1,795 matches
-
La jumătatea lunii martie 1950, Bordeianu a fost mutat la camera 2-parter, împreună cu Oprișan și Iosub, dar și Ieronim Comșa ori Ion Munteanu, veniți din alte camere. L-au găsit aici pe 'Gioga' Parizianul, care era tot vânăt, învelit în cearșafuri ude, și care l-a îndepărtat ferm pe Mihai Iosub, venit să îl întrebe ce se întâmplase cu el. Singurii care au vorbit cu nou-sosiții au fost liderii camerei, îndeosebi Virgil Bordeianu, care a încercat să îl tragă de limbă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
scîndură, cabluri, curele împletite, vînă de bou. După bătaia la tălpi, te puneau să joci pe cîrpe ude, pentru ca tălpile să se dezumfle și să poată continua bătaia. După ce tocau pe tot corpul pînă cădeai în nesimțire, erai înfășurat în cearșafuri ude și urma bătaia pe răni deschise, peste plăgile mai vechi. Erau provocate cu predilecție durerile violente: te obligau să te bați cap în cap cu altul sau să te izbești singur cu capul de pereți pînă se umfla capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
verbal, bătaie organizată. Cu amară ironie este descris ritualul pedepsei regulamentare: "Ți se dădeau jos pantalonii, te întindeau cu fața la podea, doi soldați din trupele de pază te țineau bine de mîini și de picioare, ți se așternea pe fund un cearșaf ud, ca să se evite spargerea vaselor de sînge, după care începeau loviturile. Ție nu-ți rămînea decît să le numeri. Număratul și țipetele de durere erau contribuția ta personală la acest supliciu, modul prin care îți recunoșteai, de bună voie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
spre camera lui. Nici nu stă pe gânduri și intră fără să bată la ușă, prin- zându-l dezbrăcat cu o muiere frumoasă. — Cristian ! țipă din nou, de data aceasta șocată, și își pune mâinile la ochi. Iar Cristi trage repede cearșaful pe el și începe să râdă cu poftă. — Mii de scuze, Cristian, se aude vocea doamnei Apostolescu, care venise și ea îndată. Îmi spui și mie cine e doamna ? se răstește tipa goală, de sub cearșaf. Dar Cristi râdea tot mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ochi. Iar Cristi trage repede cearșaful pe el și începe să râdă cu poftă. — Mii de scuze, Cristian, se aude vocea doamnei Apostolescu, care venise și ea îndată. Îmi spui și mie cine e doamna ? se răstește tipa goală, de sub cearșaf. Dar Cristi râdea tot mai tare : — Nu tu, mamă, m-ai învățat să bat la ușă, să nu deran- jez ? Acum uite în ce situație te găsești. Tânăra admiratoare a fost condusă de doamna Apostolescu afară, iar Virginia a primit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fost aruncat era beznă și un frig care te lovea direct în oase. Iar uniforma de deținut era subțire ca o pijama de vară. Nu-i dăduseră nici ciorapi, nici căciulă, cum aveau alții. N-avea nici pătură, nici măcar un cearșaf, doar o nenorocită de saltea jegoasă într-un colț, pe un pat șubred, pe care l-a descoperit pipăind cu mâinile în gol, ca un orb. O saltea care puțea izbitor a urină și jeg, pe lângă mirosul înțepător de mucegai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ecou în mine, mă definea cumva, cel care eram acum, ceea ce devenisem, chiar dacă în același timp se transforma într-un simbol al perisabilității mele în această lume. După ce m-am terminat inspecția capilară, am ieșit din baie și am mângâiat cearșafurile Frette care îmbrățișau patul nostru masiv înainte de a stinge lumina. În timp ce coboram pe scara curbată, mi-a sunat telefonul mobil din buzunarul de la spate. După ce am aruncat o privire la ceasul Tank de la mână, am văzut că numărul celui care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
era imaculat. Confuză și impresionată, stafia se zgâia la vaza plină cu lalele proaspete care trona în mijlocul mesei din bucătărie. Marta era deja prezentă, făcându-și de lucru cu aparatul de cafea espresso Gaggia, în timp ce stafia mahmură, înfășurată în șicul cearșaf Frette plutea prin bucătărie, sprijinindu-și o clipă fruntea încinsă de frapieră (stafia observă cu amărăciune că era goală) înainte de a se prăbuși într-un scaun la masa rotundă din colțul îndepărtat al încăperii. Marta era o femeie trecută de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spuse de Robby. După vreo treizeci de minute am ieșit din baie și i-am spus simplu lui Jayne, care stătea în fața oglinzii inspectându-și coapsele (obsesia celulitei): - Dorm aici la noapte. N-am primit nici un răspuns. Rosa întinsese deja cearșafurile, iar Jayne, doar în tricou și chiloți albi, s-a strecurat în pat și s-a ascuns sub cearșaf. Stăteam în mijlocul camerei, lăsând Xanax-ul să-și facă efectul până când m-am simțit îndeajuns de calm ca să spun: - Vreau ca Sarah
