532,837 matches
-
Emil Brumaru Mai poți la trîntă să te iei c-un puf De păpădie-n aprigul văzduh? Mai știi de melci cleioși trupul să-ți aperi, Cînd stai pe-o rînă-n dosul casei vechi Ca să pîndești cum cad în cărămida Adîncii magazii, perechi-perechi, Razele-amiezii, pîrjolind omida Și-și sfîrîie pe-o plită roua grea Umbrită de tandrețea unui brustur? Mai ai curajul blînd cu o andrea Să-nțepi șopîrle, c-un chibrit să
Sînt întrebat de îngeri: mai ai aripi? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7103_a_8428]
-
găsește cuvintele, care tremură, care nu poate să înceapă cu bună seara și nici să termine cu noapte bună...de unde ai avut matale tăria să aștepți și cum de nu ai înnebunit, cum de nu ți-ai legat bărbatul în casă, să nu mai plece niciodată și să nu mai moară cum a fost să se întâmple în noaptea aia fără de noroc?! Cristina o observase demult și parcă îi citea gândurile, hai, scumpa mea, dacă știi și tu, de ce nu-mi
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
tot bunica, și nu mămica. Violeta reapărea când și când, frumoasă, elegantă, bălană, cu o splendoare de păr atârnând pe spate, se trântea pe jos cu asta mică și se tăvălea cu ea pe covoare de le făcea ghem în mijlocul casei, Cristinei îi era puțin frică și nu înțelegea mare lucru, iar ea, Adina, nu vrusese să o îndepărteze de tot pe idioata asta de Violeta, pentru că era totuși mama adevărată a copilului. Mai rău era că mai întotdeauna Violeta primea
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
o zare o mirare sunt omul înghețat în întrebare (1 iunie 2008) Ritual (cutume) afară afară afară se-aude se-aude se-aude cum sforăie morții de vară pe prispele lor strâmte și ude au ieșit ca prin vis de sub casă pipăie obiectele părăsite de mult și reintră decent în credință și rasă bătrân în bătrân și adul în adult moșii mei tineri neterminați copii agățați de cireși și de nume morții mei fără ochi și mirați în infinite și albastre
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
de străduțe și am pierdut-o din vedere, nemaigân-din-du-ne la ea. Era doar o ciudățenie, ne-a ieșit din minte imediat. La Ciobani era, ca de obicei, foarte plăcut: Mircea își intrase în rolu-i favorit, cel de patriarh stăpân al casei (al unei case perfect rostuite), Rodica era toată numai zâmbet, iar copiii, bine crescuți și deloc timizi, m-au întâmpinat și ei cu căldură. După ce am sporovăit toți împreună, Mircea și cu mine ne-am retras în sfânta-sfintelor, în biblioteca
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
am pierdut-o din vedere, nemaigân-din-du-ne la ea. Era doar o ciudățenie, ne-a ieșit din minte imediat. La Ciobani era, ca de obicei, foarte plăcut: Mircea își intrase în rolu-i favorit, cel de patriarh stăpân al casei (al unei case perfect rostuite), Rodica era toată numai zâmbet, iar copiii, bine crescuți și deloc timizi, m-au întâmpinat și ei cu căldură. După ce am sporovăit toți împreună, Mircea și cu mine ne-am retras în sfânta-sfintelor, în biblioteca Babel a scriitorului-redactor
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
venit numaidecât, odată cu legănarea de barcaz a întregii clădiri; însă cel ce și-a dat primul seama a fost Mircea, a cărui zodie taurină de pământ a reacționat violent, instantaneu: "Cutremur!! AFAR|!!!", a urlat la mine și la toți ai casei, cu o admirabilă prezență de spirit. Culmea e că pe moment m-am simțit foarte jignit: cum adică?, îți vine un musafir, îl primești în casă și-apoi zbieri la el ca la ultima otreapă? Oripilată, zodia mea de aer
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
a reacționat violent, instantaneu: "Cutremur!! AFAR|!!!", a urlat la mine și la toți ai casei, cu o admirabilă prezență de spirit. Culmea e că pe moment m-am simțit foarte jignit: cum adică?, îți vine un musafir, îl primești în casă și-apoi zbieri la el ca la ultima otreapă? Oripilată, zodia mea de aer absentă, detașată, plutitoare, depășită, era mai aeriană ca oricând. Noroc cu redactorul meu care a înșfăcat pentru noi câteva haine groase din cuier, practic ne-a
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
