1,815 matches
-
fix la orizont ca să nu încep să plâng și ca să nu mă arunc de pe acoperiș. Zilele treceau într-o învălmășeală de obiceiuri și priveliști noi, dar nopțile erau mereu la fel. Mă luptam cu visele care mă lăsau transpirată, udam cearșafurile așa cum sângele lui Shalem udase patul nostru, căutând aer și cu frică să nu scot vreun sunet. Dimineața, mă dureau ochii și îmi pulsa capul. Re-nefer era neliniștită din cauza mea și se consulta cu cumnata ei. Mi-au impus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spre deosebire de mulți dintre tinerii din Flandra, care au murit virgini fie pentru că nu li s-a ivit ocazia, fie pentru că au sperat să se Însoare și și-au păstrat castitatea din principiu. Autorul se stinge stând ridicat În pat, Între cearșafuri apretate și perne Înfoiate, slujit de trei servitori și două surori medicale de profesie care fac cu rândul, În timp ce tinerii mor În noroiul din Țara Nimănui, În tranșee mizere, pe tărgi zgâlțâite sau În paturile spitalelor de campanie, printre gemetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
inconfortabil printre perne, pernuțe și așternuturi mototolite, cu capul căzut Într-o parte ca o marionetă abandonată, cu picioarele goale ițindu-i-se de sub pătură. Chipul nebărbierit Îi este supt și picioarele Îi sunt reci la atingere. Se Întreabă, În timp ce Îi aranjează cearșafurile și Îi acoperă picioarele, dacă mai apucă să prindă Anul Nou. În anul acesta, Crăciunul este o sărbătoare tristă pentru cei mai mulți britanici. Este al doilea de când a Început războiul și apropierea sa redeșteaptă ironic amintirea unei formule pline de Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plece și se așază lângă pat. Draperiile au fost trase și, din cerul acoperit, intră pieziș, prin fereastra care dă spre nord, o lumină rece și cenușie. Scriitorul stă Întins pe spate, cu ochii Închiși, respirând regulat, cu pătura și cearșaful trase ordonat până sub bărbie de asistentă. Pare să doarmă, dar cine poate ști? — Domnu’ James, rostește Burgess, mi-a venit ordinul de demobilizare. Scriitorul deschide ochii, privește În sus la Burgess și zâmbește stins. — Burgess, murmură el. — Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acel moment există, prezentul se simte), în mod cert, el. În clipa următoare scenei de iubire era liniște. Și un fior de frică. Mângâierile noastre se întâlneau jucându-se de-a fiorii. Eram ghemuită pe canapea, pusei pe mine un cearșaf ce-l simțeam neted și rece. El îngenuncheat pe podea, mă privea pierdut pe conturul pielii mele curate, în același timp voit conștient și atent la mine. Tot timpul ar fi atent la mine. Și eu mă pierdeam și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și îmi desface, în mod plăcut, nasturii de la bluză. Intrăm? întreabă. Îhm. Și înăuntru, la lumina slabă a focului ce pătrundea de la șemineul din living în dormitor prin ușa deschisă, ne iubim cum îmi place mie. Apoi ne jucăm sub cearșafuri. Vrea să ne mai iubim o dată, însă eu, pentru a-l tachina, plec de lângă el. Te iubesc, spune. Mersi! râd. Înainte de a pleca înapoi, îmi dă un cec cu o sumă enormă pentru colaborarea noastră profesională. Ține să mă ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
diábolos pluti o porțiune tăcut. Apoi, din zbor, schimbîndu-și confortul poziției și potrivindu-se în șezut, ridică un deget ca și cum ar fi intenționat să pună, nu știu cui, trei dintre întrebările fundamentale: Colecție coordonată de DAN PETRESCU grafului "Melodia", pe ale cărui cearșafuri nu se mai răsfățase nici nu-și mai trosnise oasele de peste zece ani țipenie de film străin, pe deasupra menajeriilor subterane ale înduioșătorului Circ de Stat, unde aceeași criză generală de valută preschimbase siluetele contorsionate ale tigrilor și cămilelor în mogâldețe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