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care stătea în fața oglinzii inspectându-și coapsele (obsesia celulitei): - Dorm aici la noapte. N-am primit nici un răspuns. Rosa întinsese deja cearșafurile, iar Jayne, doar în tricou și chiloți albi, s-a strecurat în pat și s-a ascuns sub cearșaf. Stăteam în mijlocul camerei, lăsând Xanax-ul să-și facă efectul până când m-am simțit îndeajuns de calm ca să spun: - Vreau ca Sarah să scape de chestia aia. Jayne întinse mâna după un scenariu care se găsea pe noptieră și mă ignoră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
primire un nou "director"... cortel cuartir àvilie curtea bisericei ariete berbece țârău izvor am luat trei chilii, fără culină. trei glăță pentru cuglărie chițorani guzgani clisă slănină, Un dărăb de chită cu clisă. a puțului chisăliță borș tendeu prosop lepedeu cearșaf fedeu pocriș tener farfurie laboș cratiță o cantă de apă oiagă garofă glajă sticlă crăiță regină la șah. crai Vitele cu clopote care se întorc de la pășune pe străzile curate și pietruite. La Ciangăi. Zsok Gergely: gospodărie cuprinsă. 25 jugăre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în ogorul mare și întins al colhozului. Nu departe, la ieșirea dintr-un salon al bolnavilor, am auzit glasul strident al unei asistente medicale care lua la rost, în rusește, o infirmieră: Dar ți-am spus ieri, Tasie, să schimbi cearșafurile de pe paturi, c-avem astăzi vizita unor oameni străini. Ne-am oprit în loc, rămași fără replică. Ne-am pătruns mai toți de neașteptata sintagmă oameni străini (ciujie liudi). Hai dragii mamei, că se face seară, și apoi aici am ajuns
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
militarii. Iar, când ieșeam, gheata era gheată, dată cu cremă, lustruită, pantalonul era cu dungă. Știți cum făceam dungile la pantaloni ? Știți ? I. A.: Cu banul. Ș. B: - Nu, nu, dungile la pantaloni ? Îi așezam, drept și-i puneam sub cearșaf, cu-o seară-nainte și dormeam pe ei și ieșea o dungă..., așa, ca s-arate a dungă, că altfel nu ieșeai pe poartă, când era duminica, să poți ieși în oraș. Deci, pe noi ne-a călit, efectiv, școala
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
francezi conduși de Gilberto Giron, la o fermă din apropiere de așezarea Manzanillo, a fost capturat, printre alții, episcopul Juan de las Cabezas. Atacul s-a petrecut noaptea și episcopul a fost scos din casă în cămașă și cu un cearșaf în cap, lovit și legat. Prizonierii au fost duși pe nava pirat, unde au rămas 8 zile, pe drum un alt prizonier "cedându-i Sfinției Sale" pantalonii! Întâmplarea a stat la baza primului poem scris în Cuba, "Espejo de Paciencia", al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cea mai mare parte prin ceea ce nu e. Gains ducea asta mai departe. Nu era doar negativ. Era În mod pozitiv invizibil - o vagă prezență respectabilă. Există un anumit gen de fantomă care nu se poate materializa decît cu ajutorul unui cearșaf sau a altei bucăți de pînză, care să-i dea contur. Gains era așa. Se materializa În paltonul altcuiva. Gains avea un zîmbet malițios, de copil, care contrasta În mod șocant cu ochii lui albastru deschis, bătrîni și fără viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe picioare". Nu se făcea baie bolnavilor aici, spălătoria având unicul scop de întreținere a lenjeriei. Lenjeria era relativ suficientă, dar în stare proastă; transferată de la alte instituții ale Epitropiei, de la spitale mai importante. Existau 56 cămășoaie și 56 fuste, cearșafuri, precum și 30 "oghialuri, toate rupte". Starea de igienă a bolnavilor era precară. Condițiile de dormit, proaste, lipsa unei băi, oghialurile greu de spălat, creau, probabil, promiscuitatea, care a impresionat atât de mult pe autorii amintiți anterior. Îmbrăcămintea bolnavilor poate fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
o situație a bolnavilor pe diagnoze și pe teritorii de apartenență. Inventarul cuprindea câte două halate și cămăși, "cămeșoaie", pentru fiecare bolnavă, unele din aceste efecte fiind în stare proastă. Fiecare bolnavă avea papuci, chiar mai multe perechi, câte 2 cearșafuri, fiecare pat având una sau două mindire în stare bună. Un bogat inventar de obiecte de cult, similar cu acela pe care l-am menționat la Ospiciul Golia, denotă caracterul mănăstiresc al ospiciului. Un preot slujea și împărtășea pe bolnavi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
