2,949 matches
-
cu mai multă Îngăduință. Și poate cu un pic de menajament și ceva respect pentru lucrurile atît de triste care se Întîmplă În fiecare toamnă. De aceea cred că ar merita să vedem ceea ce va urma ca un fel de celebrare a Întristării pe care o oficiază natura. În locul nostru (și pentru rușinea noastră), natura se botează În cenuși. Căindu-se penitent și purificîndu se, natura Încearcă să merite reînvierea de după Încă o iarnă. Miercurea Cenușii este o sărbătoare catolică despre
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Covata crăpată nu se pune pe sine În valoare, nu și afirmă ostentativ vreunul din atribute. În umilința și discreția ei, ea se oferă doar, prin oglinda picului de apă scursă de pe streașină, pe care Încă Îl mai poate păstra, celebrării soarelui. Scena-n sine este ancestrală: existența permanentă sub streașină, recurgînd la recipiente uzate și hîrbuite, dezafectate de la utilitățile lor primare, a cîtorva captări de apă din resursele cerești este un obicei care face farmecul vechii gospodării țărănești. Și, așa
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
importantă linie de demarcație în teoria internațională modernă. O parte semnificativă a acestui capitol se va apleca asupra măsurii în care critica neorealistă a internaționalismului liberal poate fi susținută în perioada post-Război Rece. Argumentul lui Fukuyama nu este numai o celebrare a faptului că, în realitate, capitalismul liberal a supraviețuit amenințării marxismului. Acesta implică, de asemenea, faptul că neorealismul a trecut cu vederea "principala tendință macropolitică de pe scena politicii mondiale de astăzi: extinderea ariei liberale de pace" (Linklater: 1993: 29). Contestarea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care s-a lovit această pătrundere a Cărnii în Divin. Hotărârea din 787 este și astăzi o lege a Bisericii, care, sprijinindu-se pe ea, a putut înăbuși atacurile "celor fără imagini". Atei sau creștini, dacă am scăpat de exigențele celebrării caligrafice a lui Dumnezeu, după moda islamică, datorăm asta acelor "bizantini" despre care spunem cu atâta ușurință că discutau despre sexul îngerilor. Grație subtilității lor, flacăra ascetică nu a ars Occidentul. Întruparea, "imaginare de Dumnezeu", pregătise drumul. Ea guvernează distribuția
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mâna Demonului? Preluarea controlului asupra atelierelor însemna pentru Imperiu, ca mai târziu pentru primele puteri civile din Occident, însușirea unei pârghii decisive de hegemonie. Politica și teologia se amestecă inexorabil. Ce-i de mirare în faptul că, în zona noastră, celebrarea celui puternic trece întotdeauna prin punerea lui în imagine? Monede și medalii cu efigia Prințului. Statui ale împăratului, răspândindu-i, sporindu-i aura până la marginea imperiului. Prestigiu și supunere. Spărgătorii de idoli din secolul al IX-lea bizantin sau din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
desuetudine a insolitului pictural. E drept că "locurile fierbinți" ale artei contemporane se suprapun peste rețelele dominante ale informației mondiale (nu se inovează în Nigeria, Birmania sau Peru). Dar, într-o lume în care refuzul tradiției a devenit singura tradiție, celebrarea automată a noului se distruge singură. Frenezia pieței este un blocaj istoric. Înțelegem că, după arta "academică", reclamându-se de la trecut, și arta "modernă", care se reclama de la viitor, postmodernul aspiră să se bucure de o artă a prezentului care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
decât oricând, pe măsura nostalgiilor. Și aici stă dificultatea: e nevoie de o voință hotărâtă, de acum, pentru a le reînsufleți contururile, a le reda prestigiul, pentru că ambele au părăsit proza cotidianului și instinctivul pupilelor. Au devenit probleme de programare, celebrare, direcție, inspectare, reglementare. "Peisagiști" și animatori. Amenajarea teritoriului, Direcția parcurilor naționale, Delegația pentru arte plastice, protejarea siturilor, ministerele mediului și culturii. Înainte peisajul și arta erau trăite, acum sunt construite. Ca și cum și-ar administra o supraviețuire aplicată și atentă. Sfârșitul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fiecare dată în slujba unei mitologii și a unei puteri exterioare ei. În plus, creația contemporană a devenit prea mobilă, prea rapidă, prea fragmentată ca să mai servească drept liant al unei societăți. Circulația browniană a imaginilor pe piață dăunează imperativelor celebrării colective, care presupune lentoare și reculegere. Autosacralizarea imaginii sfârșește prin a aboli esențiala depărtare, depeizarea intimă, acea senzație de insurmontabilă distanță între opera totuși atât de apropiată și noi, pe care cu stângăcie o numim sentimentul sacrului. Ca și cum înmulțirea templelor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Iar conservatorul îi fură statutul de vedetă conservatului. Cum să separăm gustul