3,622 matches
-
mai frumos cu începătorii; numai atunci se va strădui... Manteus îi tăie vorba, exasperat. — Știi totul, ca de obicei. Abia l-ai văzut, nici măcar n-ai vorbit cu el, dar știi totul. Eu îți sunt recunoscător... Își atinse cicatricele de pe ceafă. Erau urmele unor lovituri de trident care l-ar fi omorât, dar Proculus era un chirurg priceput și îi salvase viața. — N-aș trăi azi, dacă n-ai fi fost tu... Dar eu... — Am venit să-l antrenez pe Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ochii. — Mediculus... Așa îl alinta maestrul lui de filosofie și medicină. — Am rugat să-l mute pe tovarășul tău de celulă. Acum sunt eu aici, cu tine. Maestrul puse mâna pe capul lui Valerius, apoi o lăsă să alunece spre ceafă. Puse degetele la baza craniului și strânse deodată cu putere. Valerius își mușcă buzele ca să nu strige de durere. În clipa următoare, durerea de spate dispăruse. Proculus îi întinse picioarele și îl apucă de cel pe care ochiul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
timp să arunce plasa. Dar dacă se apropia prea mult, intra în raza de acțiune a tridentului, care îi putea lovi scutul, coiful sau piciorul. În clipa aceea, Flamma lovi. Valerius își încordă mușchii gâtului; simți o durere cumplită în ceafă, capul îi fu împins brusc în spate și urechile începură să-i țiuie. Văzu un vârf al tridentului foarte aproape, înfipt într-o gaură a coifului. Își încordă mușchii spatelui, ca să nu cadă. Făcu un pas în spate, eliberându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
direcții greșite. Oarecum înmuiat și având gânduri mai bune în privința zilei respective după ce urlase la soldații săi, brigadierul se retrase pentru a-și face baia. Privi către programul care se găsea pe perete, lângă robinete, acoperit cu plastic. „Luni“, scria, „ceafa și urechile. Marți, între degetele de la picioare. Miercuri, pe spate.“ și așa mai departe. Ah, da, era ziua din săptămână în care trebuia să se spele în spatele urechilor și pe gât. În fiecare dimineață, acorda atenție altei părți problematice a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care m-am întors și am fugit... Poftim. Nu mi-e mai bine. Nu mi-e deloc mai bine. Acum mă zvârcolesc pe toate părțile, încercând să adorm. Londra se trezește. Și Selina. Depărtatul fâsâit sau fluierat sau bâzâit din ceafă s-a pus iar pe treabă, modulând ușor în încercarea de a se fixa pe post. * O, Doamne, uneori când mă trezesc, mă simt ca o mâță călcată de mașină. Ești familiarizat cu aspectele stoice ale băutului la greu, - ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Agentul lui Davis, Herrick Shnexnayder, și el de față, o ființă disperată care purta o redingotă, o eșarfa și cea mai complicată frizură pe care o văzusem în ultimii zece ani de show business. O jurubiță gălbuie era zvârlită de la ceafă spre frunte, în timp ce cealaltă își avea originea în stufosul favorit stâng. Capul îi semăna cu o înghețată asortată - pot să jur că și-ar fi putut vârî o lingură în ureche și ar fi putut să-și toarne lichior maraschino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să încuie si grăunțarele.1 M-am întins și m-am frecat la ochi. Toată cartea era la fel? Adică, am descoperit eu, cumva, vreo intenție satirică aici? Bun, e-n regulă, pot să suport o glumă. Mi-am prins ceafa cu mâinile și am început să mă gândesc. Ce dracu sunt grăunțarele? Păi vezi? Viața livrescă, viața contemplativă. Martina, ea chiar a reușit să mă vindece de acufenă. Nici un chițăit de mai bine de trei ore. Chestia mare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dispărea cu totul. Toți cei de aici călcaseră strâmb, toți păcătuiseră din cauza banilor și acum banii îi făceau să plătească. — Asta îmi amintește, am spus eu. N-ai cele șase mii de lire, nu-i așa? Alec se scărpina în ceafă. Nasul său lung avu o tresărire. — Da, îmi pare rău. — Ce s-a-ntâmplat? — O parte din ei i-am dat lui Eileen și pe ceilalți am încercat să-i înmulțesc la ruletă. Grozav, recunosc. Oricum, nu a fost destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fac apariția de sub neoanele spasmodice ale unui salon porno, petec de lumină anonim, și iat-o și acolo, mâncând floricele sau castane dintr-un cornet de hârtie. Uneori, în intersecții, se