KorAP: Find »[drukola/base=cască & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...59 60 61 ...163 >

4,072 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

asigura că toate constatările lui Isobel erau corecte, așa cum cereau legile Scoției. Nu că ar fi avut curajul să o contrazică În față. Oricum, ea avea Întotdeauna dreptate. — Păi, spuse Isobel, ar fi bine să-i dăm drumul. Își puse căștile, făcu o probă de microfon și epuiză repede etapa preliminară. În timp ce Logan privea, ea cercetă pe Îndelete rămășițele lui David Reid. Trei luni Într-un canal, acoperit cu o foiță de lemn, Îi făcuseră pielea aproape neagră. Tot corpul era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
o lăsase la comandă pe o agentă cu un aspect eficient, cu păr șaten-nisipos și sprâncene groase, să se ocupe de telefoane și să coordoneze agenții care mergeau din ușă-n ușă. Stătea la masa aglomerată cu o pereche de căști, notând Încă o posibilă identitate pentru fata moartă. Apoi Îl puse la curent cu cele mai noi descoperiri, lucru care dură trei secunde - nu erau nici unele - și promise să-l sune pe mobil dacă apare ceva. Odată chestia asta rezolvată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

face cu scena unei crime. Deși costumul acoperea și tălpile, Sachs lipi și niște fâșii de cauciuc, amintindu-și cum Rhyme insista mereu să facă acest lucru pentru a diferenția urmele lăsate de victimă și de infractor. Apoi își montă căștile pe urechi, conectând stația de emisie-recepție la ele; putu să audă foarte curând, printr-un sistem complex de intercomunicații, vocea lui Lincoln Rhyme: - Sachs, mă auzi? - Da. E cum ai zis tu - erau gata să-l prindă și a dispărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
86, îndreptându-se spre Central Park. Zgomotul făcut de metalul potcoavelor atrăgea atenția tuturor, care se întorceau să examineze atât superbul animal, cât și pe femeie cu expresie serioasă care îl călărea, îmbrăcată în pantaloni de călărie, jachetă roșie și cască neagră de hipism, de sub care se zărea un păr lung și vopsit blond. Ajungând în Central Park, Marston privi spre sud și zări clădire de birouri din Midtown unde își petrecea 15 ore săptămânal practicând dreptul comercial. O mie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
aer! Acum Cheryl Marston își vedea mama și tatăl, la un Crăciun de acum câteva zeci de ani, scoțând la iveală timizi bicicleta pe care Moș Crăciun o adusese de la Polul Nord. Privește, iubito, Moșul ți-a lăsat chiar și o cască roz să-ți protejeze căpșorul... - Aaaaauuuu... Tușind și înecându-se, fiind imobilizată de lanțuri grele de metal, Cheryl devenise aproape o jucărie; acum, era din nou trasă afară din apa opacă a heleșteului cu ajutorul unei frânghii și a unui scripete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
e spre binele ei. Va fi mai fericită în felul acesta. Iată, avea ceva pentru ea. Roy deschise o ușă și scoase la iveală o bicicletă Schwinn nou-nouță. Cu panglici colorate pe coarne, o roată de rezervă - până și o cască roz să-i protejeze căpșorul. Cheryl se dădu bătută. Bine, bine, ai câștigat. Ia nenorocita de barcă, ia-ți și nenorocita de prietenă. Doar lăsați-mă, lăsați-mă în pace. Își deschise nările, pentru a lăsa moartea reconfortantă să îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
intervenție rapidă era parcat pe Strada 88. Merse repede până la el și luă cele necesare pentru cercetarea împrejurimilor. Auzi o voce dinspre telefonul ei mobil, dar nu înțelese la început a cui era și ce spunea. Așa că se folosi de căști pentru a continua conversația. - Sachs, ce naiba se petrece acolo? Am auzit că l-ați prins și că acum a scăpat iar? Îi povesti lui Rhyme ce se întâmplase, inclusiv modalitatea prin care l-au făcut pe Magician să părăsească târgul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
acelea; toate erau prevăzute cu poduri și cu bariere electronice, iar asta pentru el însemna pierzanie. Cel mai probabil va abandona mașina într-un cartier mai liniștit, de unde va încerca să fure alta. O altă voce îi răsună atunci în căști: - Sachs, l-am depistat! - Unde, Rhyme? Se părea că virase la stânga pe Strada 125. - Pe lângă Strada 5, încercă să explice criminalistul. - Sunt foarte aproape de intersecția 125 cu Adam Clayton Powell. Voi încerca să-l opresc. Dar trimiteți-mi întăriri, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
agitându-se o dată cu capul în încercarea disperată de a găsi o scăpare. Numai că așa ceva nu prea exista. - Tu! Cel din Mazda! Ieși afară din mașină și așează-te la pământ! Niciun răspuns. - Sachs? se auzi vocea lui Rhyme din căști. Ai putea să... Își smulse căștile de la urechi și mai privi o dată prin lunetă la criminal, încercând să se concentreze asupra feței sale. Ai o armă pe care o poți folosi și ai și voie să faci asta. Auzi cuvintele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
disperată de a găsi o scăpare. Numai că așa ceva nu prea exista. - Tu! Cel din Mazda! Ieși afară din mașină și așează-te la pământ! Niciun răspuns. - Sachs? se auzi vocea lui Rhyme din căști. Ai putea să... Își smulse căștile de la urechi și mai privi o dată prin lunetă la criminal, încercând să se concentreze asupra feței sale. Ai o armă pe care o poți folosi și ai și voie să faci asta. Auzi cuvintele detectivului Mary Shanley în minte. Trase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
echipamentul necesar pentru începerea propriu-zisă a căutării de probe, dar avea bandă galbenă, pe care o folosi pentru a restricționa accesul în zonă. Exact când a terminat aceasă operațiune, își făcu apariția și vehiculul de investigații. Montându-și din nou căștile, Sachs sună la centrală și i se făcu legătura cu Rhyme. - Suntem la curent, Sachs. Scufundătorii nu au descoperit nimic încă, nu-i așa? - Din câte știu, nu. - Crezi că a reușit să scape înainte de prăbușire? - După declarațiile martorilor, aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
o durere ascuțită în încheieturi și umeri de la cătușele care se închiseră cu zgomot, în timp ce buzunarele îi erau întoarse pe dos. Strivit de caldarâm, pastorul Swensen putu vedea cum ușa mașinii lui Grady se deschide și ies trei polițiși cu căști și veste antiglonț. - Nu te mișca, capul jos, jos, jos! Lăudat fie numele Domnului Iisus Hristos... Văzu apoi o pereche de picioare apropiindu-se de el. În contrast cu violența de care dăduseră dovadă ceilalți, acest om era destul de politicos. - Acum, domnule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

