2,847 matches
-
și lucrări manuscris. Dintre cele mai importante amintesc: Orarul diaconesc brodat de Anastasia, soția lui Gheorghe Duca, donat în anul 1669, pe care sunt reprezentați serafimi și 12 îngeri în fir de aur, argint și mătase pe un fond de catifea; un Epitaf datând din secolul al XVIII-lea, pe care sunt reprezentați bătrânul Iosif, Nicodim, Sfânta Fecioară Maria, două femei mironosițe și cei patru evangheliști luând parte la pogorârea trupului Mântuitorului de pe Cruce. Scena este cusută cu fir de aur
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Mântuitorului de pe Cruce. Scena este cusută cu fir de aur, argint și mătase, pe margine într-un chenar dreptunghiular se află inscripția slavonă cu troparul: ,,Iosif cel cu bun chip”; alt Epitaf de la Kiev, din anul 1861, este lucrat pe catifea cu fir de aur, pietre semiprețioase, câte un serafim pe colțuri, are inscripționat troparul de jur împrejur cu litere cusute din fir de aur și obiectele cu care a fost chinuit și răstignit Mântuitorul Iisus Hristos; o Bederniță, din secolul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
serafim pe colțuri, are inscripționat troparul de jur împrejur cu litere cusute din fir de aur și obiectele cu care a fost chinuit și răstignit Mântuitorul Iisus Hristos; o Bederniță, din secolul al XVIII-lea, reprezintă pe un fond de catifea, scena Învierea Domnului cusută cu fir de aur. Mântuitorul ieșind din mormânt, un înger stând pe piatra mormântului, femeile mironosițe lângă mormânt și patru serafimi în cele patru colțuri ale scenei; mai sunt două epitrahile arhierești, din secolul al XIX
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
grâu și vița de vie. Un alt epitrahil este o broderie pe pânză, aparține secolului al XVIII-lea, iar al patrulea epitrahil este țesut pe pânză cu fir argintat. Aparține secolului al XIX-lea. Mai găsim o Mitră Arhierescă din catifea cu broderie manuală cu fir argintat, din secolul al XVIII-lea. Broderiile sunt mărturia diversității de moduri în care au fost realizate imaginile religioase. Cele de factură bizantină au fost completate la noi cu flori ale locului, chipul sfinților este
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
1741. Are coperți din piele cu aplicații metalice pe colțuri. Mai este o Biblie tipărită în limba slavonă, la Moscova, în anul 1751, legată în coperți din piele. Amintesc de Sfânta Evanghelie tipărite în limba slavonă: una cu coperți din catifea cu aplicații metalice argintate, din anul 1779, alta cu coperți din metal comun aurit, din anul 1789; alta din 1809 care are coperți din metal argintat; alta din 1833, iar alta din 1884. Tot din aceeași perioadă avem o Sfânta
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
email, care este deteriorat, iar în centru are icoana Învierea Domnului. Alta are coperți din alamă argintată și aplicații email deteriorat în cele 4 colțuri, din anul 1857. O altă Sfântă Evanghelie este tipărită în 1896, și are coperți din catifea cu aplicații metalice. Lucrări manuscris, una din 1794 și alta din 1875, Sfânta Evanghelie au coperți din catifea, cu ferecătură din argint aurit și argintat. Altă Sfântă Evanghelie, lucrare manuscris din secolul al XIX-lea, are caractere chirilice, este ferecată
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
aplicații email deteriorat în cele 4 colțuri, din anul 1857. O altă Sfântă Evanghelie este tipărită în 1896, și are coperți din catifea cu aplicații metalice. Lucrări manuscris, una din 1794 și alta din 1875, Sfânta Evanghelie au coperți din catifea, cu ferecătură din argint aurit și argintat. Altă Sfântă Evanghelie, lucrare manuscris din secolul al XIX-lea, are caractere chirilice, este ferecată în argint, la cele patru colțuri sunt evangheliștii, iar în centru Învierea Domnului. Alte lucrări manuscris sunt: un
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ne-am așezat și am așteptat. Ba eu chiar am reușit să mă și binedispun. Un pic. OK, deci Luke mă ura din nou. Dar Daryl era îmbrăcat cu niște haine trăsnet. Avea o pereche de pantaloni foarte mișto, din catifea roșie. Erau ultimul răcnet în materie de haine sexy la bărbați. Nu era vina lui că-l făceau să transpire așa de abundent. Și avea o slujbă așa de șic. —în afară de Jay McInerney mai cunoști și alți autori? l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
