8,276 matches
-
nu facem vreo boroboață prin ogradă? Nu vă temeți! De data asta o să fim mai cuminți ca înainte. N-am plâns! Se apără bunicul. Doar o lacrimă poznașă a apărut așa, din senin, pe obraji. Probabil din cauza vântului... ...Sau din cauza cepei. Că v-am pregătit ceva tare bun la bucătărie. Hai, toată lumea în curte, că nu se face să stați la poartă. Și, pe urmă, la masă! spune bunica. Cuțulache Eroul povestirii noastre are, de fapt, mai multe nume. Bunicii îi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
m și la o temperatură de 10 grade, au dat peste locul perfect pentru micul dejun. Ce noroc: iată-i stând printre localnici, pe bănci lungi, Înghițind cu o poftă proletară castron după castron de tăiței groși și condimentați cu ceapă verde, un mic dejun care venea la fix, din moment ce stomacurile lor confuze le dădeau semne că era vremea pentru o cină bogată și nu un mic dejun simplu. La 9, aerul nu mai era Înțepător, iar odată Întorși la hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pot fi în două locuri în același timp.» Am auzit că și observatorul acesta a fost grav afectat și a fost la un pas de moarte. Încă stăteam pe vine și țineam picioarele bărbatului. Atunci am simțit un miros de ceapă stricată. Puțea rău de tot. Deoarece ne-au spus că era o explozie de gaze, bănuiam că de la asta mirosea. Trebuia să ies cât mai repede de acolo. M-am ridicat, am înșfăcat punga de hârtie (mă miră faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
găsească aproape singure alveola în care să prindă rădăcini. Este un puzzle din care se ițesc cînd bunul director, dat afară pentru atentatul zoografic la imaginea cuplului din epoca metalului prețios, cînd inginerul descărcîndu-și amorul printre stivele de castraveți și ceapă, cînd șoferul descurcăreț care practică vechea haiducie în variantă legumicolă, inițiindu-i și pe proaspeții studenți în arta supraviețuirii onorabile, secretara de partid cu probleme de semantică, George, scăpat ca prin minune de insistențele vecinei de călătorie ... și galeria prinde
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
rândul, inginerul s-a uitat cam chiorâș la noi, întrebându-ne, dar mai degrabă întrebându-se pe el: - Și cu voi ce să fac? Sunteți studenți, ce știți voi să faceți? Ce, pe voi pot să vă pun la curățat ceapă? - Vă rugăm domnu’ inginer, avem și noi probleme pe acasă, familii sărace, vrem să lucrăm și noi ceva, să câștigăm un ban cinstit. - Hai, dom’le nu vindeți pepeni la grădinar! Las’ că știu eu! V-ați găsit câte-o
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Numai să faceți exact ce vă spun eu, bine? Puneți în ladă cam jumătate din gunoiul ăsta și așteptați să mă întorc eu. Am încărcat după instrucțiuni și când eram aproape gata, apare și nea șoferu’ cu o ladă de ceapă pe care o bagă în gunoiul din remorcă, avertizându-ne: „asta nu vă privește, e clar?” Apoi pleacă din nou întorcându-se cu alte lazi cu castraveți, care se alăturară celei dinainte, apoi încă vreo două cu ceapă și altele
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
ladă de ceapă pe care o bagă în gunoiul din remorcă, avertizându-ne: „asta nu vă privește, e clar?” Apoi pleacă din nou întorcându-se cu alte lazi cu castraveți, care se alăturară celei dinainte, apoi încă vreo două cu ceapă și altele cu roșii. - Hai, repede încărcarea, că ne grăbim! Am înțeles, am încărcat rapid restul de gunoi și am plecat. Trecând printr-un sat, s-a oprit la vreo câteva porți, debarcând cu grijă castraveții, ceapa și roșiile. După ce
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
vreo două cu ceapă și altele cu roșii. - Hai, repede încărcarea, că ne grăbim! Am înțeles, am încărcat rapid restul de gunoi și am plecat. Trecând printr-un sat, s-a oprit la vreo câteva porți, debarcând cu grijă castraveții, ceapa și roșiile. După ce a distribuit marfa, a urcat în cabină lângă noi și aruncându-ne o privire care se voia nu atât explicativă, cât mai degrabă de avertizare, a adăugat: - N-ați văzut nimic, nu-i așa? Ne-am gândit
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
atenți cum vă comportați în fața domnului inginer dacă vreți să mai lucrați cu mine! Să nu vă pună naiba să fiți veseli după o zi de muncă grea ca asta, că ați văzut cum le curg lacrimile celor de la curățat ceapă! - Se poate, nea Victore?! Ce Dumnezeu, doar suntem băieți cu carte și după două zile de muncă la combinat, am înțeles și noi cum stă treaba! - Știam eu că o să ne înțelegem, că am ochi, altfel nu vă luam cu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
