2,375 matches
-
ironia spirituală a comedienilor de salon"180. Imperativul teatrului absurdului, redat în această celebră formulare ionesciană, viza chiar această funcție catartică a plonjării prin grotesc în paroxismul care marchează sursele tragicului. Putem spune, așadar, că grotescul profund, echivalat cu extrema caricatură, exhibat deliberat ca într-un exercițiu terapeutic de exorcizare și stăpânire a temerilor, provine din mezalianța subversivă a comicului cu tragicul. Această paradoxală combinație va fi pusă în evidență în mod exemplar, așa cum vom încerca să demonstrăm în continuare, prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comportamentul inuman al Ilenei și în "reprezentațiile" lui Mitu Boieru. În respectivul episod al nuvelei, panorama unei lumi avide de spectacol, iresponsabilă și inumană, își găsește expresia potrivită în grotesc, în timp ce situația mizeră și depravată a micuțului actor, diluează aciditatea caricaturii în umor: Pe trotuarul cafenelii pe scaune și-n picioare stau notabilii orașului -reprezentanții județului în vacanță parlamentară, membrii tribunalului, funcționari de la prefectură, primărie, casierie, ofițeri; de jur împrejur lumea pestriță de toate treptele stă în semicerc. În mijloc se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cel etimologic, de desen bizar care declanșează râsul prin alura lor comic-extravagantă, cel de ridicol absurd, cel al apariției caricaturale și sensul modern definit prin opoziție cu sublimul, așadar ca simbol al animalității din om, sens impus prin V. Hugo. Caricatura și grotescul ocupă o pondere însemnată în opera comică a lui Caragiale, gustul pentru excesiv rezolvându-se pe terenul comicului prin creionarea deformată a unei lumi pe care, îngroșându-i trăsăturile negative și neopunându-i nici o valoare cu semn schimbat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
idee, aceste personaje cu conștiința uluitor de liniștită, sunt cele mai josnice din literatura universală"186. Toate personajele comediilor, între care Dandanache și Rică Venturiano constituie extremitățile, sunt reduse la o caricaturală mască, îndărătul căreia nu pulsează viață autentică. Prin caricatură Caragiale nu vizează numai personajul, ci și situația, așa cum se întâmplă, de exemplu, cu pervertirea revoluției, eveniment încărcat de semnificații istorice dar transformat în pretext pentru zaiafet ad-hoc (Boborul!, Baioneta inteligentă[Garda civică], Jertfe patriotice). Tehnica proliferării, după formula bergsoniană
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a lui Victor Hugo (1935-1936), sublimează în manieră caragialiană din Câteva păreri, repulsia pentru retorica, elocvența, emfaza și artificialitatea poeziei romantice și expune ridicolul imposturii hugoliene în narația persiflatoare și demitizantă, asezonată cu scene al căror comic malițios rezultă din caricatura "naiv grosolană" de un grotesc benign: Victor Hugo recita atât de frumos: O coteaux, o sillons, soufles, soupirs, haleines!... când, deodată, o piatră zbură în capul poetului. Aie! strigă el. Și întorcându-se, văzu o ceată de copii între șase
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nonaristotelismului asumat într-o manieră foarte asemănătoare cu aceea a scriitorilor de piese absurde din secolul trecut. O eventuală fișă caracterologică a lui Caragiale și respectiv Eugen Ionescu, de pildă, ar include și alte puncte de reper comune: preferința pentru caricatură și grotesc, încercarea de reconsiderare a formelor primare ale teatrului și conștiința inconformismului, deci apartenența la o linie a iregularului 22. 5.4. Ipostaze absurde ale personajului caragialian Convingerea că tipologia comediilor lui Caragiale, ca și a celei create de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mergând dincolo de naturalism, să devină absurd-fantastic."50 Epitetul se aplică mult mai bine propriului său teatru, ceea ce spune mult despre înrudirea celor doi autori în plan artistic. Dar, așa cum precizam la începutul capitolului, dacă la Caragiale, în ciuda grotescului și a caricaturii, realitatea rămâne recognoscibilă, la Eugen Ionescu și la toți scriitorii absurdului, substituirea artei ca mimesis prin arta ca fantezie, face ca, prin parabolă și alegorie, stilizarea personajului sau a situației cu valoare de arhetip să fie extremă, justificând unicitatea viziunii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a "amicilor", a "moftangiului" politician sau "savant", a triunghiului conjugal și a "omului mecanomorf"4, iar la cel tematic, interferențe se constată în tratarea temei familiei, în schimb, nivelul stilistic reprezintă teritoriul indivizibil cel mai vast, integrănd parodia, comicul absurdului, caricatura, grotescul, ironia, alegoria, paradoxul, comicul derivat din onomastică, aluzia, concizia, neutralitatea și detașarea, precum și procedeele antiliteraturii. Este necesar să precizăm de la început că nici unul dintre aceste elemente care pot sugera descendența caragialiană a lui Urmuz, nu poartă stigmatul epigonismului ci