hipertrofiat al acestor noi temple de acela, mai secret, al mormintelor? Punerea în spectacol a frumuseții de imemoriala pulsiune a morții? Este un fel de jubilație tristă în celebrarea bulimică a marilor și micilor maeștri. În morișca neoprită, iată întorcându-se, dar la o scară încă necunoscută, această acumulare indefinită de relicve, religie a Formei în care voracitatea estetică afișată ostentativ nu acoperă complet o fascinație juisoare a neantului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a preluat ștafeta; interzicerea Călugăriței lui Rivette, în 1967, provoacă revoluția din '68, dar mai ales atestă autoritatea socială a cinematografiei. Istoria succesivelor mecanisme de cenzură urmează pas cu pas ascensiunea și declinul eficacităților vizuale. La fel de revelatoare ar fi istoria celebrărilor, cealaltă față a reprimărilor. Epoca noastră este prima pasionată de manuscrisele autorilor, pe care le înconjoară cu toate îngrijirile, teoretice și materiale, și asta cu atât mai mult cu cât computerul înlocuiește pagina albă cu ecranul albăstrui acasă la scriitorii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
independente și departamente specializate în muzeele de artă contemporană (expozițiile de fotografii au trecut de la rubrica "timp liber" la rubrica "artă" în New York Times în 1975). În ziua când imaginile obținute prin scanare și rezonanță magnetică vor face obiectul unei celebrări instituționale, dublată de o apreciere comercială, medicina va fi găsit alte moduri de vizualizare a organelor. Ambiguitatea înnobilării imaginilor: nu marchează ea adesea schimbarea unei demnități pe o lipsă de interes? Primul din video-artă, Jean-Christophe Averty și-a dat seama
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și ascultă) înspre roata dharmei -, fie circumambulând, ca mișcare fizică a corpului în jurul unui „centru“ (exprimat fie prin templu, fie printr-un alt spațiu ori punct delimitat în geografia reală) sau ca rotire (de exemplu, în cazul dansurilor ritualice, de celebrare ori de meditație), fie circumscriind ori „încercuind“ totul. Oricât de curios și ciudat ar părea, acest ultim aspect se regăsește, „camuflat“ în profan (cum ar spune, probabil, Mircea Eliade), în dorința și năzuința „științifică“, de cunoaștere și abordare „sistematică“ - este
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ceilalți se face preponderent prin imagini 36 (se consideră că acestea sunt înțelese ușor și la fel de către toți, dar de fapt ele sunt importante surse de neînțelegeri, de conflict). În epoca negustorizării generalizate, în lumea europocentrată, individul este obiect al celebrării continue. Dar noi opunem, în loc să articulăm într-o nouă manieră, natura și cultura, corpul, socialul, politicul, etica în contextele concrete. Ar fi mai nimerit să căutăm a pricepe cu modestie și sfială felurile în care omul se formează, se transformă
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
ro/sectiune/la-singular-si-plural//caminul-cultural-si-cultura 216 G. Claisse, L'Abbaye des télémythes, Editura Aleas, Lyon, 1997. 217 Mimetismul cultural în manifestările și modul de gândire al tinerilor este ușor decelabil în ținuta lor vestimentară, în muzică și limbaj, dar și în celebrarea unor sărbători precum "Valentine's Day" sau "Ziua Dovleacului" (haloween) etc. 218 P. Freire, Pedagogie des opprimés, Maspéro, Paris, 1983; A. Kahn, Et l'homme dans tout ça?, Paris, Nil éditions, 2000. 219 R. Hoggart, La Culture du pauvre, Collection
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
9).Dar, dacă după intrarea prin „Ușă” ca „înviere” nu era și putereade a se face „fii ai lui Dumnezeu” ca „ieșire la pășune”, însemna cănu mai era credința apostolică. De aceea, Sfinții Părinți au așezat mărturisirea credinței apostolice după celebrarea Jertfei și Învierii Mântuitorului în cadrul Sfintei Liturghii și înainte de rugăciuneade invocare a Duhului Sfânt pentru „înfiere” în urma asemănăriicu Hristos prin „înviere”. De-a lungul Anului liturgic în care se ce-lebrează lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu în Hristos în între-gimea ei
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Duhul Fiului Săuîn inimi”, prin care credincioșii devin „fii” și-L pot invoca pe Dum nezeu ca „Tată” Galateni 4, 6. „Sfinte tare” era mărturisirea tărieineclătinate a lui Dumnezeu la care cheamă îngerii ca părtășie la de-săvârșirea Sa. Deci, celebrarea liturgică a Jertfei ca „Ușă” de intrarepentru „ieșirea la pășune” (Ioan 10, 9) are loc atât în cer, cât și pe pă-mânt prin împlinirea voiei Tatălui ca temelie a Împărăției Sale în Hristos: „pâine” de pe pământ pentru îngeri în cer
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