chel îsau mai degrabă încremenit pentru totdeauna în stadiul de năpârlire), aplecându-se asupra lui când făcu acest gest, apoi plecă. Deci acesta era locul în care începea o viață nouă, se gândi Vultur-în-Zbor în timp ce se îmbăia. O noapte în cearșafuri scumpe, pe o saltea din puf. Trebuia să facă treaba să meargă. Ceva tot mergea mai bine: cei din familia Gribb erau mult mai înstăriți decât ultimii săi binefăcători, Virgil Jones și Dolores O’Toole. Apa din baie se făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ea. Să trimitem după Gilles? Kamala Sutra se desprinse de Virgil și se întoarse în pat. — O, chiar te rog! zise Virgil Jones, întețindu-și hohotele de râs, apoi sorbi din ulcior și se înecă. Stropi mici de vin împroșcară cearșaful. Și pe madame Iocasta. Madame Iocasta se ridică, trecu pe lângă Vultur-în-Zbor și se duse la ușă, unde trase de șnurul unui clopoțel. Apoi se întoarse spre Vultur-în-Zbor și rosti sec: — Ce bine că vedem în sfârșit cum arăți. Vultur-în-Zbor spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și și-a scos-o avea un fir de ață în gaura în care își ținea de obicei sula și a vârât-o într-a ei și avea și ea un fir de ață și s-a trezit dezamăgită între cearșafurile ude de transpirație. Doar pentru motivul tembel Că mama o face Nu înseamnă că și eu la fel. Doar pentru motivul tembel Că tati a făcut-o Nu înseamnă că vreau și eu la fel. îE. E. la 16 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cei dinăuntru: — Acum îl duc acasă. Puștiul De-Două-Ori . A murit în picioare. Nu existau nicăieri sicrie. Ignatius Gribb, Norbert Page și Puștiul De-Două-Ori fuseseră înfășurați în pături aspre de lână, luate de la magazin. Contele Aleksandr Cerkasov fusese învelit într-un cearșaf brodat cu blazonul său. Fiecare trup neînsuflețit era cărat într-un simplu hamac, întins între doi pari, cu câte un purtător de giulgiu la fiecare capăt. Majoritatea celor din K îi urmau pe îndurerații Pricipali, cu lacrimi de crocodil pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cufundată în întuneric, cu doar câteva forme albe întrezărindu-se printre umbre. Pe măsură ce ochii i se obișnuiau cu lumina slabă, văzu că prin încăpere erau împrăștiate o mulțime de socluri pe care se aflauă ce anume?ă obiecte, ascunse de cearșafuri albe ca giulgiurile. Aceste fantome tăcute - nici una suficient de mare pentru a fi Trandafirul - erau întrucâtva îngrijorătoare. Iar scârțâitul continua să se audă și aici, ca și în încăperile dinainte... De data asta ușa nu mai era pe peretele opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
camere - dacă nu cumva era o anticameră, din moment ce călătoria lor se apropia de sfârșit. Prepelicarul ieși printr-o ușă din peretele de pe stânga și se treziră amândoi într-o cameră luminoasă, aerisită și frumos mobilată: camera lor. Patul mare avea cearșafuri curate și, în mod evident, îi aștepta. Mai erau acolo un divan moale și adânc și o măsuță joasă, plăci pătrate cu carouri de fildeș. Simțul direcției îi spunea lui Vultur-în-Zbor că mai exista o zonă misterioasă de fiecare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lungul coloanei, acoperit cu solzi lucioși, iar unghiile, Înfipte În carnea gelatinoasă și vălurindă a celei pe care o Îmbrățișa, erau negre la vârfuri și foarte lungi. Pielea, zbârcită, ieșea parcă din conturul celor două trupuri și se lichefia pe cearșaful boțit ca o apă groasă, ieșită din matcă. Corpurile lăsau un fel de magmă cleioasă, albicioasă, care se amesteca cu propria lor ființă, unindu-le Într-o formă incoerentă, Într-o zbatere nedefinită. Se auzeau zgomote ciudate: un amestec confuz
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mă părăsește fiecare părticică a corpului. Fiecare atom. Deveneam o masă vâscoasă care, frământată, lovită, se disipa treptat. Nu-mi mai aparțineam. Eram al lor. Pulverizat. Anulat. Inexistent... M-am trezit foarte târziu, spre după-amiază, la marginea patului, Înfășurat in cearșaful de sub mine. Mă durea din nou capul, iar limba parcă o ținusem muiată În untdelemn rânced. Mi-am amintit de Lola și am simțit o nevoie acută să o revăd. În bar am intrat cu un obraz proaspăt bărbierit, mirosind
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îndreptat buimac spre Întrerupător. Eram amețit de-a binelea, ca și cum aș fi luat un drog puternic. Respiram foarte greu și am realizat că aveam fire de păr În gură. Am scuipat scârbit. La lumina lustrei cu abajururi plate, am văzut cearșaful răscolit, pătat vag de linii sângerii. Pe brațe și pe piept eram acoperit de zgârieturi. Undeva, lângă peretele din față, o rochie neagră zăcea boțită, printre alte boarfe, lângă o pereche de pantofi Înalți. Balansându-mă, am tras un halat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