climatul muncii! Băiat deștept, nea Victor! Am coborât din camion în curtea combinatului, vizibil obosiți de parcă ne-am fi întors pe jos câțiva kilometri, am tras o raită prin hala de depozitare să ne punem în sacoșe ceva roșii, castraveți, ceapă, ardei, că de, înțelepciunea populară ne-a învățat că găina de unde scurmă, de-acolo se hrănește și ne-am îndreptat spre cămin, având grijă să nu uităm de pachetul de Carpați fără filtru pe baza căruia nea Vasile, paznicul, ne
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
vreo patru, cinci ca ea, bineînțeles cu puradeii din dotare după ele. Pe vremea ceea lucram la CFR, la stația Oltenești și în spatele gării pusesem pe picioare o mică grădină, în care aveam de toate, castraveți, roșii, ridichi, salată, ceapă, mărar pătrunjel și mai știu eu ce. Țigăncile acelea umblau prin sate ca să vândă cratițe din aluminiu, din acelea turnate și acum așteptau trenul. M-am uitat la ea amuzat și am chemat un acar ca să-i dea vreo câțiva
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
amărâți. După ce i-a dat castraveții, țiganca a intervenit iar, „dă și niște roșii, dom’ șăf, ca să fie pomana dăplină”. Eu de colo, „dă- i și niște roșii nea Panainte”. Dar cererile nu s-au oprit aici. Au vrut apoi, ceapă, și sare, și ulei ca să-și facă o salată iar la urmă m-a întrebat dacă nu am și pâine. Norocul a fost, că nu le-a trebuit și cratiță, fiindcă din acestea aveau un stoc întreg la ele. Un
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ce vor urma. Curaj mare pentru sfiiciunea mea obișnuită. Cunoștința se făcu într-o zi întîmplător, din nimic. O excursiune studențească la Curtea de Argeș cu niște camarazi neprietenoși și abia cunoscuți ne-a apropiat. Acolo, în fața mămăliguței cu brânză și a cepei, ne descoperirăm amândoi mofturoși (sau că făcea pe mofturoasa ca să-mi placă). Amândoi nu reușirăm, ca ceilalți, să ne culcăm imediat. După o ezitare, în urma propunerii mele, se hotărî să meargă cu mine prin noapte. Din urmă, o amică ne
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se întâmplă în astfel de momente, s-a bucurat de un cor de martori oculari, pentru că nuntașii (și eu printre ei) se scurgeau afară din casă în turme, alarmați și, oricât ar fi vrut să păstreze decența, cu ochii cât cepele. Dacă spectacolul a vădit vreo cât de infimă urmă de lâncezeală, aceasta s-a datorat arșiței. Soarele de iunie era atât de fierbinte și de orbitor, radiind o lumină țâșnită parcă dintr-o mie de reflectoare, încât imaginea miresei coborând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
câțiva mititei?” Ăștia nu-s făcuți din carne? Știi ce...? Puțină brânză garnisită cu câteva sardele ar fi bine venite”. Omul bucătăriei, se apropie de urechea Șefului de Șantier șoptindu-i. „V-ar avantaja câteva scrumbii la saramură pregătite cu ceapă, morcovi iar ridichile trecute prin răzătoare...?” „Bine domnule, de ce ne torturezi...?” - aprecie el făcând semn ospătarului să-i umple din nou paharul. Mai marele bucătăriei Își cunoștea clientul mai cu folos decât preparatele culinare. Fiind suficient de sărate, scrumbiile totuși
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pentru câteva țigări - totuși, unii mai flămânzi mușcau cu lăcomie, riscând o rapidă diarie ori cine știe ce alte urmări...! De regulă se serveau două feluri de mâncare. Un fel de ciorbă de arpacaș În care pluteau morcovi găuriți de viermi și ceapă alterată mirosind Îngrozitor În castroanele metalice ce li se oferea prin vizeta ușii de către un deținut Liber și care erau unsuroase cu un fel de murdărie metalizată, provocând o stare de vomă. Mulți o aruncară În W.C.-ul camerei cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fise de călătorie. Mă Întorc repede...! Vreau să câștigăm timp și mai ales, Îmi face plăcere să te scutesc a irosi timpul stând la coadă la casa de bilete...! De acord...?” „Păi, ce să zic...? - murmură fata cu ochii cât cepele la unele frumoase lucrări. Te Întorci repede...?” „Apsolut. Până ce mă Întorc Însă, va trebui să te hotărăști cam ce ți’ar place. Alerg și mă voi Întoarce Înapoi cu, Viteza Luminei...!! Te iubesc...!” Luase această decizie de a cumpăra din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