Ce ți-a zis? — Era cam douășpe jumate. Dormeam profund: nu sunt așa mereu la ora aia, dar eram foarte obosit după antrenamentul la fotbal. Ascultasem la player și cred că adormisem cât încă mai mergea sau cel puțin cu căștile în urechi, pentru că nu l-am auzit ciocănind, și el face chestia asta-ntotdeauna. Deși - abia acum m-am gândit la asta - poate că de data asta nu a ciocănit? Cum am zis, în ultima vreme face astfel de chestii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Și nu eram sigur dacă eram în mijlocul unei discuții cu el sau unde eram, de nimic, de fapt. Dar am zis „Mda, sunt foarte bine, tată. Da, sunt bine de tot acum“ sau așa ceva, când mă ridicam și îmi scoteam căștile. Și el se tot uita la mine și mi-a zis: „Nu, dar de-acum te descurci, nu?“. Și până să mă trezesc eu mai bine și să fiu pe deplin conștient, mi-am dat seama că nu-nțelegeam la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
un pic mai normal atunci. „Îmi pare rău, băiete, a zis, n-am vrut să te sperii. Totul e bine. Culcă-te la loc.“ Și mi-a luat playerul de pe pat și mi l-a pus pe birou, înfășurând frumos căștile în jurul lui. Apoi a ieșit. —Eu nu mi-aș face griji - mie nu mi se pare chiar așa ciudat. Poate se certaseră sau așa ceva. Adică, mama și tatăl tău. Ai mei așa fac tot timpul, și ei nici măcar nu-s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