contractă stomacul și apoi cum se relaxează, dând afară tot ce mai era În el. Apoi, după ce ne-am dezbrăcat amândouă, facem baie În liniște Împreună, iar eu Îi pieptăn părul plin de afine. După ce găsesc o cămășuță curată, schimb cearșafurile și o bag pe Emily În pat, curăț cât pot de bine salata rusească lipicioasă de pe plăpumioara Barbarei și pun cearșaful la Înmuiat În cadă, mă Întind pe podea lângă patul fetiței mele și Încerc să evaluez pierderile În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
facem baie În liniște Împreună, iar eu Îi pieptăn părul plin de afine. După ce găsesc o cămășuță curată, schimb cearșafurile și o bag pe Emily În pat, curăț cât pot de bine salata rusească lipicioasă de pe plăpumioara Barbarei și pun cearșaful la Înmuiat În cadă, mă Întind pe podea lângă patul fetiței mele și Încerc să evaluez pierderile În cazul În care Abelhammer este atât de supărat Încât renunță la serviciile prestate de Edwin Morgan Forster pentru Fundația Salinger. Un client
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Ani mai târziu, a devenit clar că Joseph Aloysius Reddy nu era bărbatul potrivit pentru o pasiune, și tot nu am putut să mă rup de el. De câte dovezi mai era nevoie? Prima, ziua În care a adus acasă cearșafurile În care dormise cu noua lui iubită ca să le spele mama. A doua, noaptea În care m-a dus În brațe până jos, Încă adormită, ca să-i spun polițaiului care se afla În sufragerie că el, Joseph Reddy, fusese acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
trezește telefonul. E Richard. Pare foarte enervat. Spune că nu găsește mingea de detergent pentru mașina de spălat. Paula a sunat că e bolnavă, iar În timp ce Ben alerga fără scutec, a avut loc un accident pe plăpumioară. Așa că a scos cearșaful și l-a băgat În mașină, dar nu găsește mingea. Îi spun că s-a prins probabil În cearșafuri și că ar trebui să caute În coșul cu rufe pentru călcat. — Unde e coșul cu rufe pentru călcat? —Coșul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a sunat că e bolnavă, iar În timp ce Ben alerga fără scutec, a avut loc un accident pe plăpumioară. Așa că a scos cearșaful și l-a băgat În mașină, dar nu găsește mingea. Îi spun că s-a prins probabil În cearșafuri și că ar trebui să caute În coșul cu rufe pentru călcat. — Unde e coșul cu rufe pentru călcat? —Coșul cu rufe pentru călcat e coșul plin de rufe de lângă masa de călcat. Rich, nici măcar nu mă Întrebi cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
suntem perfect mulțumiți. 21.40: Sus, Emily e Încă trează, dar cu privirea rătăcită de la oboseala zilei de azi. Îi e atât de cald, că și-a dat jos și plăpumioara, și cămășuța de noapte și acum stă Întinsă pe cearșaf, iar trupul ei răspândește o strălucire sidefie În Întunericul camerei. În ultimul an - oare chiar au trecut doisprezece luni Întregi de când a avut cinci ani? - burtica ei țuguiată de bebeluș a dispărut; burtica i se lasă și i se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Kate, Întreabă ea, ești În regulă? — Da, sunt bine. Paula, poți să dormi În camera de oaspeți sau În patul nostru - În timp ce rostesc cuvintele, Îmi vine-n cap că s-ar putea să fie doar patul meu, nu al nostru - cearșafurile sunt curate. Știu că-ți cer foarte mult, Paula, dar dacă ai putea să ai tu grijă de tot până mă-ntorc... Și spune-le, te rog, lui Emily și Ben că mami se Întoarce mâine cât de repede poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un deal bătut de vânturi dezlănțuite și eu trebuie să fiu acolo ca să fixez totul de pământ. Trebuie să fiu acolo. „Râul e lat, nu pot trece dincolo Și nici nu am aripi să zbor.“ Mă bag În pat, Între cearșafurile albe scorțoase, și-mi trec mâna peste trup. Trupul meu și pentru atât de mult timp trupul lui Richard. Cu acest trup te venerez. Mă gândesc când l-am văzut ultima oară. Când l-am văzut cu adevărat, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de la Dickinson Shop din New York. Verificat fonduri proiectate special pentru investiții În societăți cu angajați exclusiv femei. Gerry spune că e floare la ureche: „Fondurile etice sunt noua Viagra, Katie“. 22.27: Ben se scapă pe el În pat. Schimbat cearșafuri. Încercat găsit scutec. Unde sunt scutecele? 23.48: Sculat Momo Gumeratne din somn ca să vorbim despre posibilitatea ca muncitorii angajați de agenția de asistență din Sri Lanka la care ea lucrează În calitate de consultant să fabrice rame de lemn pentru case de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]