3,719 matches
-
se poate de gravă. Și ar fi trebuit să Îmi dau seama că o să fie o problemă să mă Întorc. — Tată, lasă că mă ocup eu. Și nu ai terminat să te bărbierești. Nu, du-te și Îți aduc o ceașcă de cafea. Plecă, gândindu-se cum a fost manevrat să-și abandoneze poziția. Înfrânt printr-o tactică superioară. Ca Pompei sau Labienus de Cezar. N-ar fi trebuit să părăsească orașul. Acum era izolat de bază. Și cum avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
eram În permanentă stare de haos nervos. Înconjurat de umbrele copacilor, flexibile, ale cercevelelor, rigide, și de reflecțiile alămurilor și ale sticlei, pe jumătate fixe, domnul Sammler Își șterse pantofii cu șervetul de hârtie pe care Shula Îl pusese sub ceașca de cafea. Pantofii erau umezi, În continuare. Musteau de apă, Într-un mod dezagreabil. Și Margotte Își avea plantele ei, iar Wallace era pe cale să Își deschidă o afacere cu plante. Ar fi păcat ca primele contacte ale plantelor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mirosul de săpun avea să se evapore la soare. Nu era În stare să se ducă să se clătească iar În baia de onix. Era mult prea Înăbușitor acolo. Îți aduc cafeaua afară. — Mi-ar plăcea asta, Shula. Îi Întinse ceașca și păși pe gazon. Și pantofii sunt uzi de aseară. Fluid negru, lumină albă, pământul verde, reavăn și Încălzit de soare, străpuns de viață nouă. În iarbă, o masă strălucitoare de particule, o albeață Îngropată În brazdă și din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Probabil că am făcut ceva zgomot în timpul crizei mele de look pentru că, la un moment dat, femeia care locuiește dedesubt a bătut în podea. M-am oprit din plâns, m-am dat jos de pe scaun și mi-am făcut o ceașcă de ceai. În timp ce sorbeam și suspinam, Portia, pisica mea, care îmi urmărise atacurile de nebunie cu mare înțelegere felină, se înduplecase și venise să se frece de picioarele mele. Încet, am început să mă calmez. Sandalele erau în regulă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de faianță albă străluceau. Chiar și dunga de ipsos dintre faianțe era impecabilă. Singura indicație că bucătăria fusese folosită recent era o cârpă de culoare roz frumos pliată pe robinetul de oțel strălucitor de la chiuvetă. Connolly i-a oferit o ceașcă de ceai. Sheba a zis că ar prefera un pahar cu apă. El avea un aer absent. Când s-a aplecat să-l sărute, el parcă nu și-a dat seama și s-a întors. Ea a făcut observații legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
spre mine: — Pe mine nu mă lăsa niciodată să dorm la 3 după-amiaza, a șoptit, când mama ei s-a întors cu spatele și a plecat spre fundul holului. — Acum, dragă, a zis doamna Taylor, hai să-ți dau o ceașcă de ceai și putem sta frumos de vorbă până se trezește ea. Ne-a condus în sufragerie - o cameră rece, mai degrabă depresivă, cu chilimuri soioase pe pereți. Erau una sau două piese frumoase de mobilă clasică, printre care un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Richard). Dar e doar o scuză. Adevărul e, zice ea, că nu vrea ca mama ei să-i strice o sărbătoare așa mare cum e Crăciunul. A urmat o lungă tăcere în timpul căreia am auzit-o pe doamna Taylor clincănind ceștile în bucătărie. — Nu vreți să măncați, nu? a strigat ea după o vreme, pe un ton descurajator și un pic dezgustat. — Nu, mulțumim, mamă, a răspuns Sheba. S-a întors spre mine: — Tu ai vrea ceva, Barbara? Nu, nu, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a studiat biscuitul distrus în tăcere. — Zice că îi spui lui Richard că ai de lucru în atelier când nu ai, a zis. Apoi s-a uitat spre mine. Scuze pentru toate astea, Barbara. Probleme de familie. Mai vrei o ceașcă de ceai? Sheba s-a smucit spre fața uimită a doamnei Taylor. Arăta amenințător cu degetul: — Nu, a țipat ea. Nu. N-o să accept asta, mamă. E foarte frumos din partea ta că ai avut grijă de Polly și mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cinci, era deja înghețată. Pedala prin orașul înghețat, în căutarea unei cafenele deschise. În Clerkenwell, a găsit una - înghesuită, supraâncălzită, plină de aburi de mâncare și de zăngănitul aspru, metalic, al tacâmurilor. A comandat ouă și pâine prăjită și o ceașcă de ceai, iar apoi, cu ochii pe geamul mizerabil al cafenelei spre strada întunecată de afară, a stat și s-a gândit ce să facă în continuare. Trebuia să se ducă acasă - și-a zis - să-și împace fiica arțăgoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