apă țâșniră În sus. În mod individual, Înaintașele se duseră la suprafață grațios. Apoi clocotiră laolaltă. Turnă cafeaua măcinată Înăuntru. În cana sa, un cub de zahăr, o linguriță prăfuită de Pream. În noptieră ținea o pungă de chifle cu ceapă de la Zabar’s. Erau În plastic, o pungă transparentă uterină prinsă la gură cu o clamă albă de plastic. Noptiera, Îmbrăcată În cupru, forma un umidor, ținea totul proaspăt. Aparținuse soțului lui Margotte, Ussher Arkin. Lui Arkin, ucis cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dar pe partea teoretică Îți punea din greu răbdarea la Încercare și când se stabilea pe o temă anume care o interesa, celălalt era pierdut. De aceea Își măcina el singur cafeaua, Își fierbea apa În recipient, ținea chiflele cu ceapă În umidor, până și urina În chiuvetă (ridicat pe vârfuri, meditând la melancolia inerentă a naturii umane, În continuu travaliu, după cum spune Aristotel). Deoarece dimineți Întregi se puteau duce În vreme ce Margotte, În bunătatea ei, specula. Învățase lecția asta Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Îi erau lui Sammler asemenea expresii!). După ce duse șervetele de hârtie, cele leoarcă și cele uscate, Înapoi În bucătărie, Sammler Își tăie câteva felii de salam cu cuțitul de bucătărie cel mare (Margotte părea a nu avea cuțite mici și ceapa o secționa cu aceste lame mari). Făcu un sandwich. Colman’s English Mustard 1, Încă muștarul lui favorit. Sucul lui Margotte de merișor fără calorii. Neputând găsi pahare curate, sorbi dintr-un pahar de hârtie. Senzația de ceară era neplăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mormânt nu mai fusese niciodată atins. Cel din care el Însuși, zgâriind cu unghiile țărâna, Împingând cadavrele, ieșise sufocat de sânge și de care se depărtase târându-se pe burtă. Așa că o asemenea preocupare era de așteptat. Acum Margotte tăia ceapă Într-un castron. Ceva de mâncare. Viața În celulele ca niște picături luminate Își continua manifestările. Sărmanul Ussher În acel avion pe aeroportul din Cincinnati. Sammler Îi simțea lipsa și recunoștea că se mutase cu Margotte În apartament pentru că Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un mormoloc - Intră Margotte - picioare scurte, groase, rapide, eficiente, dar ștergându-și mâinile inept și pe fustă și pe șorț - spunând: — O să ne simțim mai bine după ce mâncăm ceva. Pentru dumneata, unchiule, am salată de homar și niște supă de ceapă Crosse and Blackwell și bauernbrot 1 cu unt, și cafea. Doctore Lal, presupun că nu sunteți mâncător de carne. Vă place brînza de vaci? — Vă rog, dacă s-ar putea, fără pește. — Dar unde e Wallace? spuse Sammler. — A, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spălat. Mirosea a scrupuloasă grijă de sine. Știi mireasma aceea de mașină de spălat, care te învăluie câteodată, când treci pe lângă ferestrele de la subsol ale blocurilor de locuințe. Exact așa. Atât de curat, Barbara. Nimic din mirosul de brânză și ceapă pe care îl răspândesc alți puști... De când ne-am mutat în casa lui Eddie, Sheba îmi vorbește în felul ăsta în fiecare seară. Stă la masa din bucătărie, cu ochii pierduți în întunericul grădinii lui Eddie. Eu stau în fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
răzbit de frig cerșetorul dă foc frunzelor brumate c-un țipăt un tren adună mărturisiri și regrete urc pe a vieții scară cană cu vin fiert: ce dulce-i clipa miros de scorțișoară și-un zâmbet prietenesc prin cununa de ceapă roșie fazanul abia mai clipește prezentu-i deja amintire priveghi în ceasul al șaselea poetului Kobayaschi Issa aripile întinse ale cocorilor nu tulbură orizontul. gândurile sărăciei la rădăcina lăcomiei, nu scutură nucii. venind din a toamnei copilărie, sub o stea rătăcitoare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
desprins din mâna lui și am sărit fără să mai ating scările. Din zbor mă lovise cu ciudă, dar n-a încercat să mă prindă. Locul lui era acolo, în vagoanele cu miros de drum, băutură ieftină și brânză cu ceapă. Pădurea din fața mea se legăna șoptind din pom în pom povești nerostite, iar ploaia se transforma treptat într-o grindină aspră care-mi ardea obrazul. Într-un fel mă bucuram că am scăpat basma curată din călătoria pe care o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]