scula din mâna lui sau să mă uit la microscop. La ce conțin io. Încercam să nu simt durerea. Există un anumit prag al durerii, dincolo de asta nu mai simți nimic. Parcă nici nu eram eu acolo, pe masă. Strângeam cearșaful, muchea mesei, scrâșneam. Îmi curgeau lacrimi fără să vreau, fără să le permit. Plâns involuntar. Ca și cum durerea aia a mea ar fi fost ceva firesc. Să te gândești la cu totul altceva. Așa îmi spuseseră și la anestezie, înainte de operație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
antipodul moral al soldatului brancardier Turcu Ion: simplu și curat la suflet ca Îngerii cei neștiutori de carte; credincios și Închi nat trebilor sale mărunte, dar cu ecouri și semnificații Îndepărtate; culegând răniții sau ținând țucalul bolnavilor și schimbându-le cearșafurile ude de sudorile fierbinți ale febrei recurente și ale tifosului exantematic; fără a crâcni și fără a se feri de gloanțe rătăcite, de care nu se temea, fiindcă nu-și buzu nărea răniții; și fără a se dosi de Moartea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
instrucțiuni. Operația urma să aibă loc la orele opt dimineața, Ticki însă mă anunță confidențial că le spusese alor săi că era vorba de ora nouă, pentru ca, atunci când vor sosi cu mașina, totul să fie terminat... Alice îmi dădu un cearșaf nou, dintr-o garnitură pe care și-o comandase Mihai în timpul din urmă și pe care o cususe Nicu E., fostul meu tovarăș de detenție, croitor de meserie și, de fapt, ultimul prieten al lui Mihai. Mă rugă ca înainte de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
comandase Mihai în timpul din urmă și pe care o cususe Nicu E., fostul meu tovarăș de detenție, croitor de meserie și, de fapt, ultimul prieten al lui Mihai. Mă rugă ca înainte de punerea în sicriu trupul să fie învelit în cearșaful acesta, căci tare mult se bucurase Buțu de noua lui achiziție, dar nu avusese parte de dânsa... Eu trebuia să mă prezint a doua zi la șapte dimineața pentru a lua contact cu specialistul și urma să plecăm împreună cu cele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
că, depășind un anumit grad de intensitate, chiar împotriva voinței mele, nu voi rezista pur și simplu din punct de vedere fizic, biologic. Noaptea am avut coșmaruri. Se făcea că pe aleile cimitirului Bellu manipulam corpul acela lung, împachetat în cearșaful albas tru și, conform datoriei pe care mi-o asumasem, îl tăiam felii felii cu un cuțit imens, ca pe un salam... A doua zi, bineînțeles, m-am trezit cu mult mai devreme și tot mai devreme am ajuns la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de trăit; ori de pe patul de suferință plecase direct "pe drumul fără întoarcere", la capătul căruia odată ajuns, trebuia să dea socoteală pentru faptele săvârșite aici, pe pământ. În ambele situații se proceda la schimbarea integrală a așternutului: perna, păturile, cearșafurile. Perna era bătută și aerisită, iar pătura întinsă pe sârmă, era supusă unui tratament similar. Salteaua care era destul de grea și voluminoasă era târâtă afară, urcată, cu un efort deosebit, sus, pe bara de metal și suporta rigorile acelorași operațiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Leu ne depășise din nou și de undeva, de foarte aproape, de la o distanță de 9-10 m, se auzeau lătrăturile puternice și insistente ale câinelui nostru salvator. Dar de văzut nu vedeam nimic. De la trei metri vederea era blocată de cearșafuri albe și mari de ninsoare, asemenea unor ecrane de film uriașe, spânzurate în fața noastră. Am ajuns. Iat-o pe mama! În sfârșit! O făptură umană abătută, încovrigată, ghemuită, sprijinită cu fruntea în zăpadă, stătea nemișcată, aparent moartă. La unison și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
posibil, urmele unui duș surpriză. Părinții noștri au ajuns repede și unanim la aceeași concluzie. Trebuia să ne mutăm din grajd. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. În ce condiții trăiam? Cum dormeam? N-aveam nici perne, nici cearșaf, nici pături. Nimic. Culcați unul lângă altul pe iarba adusă de tata puseserăm în loc de căpătâi o grămăjoară mai mare de buruieni. Cu capetele așezate la nivelul solului, inspiram din plin mirosul de urină fermentată și de bălegar putrezit, ceea ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]