2,211 matches
-
deasupra paturilor funerare romane? Cine-a spus că tărâmul umbrelor e funebru? Cine n-a văzut în Cetatea morților din Cairo băiețandrii ce râd și se joacă printre morminte cu mingea? Banchetele cele mai vesele au loc după înmormântări, așa cum Carnavalul este chiar înainte de Postul Mare. Da, imaginea se cufundă în tragic, dar acesta are legătură mai degrabă cu Dionyssos decât cu Saturn. În fresca, oricât de macabră ar fi ea, de la Campo Santo din Pisa din perioada cea mai întunecată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lor, oamenii vii. Moartea în pericol Astăzi nu mai există monumente funerare, nici statui sau fresce în camerele morților. Mai puține blesteme, mai puține descântece. Odată cu ceremoniile de doliu și cu liturghia publică a funeraliilor, au dispărut din orașele noastre carnavalurile, serbările și mascaradele. Înlăturați scheletele din vedere, ce-i mai rămâne ochiului? Un flux de imagini, fără miză ori consecință, pe care-l numim "vizual". "Moartea lui Dumnezeu" era numai un episod, "moartea omului" este deja un fenomen mai grav
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
după bunuri, nu doar operele și piața de artă însăși, ci și imaginarul politic și chiar organizarea sacralităților colective (bicentenarul Revoluției franceze și, aproape peste tot, "Drepturile Omului"). Dacă astăzi totul a devenit artă (ambalajul, etalarea, animația și defilarea de carnaval, grafismul, designul, fotocopia, coafura, parfumeria, bucătăria etc.) și dacă "oricine este artist" (Beuys), nu înseamnă că registrul s-a epuizat? El nu mai desemnează decât o judecată de calitate printre altele. "E artă", spunem fără să ne gândim, în loc de: "e
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
diferit în limbile romanice. De exemplu, fr. bœuf „bou“ este folosit în domeniul alimentației: se spune viande de bœuf (spre deosebire de română, unde se spune carne de vacă); acest uz se bazează pe o tradiție culturală veche. În secolul 15, în timpul carnavalurilor, înainte de perioada postului, la Paris și în alte orașe era organizată plimbarea boilor grași, aleși de măcelari. Boii trăgeau mici căruțe, precedați de fanfare și urmați de măcelari și alte persoane costumate. La aceste mari defilări, care au durat până în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de Arlechin. În piesele următoare, reduce din ce în ce partea de improvizație și se arată foarte satisfăcut, în 1740, de succesul Bancrutei în care a putut integra numeroase pasaje dialogate. "Bancruta a fost jucată fără oprire în tot restul carnavalului, constituind încheierea anului comic 1740. Existau în această piesă mult mai multe scene scrise decât în cele precedente. Mă apropiam ușurel de libertatea de a-mi scrie piesele în întregime, și în ciuda măștilor care mă jenau, nu am întârziat să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
actorii comici, care, obișnuiți să nu învețe nimic pe de rost, aveau ambiția să strălucească fără să-și dea osteneala să studieze." Goldoni întâlnește și multe reticențe din partea publicului italian, obișnuit cu jocul cu măști. Mascatul este ancorat în tradiția carnavalului, în întreaga Italie, și mai ales la Veneția, unde nobilii de pe vremea aceea erau obligați să poarte mască (bautta), altfel fiind denunțați de "informatorii" Republicii. Cetatea Dogilor devine, pe timpul carnavalului, un vast teatru în care societatea venețiană se regizează pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
obișnuit cu jocul cu măști. Mascatul este ancorat în tradiția carnavalului, în întreaga Italie, și mai ales la Veneția, unde nobilii de pe vremea aceea erau obligați să poarte mască (bautta), altfel fiind denunțați de "informatorii" Republicii. Cetatea Dogilor devine, pe timpul carnavalului, un vast teatru în care societatea venețiană se regizează pe ea însăși. Toate categoriile sociale sunt foarte atașate de această perioadă festivă și de masca ce reprezintă un simbol al ei. De aceea Goldoni intitulează ultima piesă pe care o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atașate de această perioadă festivă și de masca ce reprezintă un simbol al ei. De aceea Goldoni intitulează ultima piesă pe care o scrie, în 1761, ca rămas bun adresat Veneției, înainte de plecarea la Paris, Una din Ultimele Seri de carnaval. 4.3. Scopul reformei Goldoni vizează recrearea firescului pe scenă. "...mi-am dat seama mai mult decât de orice, scrie el în Memoriile sale, că, mai mult decât de miraculos 62, sufletul omului este sedus de ceea ce este simplu și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sociale, nici de canoanele estetice, grotescul se naște din spontaneitatea populară. Mare istoric al mentalităților, Hugo îi trasează istoria în mod strălucit, atât din punct de vedere sociologic, cât și literar. El citește însemnatele sale manifestări în marile sărbători ale carnavalului cunoscute atât în Antichitate, cât și în Evul Mediu, în care valorile și regulile erau pe moment răsturnate, ca la unii scriitori antici precum Petronius, Juvenal, Apuleius etc. Grotescul generează atunci un râs salubru, eliberând trupul de interdicțiile ce apasă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