Cum-necum, am ajuns în fața locuinței mamei Dora, cufundată în același întuneric de nepătruns și de rău augur; din fericire, ici și colo se agitau pe la geamuri luminițe pâlpâitoare după care m-am ghidat ca să situez cu aproximație scara și etajul. Casa scării fiind într-o beznă totală, am urcat bâjbâind, pipăind pereții și balustrada. Am bătut la ușă - soneria nu mai funcționa, evident - și mi-a deschis mama Ilenei, în mână cu un sfeșnic cu lumânarea aprinsă; bucuria din priviri i
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
cu un sfeșnic cu lumânarea aprinsă; bucuria din priviri i s-a stins când și-a dat seama că nu știam nimic despre fiica și nepoțica ei (nici telefoanele nu mai mergeau), că abia după aceea mă voi îndrepta spre casă. Oricum, bunica și nepotul erau bine: Radu, foarte agitat, avea încă temperatură și ținea morțiș să fie luat acasă. L-am calmat cum am putut, l-am lăsat pe mâinile bune ale curajoasei și inimoasei mele soacre și am purces
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
cu lucruri indispensabile la picioare. Nu mai intru în amănunte. Încetul cu încetul, viața și-a reluat cursul, dar parcă nimic n-a mai fost ca înainte. Nici noi, prea încercați, nu mai eram aceiași. Chiar pe Paleologu, la câteva case de noi, un mare bloc care stătea să cadă a fost golit de locatari și sprijinit cu o pădure de bârne în interior și pe sub toate balcoanele. A vedea zilnic ditamai clădirea susținută în cârje nu era cel mai îmbucurător
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
au instalat mesele pe care joacă un joc de cărți de demult. Apa are culoarea cutiei de Dunhill. Valuri mici vin tiptil să le mângîie tălpile. Da, hotărât lucru, e mai blând apusul nostru spre Nervi decât spre Camogli, acolo casele cu fațade pictate ne-ar fi întristat că viața toată s-a scurs fără să locuim în ele o noapte și o zi de plajă măcar. Pinii, pinus pinea, din ale căror uleioase semințe am mâncat în piațeta din Bogliasco
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
verde din semințe de dovleac, din patria mea umbroasă, de dac, câștigându-mi patul și masa cu tălmăciri, din celebritățile acestui țărm rugos. Eu, iubind viile terasate de la Cinque Terre, ca pe orășelele Umbriei, găsind vila lui Montale ușor, sau casa lui Sbarbaro, bând o cafea la Rapallo, între două trenuri, unde de Ezra Pound abia se mai știe. Eu, tălmăcindu-l pe Caproni, singuraticul, citindu-i versurile despre ascensorul cu care urca deasupra Genovei, la Casteletto, cum ar urca, spune
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
la altul ca surzii, poate ar mai pune pariu pe sufletul cuiva, dar măcar n-ar mai îndura tăcerea asta chinuitoare! Ei, dar nu-l lovise, nu-l repezise în jos de-a dura, nu-l aruncase el însuși din casa lui cea mare în plină beznă? Nu-l oprise să-i mai calce pragul și grădina? Închise iarăși ochii plictisit, scîrbit, exasperat, nădăjduind totuși mereu să audă venind de undeva o vorbă, un țipăt, o șoaptă, un murmur... Tăcere. N-
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
Corb și Coana Vulpe erau, pe vremea aceea, prieteni nedespărțiți. Lumea îi vedea adesea împreună, stînd de vorbă, glumind, vizitîndu-se și crescîndu-și puii laolaltă. Erau însă pe atunci vremuri grele, criză, sărăcie multă și nu era lesne de hrănit o casă de animal. Cu toate acestea, cei doi obișnuiau să împartă ceea ce agoniseau în timpul zilei: de pildă, cînd Vulpea prindea cu greu vreo găină, sau o rață, nu o mînca toată, ci lăsa pentru Corb bucăți prinse de oase, pe care
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
admise temeiurile nobile ale lui Abraham. Bine, făgădui el, va cruța Sodoma fie și de dragul unui singur drept! Trimise apoi doi îngeri în camuflaj de tineri la Sodoma. Aceștia fură întîmpinați de Lot, nepotul lui Abraham, care îi primi în casa lui cu toată ospitalitatea. Numai că sodomiții aveau niște legi severe împotriva străinilor nedeclarați și veniră la căderea nopții să-i ceară lui Lot să-i predea autorităților pe străinii suspecți din casa lui. Lot, neclintit, refuză, oferindu-și în
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
nepotul lui Abraham, care îi primi în casa lui cu toată ospitalitatea. Numai că sodomiții aveau niște legi severe împotriva străinilor nedeclarați și veniră la căderea nopții să-i ceară lui Lot să-i predea autorităților pe străinii suspecți din casa lui. Lot, neclintit, refuză, oferindu-și în schimb fetele la schimb de carne vie. Sodomiții, incoruptibili și inospitalieri, vrură să spargă casa, dar îngerii semănară confuzie printre atacanți, care nu mai putură nimeri poarta. A doua zi, îngerii îl salutară