apropie așa de mult încât îi sunt respirația în ceafă. Dar nu mă întorc. Îmi amintește de cineva. Nu-mi dau seama de cine. Unde am mai văzut-o pe cățeaua asta turbată? Stai. Fii atent... Uite-o că vine iar. Oamenii ăștia vin direct spre mine. Așa a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Îl găsise țopăind și rostogolindu-se pe Eighth Avenue, fără stăpân, leșinat de foame, rupt de luptele cu alți câini și de întâmplătoarele scatoalce și șuturi venite din partea câinilor umani de pe Twenty-Third Street. L-a adus acasă ținându-l de ceafă, după care a chemat veterinarul să-i facă verificarea. I s-a prescris un tratament cu antibiotice și, timp de o săptămână, cățelul a fost tare nefericit - ținut ți coș și departe de potol. Era greu să crezi așa ceva, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
el s-a întors iar, cu un efort, și a venit spre mine aproape târându-se pe bordură, cu umerii adunați în semnul unei predări necondiționate, cu un aer de maximă umilință. Nu l-am lovit. L-am apucat de ceafă. L-am dus acasă. Martina aștepta pe treptele de la intrare. Înainte nu plânsese, dar a plâns acum. Și, în timp ce îmi mulțumea, ținându-mi mâna pe obrazul ei, mi-am spus: îl iubește cu adevărat, îl iubește pe Shadow, pe câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
către locul care-l bântuise pe Vultur-în-Zbor ceva mai devreme în seara aceea: acasă. Atunci când au trecut pe lângă Casa Fiului Răsare, Vultur-în-Zbor dormea, cu un braț petrecut în jurul taliei doamnei Gribb, ca să reziste călare, și cu capul odihnindu-se pe ceafa ei. Măi, măi, s-a gândit Elfrida Gribb. Asta da aventură. Noaptea cea lungă era aproape pe sfîrșite. TREIZECI ȘI ȘASE La piciorul patului stătea un gnom. — Remarcabil, spuse el. Remarcabil. Era un pitic curat și țopăia în sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Peckepaw l-a privit mânios. — Nu mă-nțelege greșit, i-a zis el. Nu mi-s plin de prejudecăți. Dar dacă mâine mai sunteți aici, o să vin după voi. Cu mâna liberă i-a trăsnit indianului un pumn teribil în ceafă. Vultur-în-Zbor a vomitat pe pavaj. Peckenpaw l-a aruncat în mizeria aceea și a plecat. Vultur-în-Zbor s-a târât până la măgar și s-a îndreptat către casă. — Trebuie să plecăm de aici, i-a spus el Elfridei. — De ce? a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ea, dându-se înapoi, către pat, și făcându-i semn. Vino și consfințește-ți legământul. Vultur-în-Zbor rămase nemișcat pe scaun, neștiind cum să reacționeze. — Privește-mi trupul, Umbră, spuse Liv. Nu e un altar potrivit? își duse brusc mâinile spre ceafă, unde acestea desfăcură o închizătoare. Rochia ei neagră căzu pe podea. Stătea goală înaintea lui, cu fața încă ascunsă de vălul negru, privindu-l pe sub el cu ochi pătrunzători, poate chiar batjocoritori, iar lumânările își aruncau în sus lumina lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
evenimente era însă acolo. Eu luptam pentru insulă. El lupta pentru el însuși. Și a pierdut. Dincolo, Peckenpaw și Moonshy scotoceau prin casă. Eu, eul-Vultur, vorbeam cu Media. Eul-Grimus se ascunsese înăuntrul meu, devenind o durere ce îmi zvâcnea în ceafă. — Am de gând să distrug Trandafirul, a spus eul-Vultur. Nu o să spun că nu există nici un risc. Ne-ar putea aneantiza pe toți. — Mașinăria lui Grimus nu merită salvată, a răspuns Media. Fă-o acum. Poate că e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prea plictisită și obosită să mai fac ceva. Janey arăta obosită, dar mai drăguță ca niciodată. Era ca un trandafir clasic englezesc: ochii mari și albaștri și pielea albă și fină, care era deja ridată. Părul îl purta strâns la ceafă, dar șuvițe rebele îi cădeau în jurul feței, ca întotdeauna, chiar și imediat după ce le prindea iar. —Te mai vezi cu Tom? m-a întrebat. Am dat din cap. Încă nu m-a iertat. Tom, un poet ratat, mare și șleampăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lua mâncarea indiană la pachet de care ziceai mai devreme, am sugerat. Nu îmi pasă ce mănânc atâta timp cât e de mâncare. Nici în ruptul capului. S-a ridicat brusc, dând cu capul de masă. —Au! La naiba! Și își masă ceafa cu blândețe. Să o frec eu, mai bine? —Ai făcut asta suficient. S-a ridicat cu grijă și s-a dus să tragă perdelele. Silueta lui în dreptul ferestrei arăta ca o sculptură a lui Praxitele, făcută pentru plăcerea sa personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