merge și eu la zbenguială, mă zgârâie cam tare acest tradafir din fereastră. un câine mare ciobănesc doarme pe cojocul din mijlocul stânei. iarna va fi blândă? iarna va fi hâdă? numai flăcările din felinare mai joacă o horă. din ceașca cu ceai, aburii întorc amintirile acasă. balansoarul scârțâie, leagănă frunzele moarte. pe prag, doar pipa bunicului. păianjenii țes liniștiți marame; în curte: risipă de aur și crizanteme... cucul cântă ca-n fiecare an numai pentru Issa. modelări poetului Bernard Mazo
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pentru că pleacă toamna dis de dimineață și cine va șterge atâtea frunze căzute subit de parcă cerul s-a răzvrătit și ne-a luat până și ultima stea îți construiesc avioane, din trupul meu obosit să-mi aduci luna într-o ceașcă de cafea până îmi voi aminti cum să iubesc această cromatică exactă a uniformelor îmbrăcate invers ca într-un univers straniu unde moartea e mai blândă decât o furtună pe Marte. poemul care nu s-a scris m-au trimis
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ridicat la rang înțelept. Nu-l rătăciți va reveni ca lacrimă dulce pe pleoape. Ora ora mică omoară ora mare ora de mijloc omoară orele celelalte toate orele sunt sugrumate de incertitudinea zilei care suprimă timpul rămas neterfelit într-o ceașcă de cafea ca urmare a vizitei făcute de bătrâna doamnă cu fular albastru spălătorului de geamuri cu felinarul agățat de umeri Toamna ta a venit toamna iubito în brațele tale amiaza are gustul merelor roșii părul tău este adierea grânelor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
În aceeași poziție, În jurul focului... Nu erau nici clienți care să ia fetele În bătaie de joc... Deodată, fratele... mușchii gîtului i se Încordară teribil. Vroia parcă să-și Întindă gîtul ca o pasăre de pradă, iar mîinile țineau strîns ceașca de saké Încă neterminată. O luă cu pași mari În direcția focului. Pășea pe vîrfuri ca să nu se Împiedice de pietre, iar spatele lui, Înghițit de Întuneric, nu mai arăta acum ca un zid. — Ce pun ăia la cale ? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să iasă ceva... Ori din cauza frigului, ori a tensiunii În care mă aflam, saké-ul nu și-a făcut deloc efectul. Sau poate pentru că paharele erau atît de groase, nici n-am băut cît mi-am imaginat. Am mai cerut o ceașcă... a patra. Trei muncitori veneau clătinîndu-se, braț la braț, spre microbuzul meu. Au urcat toți. Doi dintre ei Îl sprijineau, de ambele părți, pe cel din mijloc, Îmbrăcat Într-o pufoaică și care era beat mort. Cel din stînga, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din adolescență; mă gândeam la Keti, la plecarea ei - o schilodire a ființei care spera reîntregirea. Lung, după ce povesti cele întâmplate cu o zi înainte, încheind curiozitatea învățătorului și a Anei care ascultase prefăcându-se a fi neatentă, termină înălțând ceașca de țuică în sănătatea celor ai casei și a judecătorului absent, aflat acum, instalat definitiv, în capitala județului. Dar asta fusese a doua zi, după ce-l condusese la tren. Atunci era în vară, în cea mai puternică lună a verii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
încă multe la data aceea în magazinele alimentare - servită în pahare înalte de cristal de Boemia (34 la număr), din timpul cununiei păstrate, parte din ele, pe ultima etajeră de sticlă a vitrinei din sufragerie, împreună cu bogăția de farfurioare și cești de cafea japoneze, pictate, de pe celelalte etajere, alături de statuete de Sèvres, porțelanuri de Meissen ale doamnei Carolina Pavel, dăruite de părinții ei, luxul moștenit al casei Pavel, singurul lux semănând - dar numai în spațiul restrâns al vitrinei, cu cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în pliuri, incomode la călcat, lipsite de gust, o estetică de cartier. Se înălțase, purta tocuri moderne, înalte, umerii îi atingeau pe-ai mei. „Ana!” spusei, în timp ce profesoara se ivi lângă mine, cu o tăviță pe care erau puse două cești cu cafele, ce urmam să le bem așezați în fotoliile noastre, rămase neocupate. - Ați stat cam mult singur, domnule judecător! glumi zâmbind copilărește, și-mi făcu semn să stau în fotoliu. Era într-adevăr interesantă, fața-i lumina spre inteligență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