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin sublinierea devierilor de la logica moravurilor sănătoase în familia burgheză, în politică, în gazetărie etc., este la fel de plauzibilă ca și simpla delectare în fața spectacolului vieții, ambele atitudini fiind revendicate, în egală măsură, de cunoscuți, de prieteni sau de comentatori. Inerent caricaturii în general și a celei caragialiene în special, este însă rolul de împrospătare a percepției asupra unor realități anormale, deja asimilate în normal. Deoarece ne atrage atenția asupra diformităților din societate, pe care nu le mai sesizăm din cauza viețuirii prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
general și a celei caragialiene în special, este însă rolul de împrospătare a percepției asupra unor realități anormale, deja asimilate în normal. Deoarece ne atrage atenția asupra diformităților din societate, pe care nu le mai sesizăm din cauza viețuirii prin rutină, caricatura "ne face să descoperim dintr-o dată absurditatea familiarului și familiaritatea absurdului"115. Asociat cu intenția de trezire a conștiințelor, "asediul locului comun"116, detectabil și în caricatura urmuziană, pare subordonat unei pervazive preocupări în direcția consternării cititorului. Ca și posibilul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
diformităților din societate, pe care nu le mai sesizăm din cauza viețuirii prin rutină, caricatura "ne face să descoperim dintr-o dată absurditatea familiarului și familiaritatea absurdului"115. Asociat cu intenția de trezire a conștiințelor, "asediul locului comun"116, detectabil și în caricatura urmuziană, pare subordonat unei pervazive preocupări în direcția consternării cititorului. Ca și posibilul său alter-ego, Cotadi, care urmărește o "delicioasă[...] senzație artistică și rafinată"117 prin nedumerirea și chiar spaima produsă asupra interlocutorilor, Urmuz se străduiește să-și mențină cititorii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mă amuza eu pe socoteala lui..." 119. Consecvent acestui principiu de antrenare neavertizată a cititorului într-un joc cu multe capcane, Urmuz se folosește de un arsenal deopotrivă clasic și modern, chiar avangardist, astfel încât se poate observa că nu doar caricatura, ci și frecventele rupturi de nivel de la banal la insolit, de la firesc la nefiresc, de la logic la ilogic etc. și, mai ales, parodia vieții și a reprezentării ei literare, devin strategii de eclipsare a certitudinilor, de zguduire a imaginilor mentale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în poziție supraordonatoare a absurdului burlesc, în detrimentul ironiei. Dintr-un statut marginal pe care îl ocupa în comicologia lui Caragiale, absurdul burlesc glisează la Urmuz într-unul central, epidemic, întrucât contaminează toate aspectele comicului identificabile în paginile sale "bizare", respectiv caricatura, grotescul, ironia, satira, parodia și paradoxul. Pentru că sunt invariabil marcate de semnul supralicitării, al ducerii la extrem, toate acestea converg, de fapt, spre imaginea absurdului prevalent, imagine derivată, în principal, din anarhizarea structurilor consacrate ale discursului ficțional și din lanțul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau a echivalării tuturor aspectelor comice prezente aici cu acest tip extremist de comic. Astfel, spre deosebire de grotescul caragialian, care se situa în prelungirea ironiei amare, ca în schița Grand Hotel ‹‹Victoria română›› și în monologul 1Aprilie, grotescul lui Urmuz duce caricatura umană la absurd. Miraj de oglinzi care distorsionează agravant imaginile, grotescul presupune, în general "transformarea cantitativă a unor calități până la distrugerea lor prin deformare"129. La Urmuz însă, hiperbolizarea, excesul, îngroșarea diformităților depășesc bariera recognoscibilului și modelul originar este anihilat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
epocii, și lentilele amplificatoare și deformatoare purtate de Urmuz. Simțirea sa "enormă" și văzul său realmente "monstrous" pot fi puse pe seama unor anomalii de receptare, pentru că instrumentarul său optic și senzorial nu doar percepe, ci și creează imagini coșmarești. În ceea ce privește caricatura, am remarcat deja diferența structurală între strategiile și intențiile celor doi autori: Caragiale esențializează și tipizează cu o extremă economie de mijloace pentru a dezgoli semnificativul, pe când Urmuz schițează fizionomii peticite, ale căror componente incompatibile se reduc la absurd. Mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
benzii desenate a fost observată de către toți teoreticienii și istoricii domeniului, care deși propun diverse perspective, admit că marea dilemă rezidă în a conferi o definiție care să delimiteze net banda desenată de alte câmpuri cultural-artistice, precum pictura, literatura, filmul, caricatura etc. Astfel, unele definiții se axează pe dimensiunea tehnică, altele pe conținut, altele pe funcția pe care o îndeplinește banda desenată în sfera culturală, completându-se reciproc, dar nefiind niciuna suficientă. În plus, în însuși câmpul benzii desenate apar diferențieri