precum un criminal în serie dintr-un butic Jean Paul Gaultier. Duggie era afară, din fericire, căci nu avem chef să vorbesc- sau să mi se vorbească. Adrian a împrăștiat pozele pe biroul lui Duggie și acum îmi răsufla în ceafă, gudurându-se pe lângă mine, până l-am trimis la plimbare. Tony Muldoon s-a dovedit a fi într-adevăr un bun fotograf. M-a așezat așa încât totul a ieșit la locul lui; nasul meu părea tras cu linia. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Mă miram că totuși mai puteam s-o mișc, articulând cuvintele. M-am resemnat să urmăresc cum, în hărmălaia din local, talentul lui Matvei se risipea în gol. Nimănui nu-i păsa, spre marea mea nedumerire. Nuni sforăia ușor, cu ceafa rezemată de stinghiile barului. Dinică plecase de mult. Apostu ridicase un turn din câteva sticle, farfurii, pahare, deasupra căruia așezase o pâine mare, neagră, peste care trecuse eșarfa albă a actorului. Din când în când, Mihăilescu-Brăila se ridica și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spui tot ceea ce nu te-ai rușina să le spui și oamenilor. Rugăciunea, m-a învățat Biblioteca, este libertatea supunerii depline, a mersului tău liber condus întruna pe drumul deja scris. Nu cunosc, mărturisesc acum, când suflarea Morții este în ceafa mea, altă libertate decât a supușeniei și a ascultării față de Domnul zilelor tale. El te îngăduie și-ți lasă toate răzvrătirile, toate semețirile, toate rătăcirile, îți lasă toți spinii și toate biciuirile, durerile și disperările toate ție ți le priontinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
strânge strepeziți, din oglindă cineva se va holba la mine, crunt, îi bruiasem meditațiile, îi voi face semn complice cu ochiul, din mâini nu puteam mișca, una se blocase în buzunarul de la spate, cealaltă căuta un fel de idei pe după ceafă, ai răbdare, aș fi vrut să-i spun aceluia din oglindă, urâtule, supăratule, speriatule, mă car, numa’ să strig să vină destinu’ să mă scoată, că multilaterala dezvoltată e după ușă, mă așteaptă, nu întârzii p-aici prea mult, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pași spre zgomotoasa bodegă, aflată la cîteva numere mai În josul străzii, cînd trei siluete spectrale se desprinseră din Întuneric și ne ieșiră În cale. Doi bătăuși se postară În spatele nostru, atît de aproape Încît le-am putut simți suflarea În ceafă. Al treilea, mai mărunt, Însă infinit mai lugubru, ne bară calea. Purta același pardesiu și zîmbetul lui unsuros părea să debordeze de plăcere pe la colțurile gurii. — Ia te uită, domnule, pe cine avem aici? E chiar vechiul meu prieten, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aud oasele lui Fermín zgîlțîindu-se de groază dinaintea acestei apariții. Locvacitatea lui se reduse la un geamăt Înăbușit. Între timp, cei doi bătăuși, despre care am presupus că nu erau altceva decît doi agenți din Brigada Criminală, ne Înșfăcaseră de ceafă și de Încheietura mîinii drepte, gata să ne sucească brațul la cea mai mică Încercare de a ne mișca. Cum văd, după fața surprinsă pe care o faci, credeai că ți-am pierdut urma de mult, nu? Doar n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o siluetă cu chipul brăzdat de lacrimi de sînge și cu doi ochi negri fără fund, cu brațele deschise ca niște aripi și cu un șarpe de spini ivindu-i-se din tîmple. Am simțit un val de frig străpungîndu-mi ceafa. În cîteva momente, mi-am recîștigat seninătatea și am Înțeles că aveam În față efigia unui Crist sculptat În lemn pe zidul unei capele. Am Înaintat cîțiva metri și am Întrezărit o imagine spectrală. O duzină de torsuri femeiești, nude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că era vorba de lemn smălțuit. Am făcut Încă un pas În față și abia atunci am priceput. Cele două obiecte erau două racle albe. Una dintre ele măsura doar vreo trei palme. Am simțit un val de frig În ceafă. Era sicriul unui copil. Mă aflam Într-o criptă. Fără să-mi dau seama ce fac, m-am apropiat de lespedea de marmură pînă cînd am ajuns destul de aproape ca să pot Întinde mîna și s-o ating. Atunci am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]