ușă în timp ce prindea în folie și ultima șuviță de păr și făcu un gest cu mâinile care vroia să spună “Voilà!” — Am terminat, iubito. Asistenta cu ochi de căprioară o luă pe Adriana de braț și o conduse la o cască de uscat părul. De la locul lui, Gilles strigă suficient de tare pentru ca toată lumea — bineînțeles și noul venit — să audă: — Așează-te acolo și încearcă să-ți ții picioarele apropiate, scumpo. Știu că nu ți-e ușor, dar nu-ți cer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
o altă voce de bărbat. Urmă un cor de replici în toată încăperea. — Motor! — Motor! — Merge! — Și...acțiune! Adriana se întoarse și văzu că ultimele cuvinte veneau de la un bărbat care stătea mai deoparte. Avea la urechi o pereche de căști uriașe, stătea pe un scaun și privea în față cu atenție, urmărind ecranul din centru cu maximă concentrare. Lângă el, o tânără lua conștiincioasă notițe pe un clipboard. Adriana își zise că el e regizorul, Dumnezeu însuși, și se bucură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
pe Adriana de mână atât de tare încât unghiile îi intrară în palmă. Ea știa că mai are un pic și-l apucă furiile — el țipa întotdeauna — dar înainte s-o scoată afară s-o muștruluiască, îi interceptă Tobias. Avea căștile lăsate după gât; s-a încruntat și a clătinat furios din cap în timp ce restul echipei s-a îndepărtat cât să nu aibă contact direct, dar rămânând destul de aproape ca să audă ce se petrece. — Tu cine ești? întrebă Tobias uitându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
după ce ajungi să-i cunoști mai bine și să ai încredere în ei. După aia...ai grijă! Deranjată că el le lua apărarea părinților ei, căută niște muzică pe iPod și dădu volumul mai tare să asculte tot drumul. Din căști bubuia melodia lui John Meyer “Waiting on the World to Change”. Erau în noul Range Rover al lui Russell, pe care ea îl detesta. Când o întrebase cu câteva luni în urmă ce mașini îi plac, ea se mulțumise să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
să scoată pe masă un manuscris în timp ce lua prânzul la Michael’s era ca și cum ai citi un scenariu la The Coffee Bean în Berverly Hills. Mai bine nu. Ce vroia ea totuși să facă era să-și pună neprețuitele ei căști antifonice ca să nu mai audă vocea ascuțită, iritantă, a bărbatului de alături care vorbea tare la telefonul mobil. Indiferent dacă ar fi fost singură sau cu prietenele, ar fi cerut imediat să se mute la altă masă, dar Jesse trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
făcând mare caz din asta. Nu reușise deloc să doarmă din cauza emoției pe care i-o provoca această întâlnire și a vecinei de deasupra care a bocănit prin bucătărie până noaptea târziu, iar acum dorea cu disperare să-și pună căștile la urechi — măcar una, îi era de ajuns! — și să lase iPodul (pe care avea numai muzică clasică și de atmosferă foarte relaxantă) să-i liniștească nervii zdruncinați. Tocmai descurca firele iPodului când maitre d’ apăru la masă, iar Jesse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
întrebat-o pe un ton vesel dacă dorește ceva de băut, întrebare pe care domnul Actor TV i-a repetat-o Adrianei, ea i-a zâmbit doar însoțitoarei de bord, a mai comandat o șampanie și și-a pus iar căștile. Câteva minute mai târziu, el a scos un scenariu făcând în așa fel încât să se vadă coperta pe care scria CAA. A început să citească, dar Adrianei i se părea că numai răsfoiește paginile așa, de ochii lumii. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
scăpat. Adriana nu era surprinsă câtuși de puțin. La urma urmei, el abia aștepta un motiv să intre în vorbă cu ea. — Asculți ceva amuzant? a întrebat el, afișând un zâmbet foarte amabil. De fapt Adriana nu asculta nimic. Ținea căștile doar așa, ca să pară că nu o interesează să stea de vorbă și, cum prevăzuse, își făcuseră efectul la perfecție. Se uită la el, așteptă un moment și împinse încet casca de pe urechea stângă. — Poftim? întrebă ea cu ochii mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
foarte amabil. De fapt Adriana nu asculta nimic. Ținea căștile doar așa, ca să pară că nu o interesează să stea de vorbă și, cum prevăzuse, își făcuseră efectul la perfecție. Se uită la el, așteptă un moment și împinse încet casca de pe urechea stângă. — Poftim? întrebă ea cu ochii mari. Ai spus ceva? Mă întrebam dacă ascultai ceva amuzant. Râdeai... Adriana așteptă câteva secunde mai mult decât era necesar ca să-l descumpănească detot, apoi se decise să-l salveze. — Oh, da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
domnul Tobias Baron, desigur — și-ar dori să o aibă. Dar nu uita de îndatoririle tale, Adriana. Se sărutară la telefon și închiseră. Adriana se uită la șofer să vadă dacă a auzit conversația, dar și el vorbea încet în casca Bluetooth. Fără îndoială că maică-sa era obositoare și, judecând după ce povesteau Leigh și Emmy, foarte diferită de majoritatea mamelor, însă era greu să-i contești realizările. Doamna de Souza își transformase cariera de model de un succes fenomenal într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]