Domnișoara ri : — Domnișoară ri, știți că în absența dumneavoastră și a domnului Bernard, atunci cînd rămîn eu singur în librărie, vin
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în plus, toate aceste concerte sunt polifonice, sunetele vin din diverse direcții, vibrațiile se intersectează, uneori cred că întreaga librărie devine o cutie de rezonanță pentru acest delir muzical al cărților... nu vă faceți griji, însă, pe măsură ce voi reuși să captez cît mai multe astfel de muzici vă voi iniția și pe dumneavoastră... Domnișoara ri fu atît de tulburată încît se lipi de mine și mă sărută lung, cu buzele ei enorme, cu brațele încolăcite în jurul gîtului meu. — ah, ați reușit
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu suporta ca timpul să șteargă niște momente considerate de ea extraordinare. în momentul cînd eram îmbrăcat frumos pentru a pleca la grădiniță mama nu rezista tentației de a înșfăca aparatul și de a-mi face o poză. Chiar dacă imaginea captată de ea nu urma să difere prea mult de cea din ziua precedent sau de cea, inevitabilă, a zilei de mîine. Pur și simplu mama mă considera irezistibil cînd mă aflam în pragul casei, spălat și pieptănat, cu cămășuța scrobită
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]