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
și veniră la căderea nopții să-i ceară lui Lot să-i predea autorităților pe străinii suspecți din casa lui. Lot, neclintit, refuză, oferindu-și în schimb fetele la schimb de carne vie. Sodomiții, incoruptibili și inospitalieri, vrură să spargă casa, dar îngerii semănară confuzie printre atacanți, care nu mai putură nimeri poarta. A doua zi, îngerii îl salutară pînă în pămînt pe Lot ca pe singurul om drept găsit în cetate, și se duseră la treaba lor. Dar, abia de
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
în rochie de mireasă - zeița cu părul de aur e în propriile-i mișcări - trecere reală; fără îndoială, locuința învăluită în ceea ce nu e, cu zidurile nemișcate - privirea participă la nașterea sa fără invenții și uitări; cu frunze se-nfășoară casa și din piatră se ivesc muguri: semn de bun drum. Din zori a încercat descifrarea formelor întoarse, dar una câte una plăsmuirile le-au șters; e timpul culesului; să locuiești în casa îngălbenită de așteptare și să te imaginezi în
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
fără invenții și uitări; cu frunze se-nfășoară casa și din piatră se ivesc muguri: semn de bun drum. Din zori a încercat descifrarea formelor întoarse, dar una câte una plăsmuirile le-au șters; e timpul culesului; să locuiești în casa îngălbenită de așteptare și să te imaginezi în noptosul ocean, sau să treci pragurile apei și să te visezi între pereții de deasupra? Sus - săgeata nemiloasă a ochiului Tău; jos - roșul lucind în întuneric și Eu cu sabia trasă, săpând
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
fierbinte-i prima greșeală! Iau ultimele măsuri, dar din spate glasul mă invocă. Înnebunit, strâng în dinți uscații bulbi de asfodel luați din ofranda de deasupra, dar nu pot izbucni în strigăt: migrațiunea neamurilor mă trimite înapoi, în barcă! Ipoteza casei e o icoană aprinsă a minții, or călătoria o zdrențuită amintire a vizibilului? Tot mai incert semnul descoperii, fără dreptul de a recunoaște amara disciplină a negativului! XXXI. (cadranul Ahaz) În strâmtoarea gropii vânătul sânge urcă spre fețele două și
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
te răsfoiască alene trîmbițele multicolorelor timbre sună asurzitor. Adevărul și groapa Adevărul ce se-nveșmîntă în pene în aripi o cloșcă ce intră se zbate fericită în groapa prăfoasă n-o lasă să zboare. Construcția Azi nimeni nu mai lucrează la casă (ea se clădește singură uneori cînd nu bagi de seamă) azi urcă pe schele doar un izvor o culme cum ar veni de băut un șuierat din degete cheamă lumînările (cîinii rămîn deoparte) iarna descinde din întunecoasele neisprăvitele poduri și
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
și născându-se din nou, doar că acestea se petrecuseră demult și păreau o poveste. Acum crescuse o pădure peste molozul prejudecăților arbori cu frunze nemuritoare au invadat câmpiile și munții au ajuns la marginea orașelor. Poate vor intra în case. Deși nu puteau fi sigur de nimic. N-ar fi crezut, de pildă, că îndoiala e o pasăre ce zboară atât de sus și nici că foile viței pot cădea la prima adiere a gerului. Mai rămâneau, desigur, resturile sățioase
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
Remus o lasă pe mami s-o ia de la grădiniță sîmbăta și s-o țină la ea acasă sîmbăta și duminica. În rest, de luni pînă vineri Ana Maria stă pînă la patru la grădiniță, iar după masă încuiată-n casă. Vai de soarta ei! Probabil că Remus n-ar fi vrut ca fata să se atașeze prea mult de bunică-sa, dar totodată nici nu-și făcea timp pentru ea. O ținea ceasuri în șir încuiată în apartament, cît umbla
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
bunică-sa, dar totodată nici nu-și făcea timp pentru ea. O ținea ceasuri în șir încuiată în apartament, cît umbla după treburile lui, de la care se întorcea după miezul nopții sau dimineața. Stînd atît de mult încuiată singură în casă, Ana Maria se lipise însă de bunică-sa și de-acum și de maică-sa; fără s-o știe, era friptă de dorul Marianei, după ce o auzi de trei ori la telefon. Cum o aduc sîmbăta aici, îi spuse maică
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]