când erau colege de cameră la Vassar. Mă simt invadată de un sentiment copleșitor de gratitudine față de ea. Ca și cum ar fi simțit plutind în atmosferă o încărcătură de tandre emoții, Lucille îmi pune în brațe, cu stângăcie, o cutie din catifea. Asta ca să risipească orice fel de emoție. — Deschide-o! îmi ordonă ea. Eu fac ceea ce mi s-a cerut. În ultima vreme am dezvoltat acest obicei prost. Desfac încuietoarea micuță și ridic capacul cutiei luptându-mă cu balamalele înțepenite. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fel de emoție. — Deschide-o! îmi ordonă ea. Eu fac ceea ce mi s-a cerut. În ultima vreme am dezvoltat acest obicei prost. Desfac încuietoarea micuță și ridic capacul cutiei luptându-mă cu balamalele înțepenite. Pe o pernuță dintr-o catifea neagră, luxoasă se odihnește un colier spectaculos, ticsit cu diamante - e cea mai scumpă bijuterie pe care am văzut-o vreodată, ca să nu mai zic pe care am ținut-o vreodată în mână. — Vai, draga mea, toarce Lucille ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să te țină cu-adevărat în brațe. Inspir profund, inhalând parfumul slab de eucalipt al șamponului ei. Mama mă strânge și mai tare în brațe. Am ceva pentru tine, iubita mea, îmi spune ea scoțând din geantă o punguță din catifea. Colierul cu perle al bunicii tale. știu că întotdeauna ți-a plăcut, așa că m-am gândit că ar putea juca rolul de „ceva vechi“. — Vai, mami, abia răsuflu eu, mângâind cu degetele perlele reci și lucioase. Când eram mică, în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de diamante sclipitoare din jurul gâtului meu. — Ei, Doamne! exclamă ea. E... e splendid. Câtă generozitate din partea lui Randall. Ei, Claire, poți să porți perlele bunicii cu altă ocazie. Acum sunt ale tale. Mama strecoară perlele la loc, în punguța de catifea. Mă doare să văd efortul pe care-l face ca să zâmbească. — Sau, ăăă, aș putea să port altă dată colierul de la Randall? fac euo încercare, deși sunt conștientă că nu prea am șanse. Exact așa cum mă așteptam, Lucille explodează imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
diavolul. Ți-amintești, conopida mea? Ți-amintești formulele sale epistolare? Învăluite, viclene, dar de dragoste. De dragoste, broscuța mea, de dragoste. „Dulcissime frater, amantissime.“ Ți-aduci aminte? Dulcissime amantissime... Tolea își aranjă din nou gulerul cămășii negre, dunga pantalonilor de catifea neagră, se înclină și... se evaporă, pur și simplu! Da, plecase, așa, dintr-odată, de la locul de muncă și suspine. Avea, din când în când, asemenea bruște dispariții, pentru o oră, două, mai mult, mai puțin, să hoinărească pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
oamenii însă nu“... asemenea aforism îi va interesa pe Tirbușon și pe Gina, da, da, mai curând ar fi speculat în jurul acestei tâmpenii, zău așa, plin de câlți și peltea e capul fratelui Gerbert, amantissimul. Aruncă volumul. Trase pantalonii de catifea neagră,cămașa neagră: uniforma. Așa apărea la hotelul TRANZIT: uniformă de muncă. Adică, de doliu. Avea câteva perechi de pantaloni negri, vreo zece cămăși negre, de bumbac, de in, de tricot, de mătase, doar negre să fie. Așa se prezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
secolului. Acum, în anul o mie, finele secolului și al lumii. Sfârșitul lumii, adică începutul, lumea de fier, datorită asprimii nefaste, de plumb, datorită răutății. Lumea neagră, lipsită de autori, dulcissime frater, asta e. Se scotocește în buzunarul pantalonilor de catifea. Scoate un mototol de hârtie subțire, lucioasă. I-l întinde lui Marga. Marga nu observă sau nu vrea să observe, tocmai își șterge ochelarii. Tolea așază, solemn, ghemul de hârtie pe măsuță, lângă pahar. — Ce miroase? Ce dracu’ miroase aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
da, da, cu siguranță am fost la Cabaretul Hysteria și am dansatTangoul Macabru cu celebrii Bazil Belzebuth și Angelica Radioasa, și era seară și noapte și dimineață, aievea, da da. Pe scaun, pregătită costumația: ciorapi roșii, pulover alb, pantaloni de catifea albă. Întins, gol, pe canapea, ezita. Ferestrele zăngăne, a trecut autobuzul. Iată, realitatea există, a pornit din nou: autobuzul trece chiar prin dreptul ferestrei, geamurile vibrează îndelung, dom’ Dominic recepționează semnalul, grăbit să intre în zgomotele de rutină ale zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