începuseră să plece. Nu peste mult se golise casa. Noi continuarăm să rămânem pe cele două fotolii, secționați de vraja altei lumi. Alături, numai doamna Carolina Pavel, pe scaunul capitonat de lângă noi, privindu-ne și ascultându-ne, cu mica ei ceașcă cu cafea în față, în timp ce domnul Pavel dormea, încă de la plecarea ultimilor musafiri, pe canapeaua din camera mea. La un moment dat o întrebai: - Care poeți francezi vă plac mai mult, domnișoară? întrebarea n-o surprinse. Zâmbi: - Când eram în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dragă colega. De fapt m-am odihnit, și asta e cel mai important pentru mine. Însoțindu-l până în dreptul cabinetului său, mă pofti înăuntru, după care pregăti, la reșou, două cafele. - E din ce în ce mai greu, îmi spuse după ce-mi întinse ceașca cu cafea. Au început lipsurile. Datoriile de război, cartelele pentru alimente și îmbrăcăminte, cozile la pâine de dimineață cu noaptea în cap. Ca să vezi unde am ajuns. Plătim păcatele, colega. Apoi, trecându-și mâna prin părul tăiat scurt, pieptănat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
întors. Doamna Pavel își amintea și acum și pomenea de el cu melancolie, înșirând sumedenie de lucruri pe care i le-adusese, mai ales împletituri și cuverturi, țesături colorate din Turcia și Egipt. Punând pe masă farfurioarele cu dulceață și ceștile cu cafea, și așezându-se apoi pe scaunul din fața fotoliului în care stătea - picior peste picior - doamna Pavel întrebă într-o doară: - Și despre ce vorbeați dumneavoastră, că v-ați întrerupt deodată? - Despre dragoste îi răspunse nepoata, zâmbind și modulându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să nu-i prind pe moșia noastră, că eu aici-s cu credință și cu jurământ... De aceea noi călcăm alte moșii - dar pe-a noastră n-o mai calcă nimenea... Faliboga se opri și privi mânios în juru-i. Da’ ceașca ceea unde-i, întrebă el. Mi s-a uscat gâtul! - Apoi se întoarse spre Niță. Da’ tu, Lepădatu, ești însurat ori nu? Nu-s însurat, răspunse scurt Niță. Apoi, eu, bre, îs însurat, și am un drac de muiere care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
răspunse scurt Niță. Apoi, eu, bre, îs însurat, și am un drac de muiere care umblă calare și dă cu pușca ca și mine. Să fiți sănătoși! zise Lepădatu, fără să privească spre cel ce-i vorbea. Faliboga își opri ceașca în drumul spre gură și-și încruntă sprâncenele. —Mă! grăi el aspru, cum vorbești tu cu mine? Cum mă-ntrebi, așa-ți răspund, zise încet Niță. —Așa? da’ slujba n-ai s-o faci tu cu mine, măi? Oi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prietin cu mine? strigă Faliboga mânios. Apoi începu a râde arătându-și știrbăturile. Măi Niță, strigă el, frumos buzdugan ai!... Cu așa tovarăș poți trece fără grijă prin lumea asta. Măi Niță, eu tot am să beau cu tine o ceașcă de rachiu... Măi, da’ tu tot ai s-asculți de mine, că tu ești mai tânăr și eu îs cărunt. — Bine, bădică, a fi cum îi pofti... răspunse Lepădatu luând ceașca pe care i-o întindea Faliboga. Sandu Faliboga se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Niță, eu tot am să beau cu tine o ceașcă de rachiu... Măi, da’ tu tot ai s-asculți de mine, că tu ești mai tânăr și eu îs cărunt. — Bine, bădică, a fi cum îi pofti... răspunse Lepădatu luând ceașca pe care i-o întindea Faliboga. Sandu Faliboga se cinchi lângă foc și-și răsuci o țigară, apoi o aprinse și se sculă repede. Apoi eu mai trag o raită până în Valea Lupului și pe urmă mă întorc... grăi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fac apoi? Să îmi înmoi degetul în cafeaua lui și să-l sug sugestiv? De îndată am eliminat această posibilitate. A) Cafeaua fierbinte ar putea să topească lipiciul de la unghia mea falsă, lăsând-o să cadă și să plutească în ceașcă asemenea unei aripioare de rechin. B) Era un lucru dezgustător oricum. Domnul Coaster explica expansiv, și eu dădeam din cap și zâmbeam, însă eram cu gândul departe, țintuită de ezitări. Apoi, ca și cum s-ar fi aprins lumina, m-am decis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]