2,037 matches
-
modernistă, cântec al spiritului pur care conferă ordine și sens universurilor oglindite. Antiteza dintre aceste tipuri diferite de poezie se realizează prin imagini organizate în serii de opoziții: simboluri ale teluricului în prima strofă versus simboluri ale acvaticului și ale celestului în strofa a doua, preponderența imaginilor auditive mai întâi, contrastiv cu dominanta sinestezică a imaginilor din catrenul final, motivul instrumentelor muzi cale, substituit de motive orfice și cosmogonice. Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție și de limbaj ale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și existența. Lumea de jos, în care sunt iremediabil captivi, este asociată unor imagini semnificative, sugerând spațiul închis, boltit, al teluricului, al întunericului (Din umbra falnicelor bolți, umbra negrului castel). Contrastiv, planul cosmicuniversal este figurat prin imagini ce închipuie infinitul celest, spațiu al unei geneze continue, al lumilor ce izvorăsc din haosul primo rdial și pier în miezul de increat în care sălășluiesc Demiurgul și Hyperion. În antiteză cu lumea măruntă a fetei de împărat, lumile nepământene ale luceafărului sunt reprezentate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
încă din titlu - îl predestinează limitelor, sugerând circumscrierea întrun univers inferior (criptogama - specie de plante inferioare, ciuperci), dar și firea lui introvertită (gr. crýptos - ascuns, tainic, încifrat). Contrastiv, numele lui Enigel (engel, în limba daneză, înseamnă înger) reliefează aspirația spre celest, spre lumină. Deși mirele poienii este gata să se sacrifice pentru visul lui de iubire (Dacă pleci să culegi / Începi rogute cu mine), Enigel refuză „însoțirea“ cu spiritul gregar, inferior, alegând eulspiritual, care își sporește forța sub lumina tutelară a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
structurat ca monolog liric adre sat, în care pluralul persoanei întâi (deasupra noastră) desemnează perechea de îndrăgos tiți. Alături de motivul cuplului, prima strofă reunește motive specifice imaginarului poetic blagian, vizând cele patru elemente primordiale: Dumnezeu ca entitate eterică, soarele - focul celest -, pământul, iezerul sfânt. Schițând un spațiu de legendă, aceste motive se concretizează în imagini artistice vizuale și auditive, prin personificare (Ochi atot înțele gător), prin epitete (legendar, sfânt etc.), prin metaforă revelatorie (Ochi era iezerul). Toate aceste mijloace de expresivitate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
genuine ale limbajului, fiindcă numai din apele primordiale se poate ivi curcubeul poeziei. Prin metafora revelatorie a curcubeului se sugerează ideea frumuseții nepământene a creației ce reunește - întro formă perfectă - culorile diverse ale univer sului. În același timp, simbolul arcului celest figurează sublimarea în imaterial, reflec tarea în ficțiune, a realului. Versul final reprezintă, așadar, o definiție poetică, metaforică a poeziei, care reunește frumusețea și neființa, adică ficțiunea. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Rolul activităților de voluntariat în viața personală
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și prin opoziția semantică a verbelor: alții sugrumă vraja nepătrunsului ascuns / în adâncimi de întuneric / dar eu / eu cu lumina mea sporesc a lumii taină. Întregul enunț poetic dezvoltă câmpul semantic al conceptului de mister, exprimând tainele teluricului și ale celestului, ale vieții și ale morții prin negații repetate (nepătruns, nențeles, nențe lesuri) sau prin metafore sugestive: adâncimi de întuneric, întunecata zare, sfânt mister, taina nopții. În același timp, aceste figuri semantice sugerează forța creatoare a cunoaș terii poetice. Eul liric
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
expresivitate a vocii sale scripturale: "Am dezvăluit (nu inventat) astfel patru tipuri de structuri ritmice interioare, pe care le considerăm a fi de bază: ritmul mioritic (Doina, nota mea) prin care s-a realizat acordul dintre natura pământeană și divinitatea celestă, într-o incursiune verticală, stăpânită de calm, chintesențial și cumulativ, care se întâlnește acolo unde valorile se însumează și ele și unde se întâlnesc lirismul, epicul și dramaticul; ritmul manolic (Kamadeva, nota mea), cel prin care ființa poetică se răspândește
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
1930). I. Barbu era exaltat, frondeur, exploziv, vizual, retoric. UNIVERSUL POETIC Tudor Vianu a împărțit opera lui I. Barbu în trei etape: a. "parnasiană"; b. "baladescă" și de pitoresc oriental; c. "ermetică". În poeziile din prima etapă se întâlnesc nostalgii celeste (Lava), amintirea vitalismului orgiastic (Panteism), limbaj meditativ, melancolie, purificare prin contemplare, reculegere în fața rotației vieții și a morții (Marile Eleusinii), în care sunt relevate misterele existenței: "Nocturne bolți vor ninge, din slăvi, misterul lor,/ Ți s-o răsfrînge-n suflet tăria
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