funcției de recepționer poliglot al hotelului TRANZIT străbate, cu pas rar și egal, Calea Victoriei. Pare să n-aibă nici o țintă precisă, nici măcar în clipa când își pipăie, precaut, a nu știu câta oară, buzunarul din spate al pantalonilor albi, de catifea. Da, plicul este în buzunar, unde îl pusese. Rămâne așa, indecis, se întoarce din drum. Schimbă, s-ar părea, direcția. După câțiva pași, renunță la renunțare. Iși amintise, în sfârșit, citatul care îl preocupa. „Numai ceea ce nu poate fi întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fumurie și roz, perforată de țiuitul antenelor. Intr-un amurg bizar, cind primăvara era iarna, se afla în fața Ateneului. Femeia venea pe trotuarul opus, dinspre Palat. O văzuse de departe, apropiindu-se. Purta cizme înalte, mult peste genunchi, pantalonii de catifea brună. Jacheta de vulpe roșie, trupul firav. A traversat strada, a intrat pe alee. Chipul avea o paloare lucioasă, ochii luminau sub fruntea perfectă și părul era lins cuminte spre tâmple. A trecut printre grupurile de melomani așteptând să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lui Gafton și datorită doctorului, amicul meu, doctoral Marga. Oameni de formație veche, solidă, poate v-a vorbit Tavi despre ei. Venera tăcea, mângâind cu palma mică spatele lucios al lui Tavi, lungit lângă papucii ei mov, cu pompon de catifea. Câinele nu tresări auzind numele său și al stăpânului absent, urmărea confesiunile palavragiului cu perfect scepticism. — Da, frumos câinele ăsta... Nu știu dacă o cunoașteți pe Veta. Veta Apostolescu, savantul de la clinica de câini. Mătușica tăcea. Zâmbea, uimită de felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ani, ți-am spus. Sunt pe moarte, să știi. Marele Tiziano e pe moarte... O vestă de lână țărănească, neagră și groasă, cu un grațios guleraș de blană, de sub care ieșea gulerul cămășii. Mâinile tremurau, mari și păroase. Pantaloni de catifea. La gât un colan metalic de care atârna o scoică. În picioare, teniși pe piciorul gol, gălbejit. Păi... ați trecut prin multe. — Multe. Am făcut multe, copile. Multe și de toate. Am 99 de ani, ți-am spus. Merit suta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
negru și dolofan, de vreo doisprezece anișori, s-a desprins de la marginea păduricii și s-a apropiat de grup. În brațele întinse ducea un CD player, pe care îl purta ca și cum ar fi dus o coroană pe o pernă de catifea. Băiatul, pe care l-am identificat ulterior ca fiind văr cu Rufus, a așezat aparatul la picioarele Tinei și a apăsat pe un buton. Pe neașteptate, Tina a deschis gura și, în timp ce primele măsuri orchestrale începeau să se reverse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
amestec de glasuri de fete care trăncănesc simultan. Fenny nu face un pas fără un alai de însoțitori gălăgioși. E ca o variantă de bonton a unei zeițe a ploii. — Bună! zice, năvălind în camera mea. Are o fustă de catifea roz foarte mișto de la Whistles, de care am și eu, dar o bluză maro cumplită, de Lurex, cu guleraș. Bună, Becky! Vii diseară? Nu, în seara asta nu pot, spun. Am de lucru. — A. Fenella se botoșește, cum s‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
atmosfera devine brusc mult mai cuminte decât cea de pe Broadway. Pe cuvântul meu, aș putea să mă obișnuiesc să stau aici. Fără probleme. Iar magazinele, o, Doamne! Unul mai îmbietor decât altul. Unul dintre ele e plin de rochii de catifea imprimate, agățate de piese de mobilă de anticariat. Altul are pereții pictați ca niște nori, și peste tot sunt stative cu rochii fluflu de petrecere și bomboniere. Altul e tot alb și negru și art deco, parcă ai fi într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu haine. Îmi plimb privirea rapid peste ele și remarc destul de multe dintre lucrurile pe care mi le alesesem și eu. Dar unde‑i fusta până la genunchi? Și costumul ăla incredibil de culoarea vinetei, cu pantaloni și cu guler de catifea? — Deci, puteți proba jacheta... și fusta... Iau hainele de la ea și mă uit neîncrezătoare la fustă. Știu sigur că o să‑mi fie scurtă. Dar, în fine, ea e experta... Mă schimb repede în fustă și jachetă, apoi vin și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nici una din noi nu zice nimic. Apoi îmi iau haina. Hai. Pornim spre pub‑ul King George, de la capătul străzii. Ne croim drum prin mulțime și urcăm niște scări de lemn, spre o cameră privată de la etaj, cu perdele de catifea roșie și multe mese pe laterale. În fundul camerei a fost improvizat un podium și în mijloc sunt mai multe șiruri de scaune de plastic. — Salut! zice Tarquin, zărindu‑ne când intrăm. Hai să beți ceva. Ridică paharul. Cel roșu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]