bondari îmbătați de soare, nu ai ce să alegi, și unii și alții sunt la fel de perfect inacceptabili. Niciodată oamenii ăștia nu au existat. Eroii romantici nu sunt decât niște eroi tragici, pișcați într-o zi de Lăsata Secului de tarantula carnavalului, împăunați cu un nas fals și dansând cancanul dramatic după beție. Unei retorici limfatice, mișcarea de la 1830 i-a substituit o retorică nervoasă și plină de sânge, asta-i tot." Zola, care vede în Ruy Blas, cea mai umană și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de la ,,centru" să i se ivească o nouă telegramă imperativă de ultim moment, este de ,,f.f" mare. Chiriac, din O noapte furtunoasă va continua să apere la fel de îndârjit ,,onoarea de familist" a jupânului Dumitrache, Nae Girimea, din D'ale carnavalului va continua să-și iubească și să își înșele simultan ambele amante care, la rândul lor vor fi la fel de ,,fidele" amanților ,,oficiali", iar Conu Leonida va fi întotdeauna obiectul admirației consoartei sale, căreia îi va servi mereu drept ,,translator" avizat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu care obișnuia să glumească mai ales pe socoteala altora, sunt aspecte ce caracterizează comportamentul social caragialian, rezultat din înțelegerea vieții ca desfășurare scenică a teatrului lumii. Din miezul învălmășagului, din agitația de bâlci de care se trezește înconjurat, din carnavalul pe care nu se mai satură contemplându-l, Caragiale își extrage substanța epica brută pe care o supune printr-o tehnică de maestru unui proces de fabricație laborios, al cărui produs finit poartă pecetea eternității: "în singurătate, Caragiale era și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lumea comediilor și a momentelor se prefigurează ca o vastă parodie a ontologiei cotidiene burgheze, o replică menită să-i reveleze micimea, incoerența, inconsistența și degradarea. De aceea, lumea imaginarului caragialian e una scoasă din țâțâni, e o mascaradă, un carnaval populat de marionete angrenate în mecanismul iluzoriu al "marii trăncăneli"85. Analizând sistematic Spiritul parodic la I. L. Caragiale, Adelina Farias evidenția complexitatea actului parodic al scriitorului, punctând și exemplificând reperele paradigmei. Autoarea observa lărgirea zonei de investigație parodică de la un
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin reversul exercițiilor admirative. Actul parodic îi reiterează astfel gestul rebel, de afirmare răspicată a poziției contrare, demistificatoare, pentru că, parodiind, artistul pare a exclama contrariat, asemenea alter-ego-ului său, Ion: Cum o să vă placă, nene, săracul de mine? ... măgar! din gură! Carnavalul de Venezia!! cu variațiuni!! [...] Nu trebuie să vă placă! De ce mă, pârlitule? Că nu e de plăcut! 92 Pe o scară imaginară descendentă a disprețului caragialian, treapta următoare pare a fi ocupată de G. Ionescu Gion. Într-o proiectată conferință
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de ansamblu. Pentru a o cunoaște și cartografia, Mircea Iorgulescu întreprinde un demers catabazic, străbătând în lung și-n lat un veritabil Hades populat de o "sublume; un conglomerat rezidual în continuă fermentație logoreică. O formațiune teratologică"27. Secția și carnavalul sunt singurele posibile diviziuni ale acestei pseudoumanități amorfe al cărui etalon este pișicherul și față de care Cănuță și Anghelache îndeplinesc un rol christic de redempțiune. Absolutizarea presupusă de abordarea sintetică a tipologiei este întotdeauna pandant al privirii analitice pentru că, în ciuda
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în perspectiva divorțului, soția sfârșeste prin a accepta explicația dată de soț, de fapt o istorie fantezistă cu o broscuță salvată și metamorfozată în tânara descoperită în patul conjugal. Ca și în O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută, D'ale carnavalului, raportul iluzie-realitate este menținut inversat și după clătinarea temporală în sensul corect, pentru că minciuna vieții nu tulbură, asemenea adevărului, echilibrul existențelor neautentice. Figurile triunghiului conjugal își păstrează specificul caragialesc și la Teodor Mazilu. Amoralitatea personajelor din piesa Mobilă și durere
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu nume care trimite aluziv și la "superioritatea" corecției în cazul infidelității. În scrisoarea cu savoare dialectală moldovenească pe care primejdioasa Aglae o întocmește pentru "respectivul" ei, același Jenică Dezghețatu, sunt aglomerate multe alte indicii care-i legitimează descendența din carnavalul caragialian: Jenică, să te ferească Dumnezeu să fie adevărat ceam auzit să nu crezi tu cai săț baț joc de mine că eu nus de râs Jenică. Ai uitat când ai venit la mine gol pușcă cu două perechi de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