introducerea teatrului la Geneva ar constitui un flagel redutabil. Cu mult înaintea lui Artaud, el critică locul teatral instituțional pe care l-ar vrea dărâmat. Nu poate suporta țarcul în care sunt închise reprezentațiile teatrale. El își exprimă dorința pentru celebrarea unor sărbători civice, date, în veselie, în aer liber, după modelul jocurilor antice, așa cum le practicau grecii, sau după modelul defilărilor, parăzilor militare. El propune instaurarea unor jocuri moderne, unor concursuri sportive. În adunări mari de acest tip, în care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în cazul copiștilor organizați încă din secolul al XIII-lea, care ilustrau manuscrisele până la statutul de veritabile "picturi portabile", mai ales în cărțile de cult, prin care imaginile deveneau vizualizări ale cuvântului, "verb viu", cuvânt creator, iar cartea-obiect "actor al celebrării", "Dumnezeu însuși").533 Procesele de comunicare realizate în această artă narativă sunt operante atât între creator și public, cât și la nivelul interacțiunii personajelor, unde faptele și gesturile sunt subordonate schimbului verbal ori gestual (este adevărat că personajul susține replicile
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
unde cenzura universitară și patronajul coordonatorilor de lucrări sunt scăzute, zone denumite, din nevoia cauzei ideologice, "contra-cultură" (jazz, cinema, SF, romane polițiste etc.), "transferul de legitimitate" realizându-se prin simplul împrumut al tehnicilor "ritualizate" ale rutinei școlare, ale discursului de celebrare importat din câmpul culturii legitimate, prin "inflație lexicală cu referințe multiple", prin comparații cu cele mai ilustre nume (cutare personaj e beckettian, cutare își trage seva din Rabelais, Proust ori Céline etc.), care să stabilească o filiație între cultura savantă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
creștină în spiritul Evelynei Underhill, sau apoteoza figurilor de talia lui Washington (slăvit încă din timpul vieții, bătându-se monede cu efigia sa încă înainte de a deveni președinte, cu orașe care îi purtau numele, cu nenumărate sculpturi, poeme, tablouri și celebrări fastuoase care îi erau dedicate) sau Columb în SUA, împreună cu marele mit cuceritor al marșului spre Vest (care, în opinia lui Ellwood, îi trata pe nativii americani mai rău decât orice doctrină germană a lebensraum-ului). Varianta germană rămâne însă înscrisă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
până în anii '50, când regimul se instalase confortabil, se comemora mai ales moartea lor, pentru a se trage avantaje simbolice din tipul martirului, adânc înrădăcinat în cultura rusă (doar în epoca mai relaxată a lui Hrușciov s-a trecut la celebrarea nașterii) în plus, contribuia la "creșterea isteriei", care, afirmă autorii preluându-l pe Durkheim, este o condiție esențială a formării reprezentărilor colective. Odată cu moartea unui bolșevic considerat demn de canonizare, se crea mitul: se botezau cu numele lui orașe, regiuni
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
avea să intre în cărțile de istorie: — Nu e demn de caracterul roman să ne pierdem în lamentații. În liniștea mormântală păstrată de colegi, un singur senator reacționă disprețuitor: — Roma nu mai știe să facă deosebire între bocetele lașilor și celebrarea eroilor. Însă oamenii nu se lăsară înspăimântați. Printre strigăte și invocații, solemna alcătuire a cortegiului enorm, desele opriri sub presiunea mulțimii, următoarea pornire, cu greutate, ocupară întreaga după-amiază. Apusul timpuriu de ianuarie îi surprinse, și marile porți de bronz ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
El ridică mirat capul. — Chiar că ești ciudată. Un editor care nu vrea să vorbească despre cartea mea. Măi, măi, măi. Despre ce doriți să discutăm, domnișoară Eisner? Leigh era mulțumită. Călătoria la Curaçao împreună cu fetele nu fusese chiar o celebrare a logodnei ei, dar îi dăduse răgazul să pună la punct strategia ei cu Jesse. Știa că ea trebuie să dea tonul de la bun început și în mod ferm. Singurul mod de a o face era să dicteze ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mea americană Helen Wolff, am dat curs ocaziei de a-l vizita pe scriitorul Remarque în vila lui înțesată de antichități de pe Lago Maggiore. I-am povestit despre dușul scoțian al lecturilor mele opuse: pe de o parte mă fascinase celebrarea, de către Ernst Jünger, a războiului ca aventură și ca afirmare a bărbăției; pe de altă parte, verdictul lui Remarque cum că războiul îl transforma pe fiecare soldat într-un criminal mă pătrunsese, ca o spaimă, din cap până-n picioare. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
carte cu poze, așa se spunea despre noi. Nedespărțiți și destinați unul altuia, așa păream să fim și așa și eram: pe potrivă. Tu, deliberat mândră, eu cu o siguranță bine exersată. În imagini ce se schimbă repede, potrivite pentru celebrarea unei tinere perechi, ne văd uniți. În teatre din Est și din Vest, unde am trăit Cercul de cretă caucazian și Așteptându-l pe Godot, sau în cinematograful din Steinplatz, unde am văzut filme clasice franceze Hôtel du Nord, Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]