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în fine, polul pictural (în care arta devine obiect, iar liniile, formele, culorile, "devin ele însele și nu au pretenția că sunt altceva").518 Randall Harrison propune o altă schemă tridimensională a desenului (în care include, pe lângă bandă desenată, și caricatura, dar și desenul animat), reprezentată sub forma unui cub cu baza având ca laturi conținutul (de la serios la amuzant) și codul (de la real la ireal), iar pe înălțime gradul de complexitate (de la simplu la complex), totul fiind imersat în contextul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de "junk-culture"), simbolul accesibilității, al disponibilității și al atracției remunerației imediate, care se află în inima culturii consumiste moderne, dezvoltându-se în afara criteriilor estetice, critice și comerciale ale culturii înalte, dar beneficiind întotdeauna de succes la publicul tânăr, "conferind o caricatură stridentă, brută, exagerată și absurdă a Americii, croită pe gustul celor tineri, o oglindă deformatoare a vieții nu așa cum a fost sau ar fi trebuit să fie, ci așa cum vor tinerii să o vadă", cei implicați în această formă de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
la realitățile americane, aducând un aer de realism și de implicare în problemele adevărate ale societății, dar limitările suportului de expresie, exclusiv vizual și static, precum și cerințele pieței, le transformă în simple exagerări și stereotipuri, prin care se creionează o caricatură a Americii în Criză, simplistă, absurdă, dar adesea revelatoare (la urma urmei, eroii erau interșanjabili, în ciuda excepționalității lor intenționate ei jucând același rol, în același șablon, individualitatea fiindu-le redusă la forme exterioare, fără particularități caracterologice).615 Începutul celui de-
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care jongla cu comicul anacronismului, proiectând asupra ‹‹strămoșilor noștri gali›› ‹‹check-list››-ul identitar național. Asemenea turiștilor francezi ai acelei perioade, cei doi eroi de benzi desenate au trecut mai apoi granița, realizatorii seriei aplicând aceleași procedee ibericilor, germanilor sau britanicilor. Caricatura, blândă sau usturătoare, nu denunță o renunțare la reperele identității; mereu subînțelese, acestea pot apărea într-un registru serios, chiar incisiv, din moment ce națiunea pare să se confrunte cu un viitor nesigur."692 Fig. 18 Linia cu personalitate a lui Reiser
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
s-a reglementat, banda desenată americană revine și distruge producția autohtonă, iar tinerii desenatori canadieni (mai ales cei de limbă franceză) sunt prinși între modelul american și cel francez (cu precădere Pilote). Aceștia caută un mijloc de expresie autonom, precum caricatura, iar banda desenată din deceniile al șaselea și al șaptelea exhibă valențe de opoziție populară în lupta politică, în 1969 jurnaliștii de stânga editând Québec-Presse, un "jurnal de opoziție populară", în care sunt abordate teme politice, istorice, ecologice etc.716
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în aceleași decoruri, odată construite, dar și de producțiile radiofonice, care au impact limitat din pricina absenței stimulului vizual).738 În spiritul butadei "un crochiu bun face mai mult decât un lung discurs", Phillipe Souchet constată că imaginea desenată nu scapă caricaturii, dar subliniază că tocmai prin aceasta informația este îngroșată, deformările fiind pline de sens. Întotdeauna, este de părere Souchet, imaginea a audio-vizuală contemporană "sunetul e rege iar imaginea regină"), considerând banda desenată o creație pentru "umanitatea primordială", aflată încă în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care deși este consumat de public adolescentin, masculin și heterosexual, oferă nenumărate indicii despre o potențială subiectivitate bisexuală: "personajele masculine, cu capete mici și mușchi de piatră și vene pline de steroizi sunt desenate cu o sinceritate fatală, fără farmecul caricaturii. Personajele feminine, permanent aplecându-se, arcuindu-și spatele, fluturându-și sânii antigravitaționali pe la nasul cititorilor, sfidează toate legile fizicii" și arată ca "păpuși gonflate într-un parc de joacă hormonal", blocate pe la sfârșitul deceniului al treilea din viață.749 "Supercorpul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pseudonimul Vasile Baciu).828 De altfel, ideologia a pătruns în forță și în domeniul benzii desenate, producțiile "obsedantului deceniu" aliniindu-se directivelor Partidului. Gheorghe Marinescu realizează grafică militantă în Scânteia Tineretului în anii '50, Eugen Taru publică benzi desenate și caricaturi anticapitaliste și antitoiste 829 în același jurnal (Mister Truman citește gazeta, Produs al modului de viață american, Știri internaționale, Cârdășia agresivă Belgrad-Atena-Ankara, etc), iar Albin Stănescu concepe o serie polițistă, Urmărirea, în care pionieri devotați demască spioni capitaliști (pe scenariul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ca Veta, Costel, plutonierul Păstaie, mătușa Penelopa semnate sub pseudonimul Jup), Vali Ivan (care realizează în 2005, în premieră mondială, transpunerea grafică a romanului julesverneian Cinci săptămâni în balon, tipărit în 10 000 de exemplare), Bogdan Petry (care oferă hilare caricaturi ale societății românești contemporane, afiliat Academiei Cațavencu, pentru care a realizat albumele estivale, precum și seria Rezolvator în 10 episoade în 2001, promițătoare pastișă a modelului super-eroului transpus în context dâmbovițean, eșuată din păcate în gaguri facile și stereotipuri păguboase ca
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]