verbal violent, adeseori imprecatoriu, neșlefuit, punctat de apelative populare și de neologisme neasimilate și contaminate ilariant. Atmosfera viciată fonic din numeroase Momente precum: Art. 214, Justiție, Five o'clock, Vizită, La Moși, Tren de plăcere, dar și din D'ale carnavalului sau din scenele marcate de prezența Ziței din O noapte furtunoasă, este, din păcate, una încă reiterabilă. O dovadă este oferită tot de textul lui M. Eliade, prin surprinzătoarea inserție a unui pitoresc discurs caragialesc într-un context conversațional neutru
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de referință, precum copilăria naratorului. Astfel de centre de iradiere proustiană sunt cuvinte precum "coviltir" (cu următoarele conexiuni:"stropi de ploaie, somn, moșu Moise"), "cheptar" (care duce la asociații precum "ma-mare, nasturi îmbrăcați în piele, flori roșii de mătase, carnaval, mersul cu steaua"), "cizmă" (cu trimiteri la "sărbătoare, biserică, șiret de piele, strălucire")192 etc. Încheiem și noi "lista" exemplificărilor de procedee reductibile la arta lui Caragiale, preluate și valorificate de pe alte poziții în special de scriitorii valului optzecist din
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
răsturnată a lumii ideale. Esențialmente ironic, întrucât este asociat inversiunii și disimulării, motivul "lumii pe dos" este impus de viziunea carnavalescă ce presupune relativizarea ierarhiilor, travestiul, libertatea de mișcare și de limbaj, descătușare și anarhie. Ilustrativă este farsa D-ale carnavalului în care această viziune este textual afirmată de Caragiale însuși prin remarca lui Iordache: "De ce mușterii am eu parte astăzi! ... Frumos carnaval!"41. Persistența travestiului și a confuziei valorilor indică ireversibilitatea procesului de inversare a ordinii mundane. Această situație, constând
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
presupune relativizarea ierarhiilor, travestiul, libertatea de mișcare și de limbaj, descătușare și anarhie. Ilustrativă este farsa D-ale carnavalului în care această viziune este textual afirmată de Caragiale însuși prin remarca lui Iordache: "De ce mușterii am eu parte astăzi! ... Frumos carnaval!"41. Persistența travestiului și a confuziei valorilor indică ireversibilitatea procesului de inversare a ordinii mundane. Această situație, constând de fapt în asimilarea personajelor de către măștile pe care le poartă, este comună tuturor comediilor caragialiene. Masca se confundă cu omul și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
verbale se arată totuși compatibil cu viziunea absurdă. Exemplul oferit este fragmentul din declarația de amor a lui Rică Venturiano, al cărui comic rezultă din inversarea termenilor comparațiilor prestabilite: "Te iubesc precum iubește sclavul lumina și orbul libertatea". Permisibil deriziunii, carnavalul manifestat literar prin motivul lumii pe dos oferă așadar o explicație pentru devenirea comică a absurdului. Perceput astfel, din perspectivă comică, tragismul acestei lumi absurde se reflectă în crisparea râsului angoasat determinat de lipsa de perspectivă preconizată de acest comic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
listării brainstormingului. "Lăsate în libertate", cuvintele și sintagmele aparținând unor sfere lexico-semantice diverse proliferează, nu se mai grupează în propoziții și fraze, ci denotează și conotează imediat, individual și izolat o realitate pestriță, în vacarm continuu. Amestecul de bâlci și carnavalul referențial n-ar putea fi reprezentat mai sugestiv decât prin acest vălmășag haotic al vorbelor. Intenția de inventariere riguroasă a lumii obiectuale și a umanității ce o populează reiese și din manuscrisele conținând fișe de nume reale sau inventate după
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
decât filonul păgân european asimilat de către creștinism pentru a fi acceptat mai ușor, căci "Evul Mediu nu-și inventa poveștile de succes. El le extrăgea dintr-o bogată tradiție orală și dintr-un folclor foarte animat."55 Pentru Philippe Walter, carnavalul este religia europeană precreștină, mitologia carnavalescă reprezentând armătura mitologiei medievale. "Liturghiile sale profane" au supraviețuit lentei erodări sub creștinism (avându-și sursa în Marele Timp originar, fondator, la care făcea trimitere Eliade), atât tradiția literară cât și cea hagiografică izvorând
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a părut dintr-o dată mult prea mică 21 iulie 2011 De jur împrejur... De jur împrejur, doar minime stări, O greață aproape fatală, O sete de moarte, letală, Trăită prin mari remușcări. De jur împrejur, tristeți în delir, Un fad carnaval ne reține, Eu mângâi statuia din tine Și-l caut pe regele Lear. De jur împrejur, un Shakespeare plângând, Pe-o scenă lăsată să moară, Alături, doar visul de vară, Cu visul pre viață călcând. De jur împrejur, lătraturi de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]