uneori îmbietor, alteori neprielnic în raport cu fizionomia noastră. Caragiale preferă tovărășia oamenilor. În 1909 autorul îi scrie lui Zarifopol: „...mă călătoresc înapoi, spre casă, în Wilmersdorf, sătul de frumusețile naturii, ale cărei farmece nu le pot pricepe, dar ale cărei lacrimi celeste m-au răzbit până la măduva oaselor... Mă întorc în atelier, la halatul meu...“ (Vianu, Tudor: Studii de literatură română, Editura didactică și pedagogică, 1965, p. 348) Astfel se explică emigrarea sa către un loc de superioară civilizație urbană precum Berlinul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Clay man. Sabin Bălașa, Omul de lut 366 Ideea conform căreia moartea este un nou început și nicidecum un sfârșit apare frecvent în opera lui Bălașa, personajele sale se integrează, după existența dată, fie mediului terestru, fie celui acvatic sau celest. De altfel, o trăsătură esențială a poeticii suprarealiste este această libertate de exprimare, de aici și denumirea de ,,pictori ai mișcării veșnice". Blecher surprinde în acest prim tablou ,,senzația umană" care-l preocupă în mod deosebit: durerea tema multor picturi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
o influență sugestivă supraconștient motivantă asupra vieții fiecăruia (recunoscută ca fiind efemeră). Unii printr-o credință comună, membrii tribului trebuiau să se dovedească demni de strămoșii divinizați în speranța că după moarte vor putea fi și ei admiși în lăcașul celest. Imperativul etic supraconștient motivant și legat de imaginea strămoșului-tată divinizat, avea însă pentru omul primitiv al epocii animiste o semnificație foarte precisă. Animismul este credința în intențiile bune sau rele răspîndite peste tot în natură și proiectate în final în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
oportun de teologia creștină, a fost operată în modul cel mai laborios. A fost necesară o lungă perioadă latentă pentru a extrage gîndirea economică din discursul confuzional în care se amestecau totalitatea aspectelor vieții terestre și cîteva conjecturi asupra vieții celeste. Pe jumătate degajată de speculația filosofică, dar încă neinstalată deplin în raționamentul științific, gîndirea eco-nomică preștiințifică avea să adopte forma de economie politică, a cărei vîrstă de aur se întin-de de la Smith (ultimul economist moralist) la Walras (primul economist științific
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
distrus viziunea teleologică, holistă, asupra naturii umane, instituind o falsă moralitate, bazată pe principiul hedonistic (Bentham, Mandeville) sau pe imperativul categoric (Kant), pe reguli desacralizate, fructe ale umanului, expresie a unei viziuni raționaliste. Voința și rațiunea înlocuiesc telosul exterior, arhetipul celest, "martor în Cer" (Sohravardî). Crezîndu-se un "iluminat", omul redus la dimensiunea sa terestră devine un rătăcitor, mai bine zis un rătăcit. Unus-ambo devine un "încarcerat în Istoria unidimensională a evenimentelor empirice" (Henry Corbin). Așa-zisul iluminism este, de fapt, întunecime
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
greu /"29 sau "Dar iezerele unul lângă altul sute, / Când râd arhipelagurile lumii mute / Gheyserii lungi lumina descompun / Ca munții de cristal și alaun //"30. La Camil Petrescu forța orfică se convertește într-o axis mundi, prin care teluricul și celestul se contopesc: "Azvârle orgile planetei jerbe grele / De imnuri spre spiralele de stele.../"31 Extinzând comparația, Lapona Enigel se înscrie în paradigma eroilor solari, ca și cuplul Fred d-na T., plenitudinea lor sufletească devenind manifestă mai ales în prezența
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ideal, din paradigma lui Hyperion, în vreme ce Fred Vasilescu nu e altceva decât rivalul său terestru, care reușește să se înalțe și fizic, și spiritual, la înălțimea mentorului său. Cătălina ni se înfățișează sub două ipostaze (ingenua cu aspirații spre absolutul celest vs. femeia carnală, <<chipul de lut>>), având drept personaje simetrice pe D-na T. și Emilia.263 Din perspectiva interpretărilor noastre, Ladima este "pământeanul", în sensul imaginarului bachelardian, și prima personae a Autorului, în vreme ce Fred întrupează a doua personae, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
crucea. Si astfel poema se poate citi și În această grilă păgînă. Fata de Împărat a refuzat simbolul cristic, ratînd astfel și transcendența, căzînd cu beatitudine În brațele pajului, În non credință sau cel puțin devenind fidelă unei secte. Eroul celest suferă deci un botez in imensa cristelniță care este marea. Trecînd de proba acvatică, fiind acum domolit, potolit și avînd unul din Însemnele consacrării poate să se Înfățișeze fetei. Marea a spălat caracterul stelar. Apa are atributele nopții, ale golului
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
istoria religiilor și esoterismul creștin, iudaic și islamic erau subiectele de predilecție din lungile noastre conversații din casa Culianu, din casa mea din Țicău sau în plimbările la Repedea, Breazu sau Bârnova", își va aminti mai târziu Magistrul din "mahalaua celestă, Țicău"), orficii vizează reinstaurarea raporturilor ființei poetice cu lumea originară, arhetipală, în modalități doar în aparență diferite. Astfel, dacă Mihai Ursachi și Dan Laurențiu readuc în atenție îndeosebi substratul filosofic și religios, așadar ceea ce primul numește "esențele absconse, de extracție
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de sticlă prundul" (Narcis). Evanescența, iată, prin urmare, riscul major al acestui gen de reflectare narcisiacă, asumat însă fără preget într-un discurs care se va focaliza, cu aceeași obstinație, pe aceeași retorică grandilocventă a eului hiperbolizat, având acces la celest ("dar ridicând genunchiul nestins în alte sfere") și demiurgic ("poetul în haine de purpură"). Într-adevăr, volumele următoare de poezii semnate de Dan Laurențiu (Călătoria de seară, E.P.L., București, 1969; Imnuri către amurg, Cartea Românească, București, 1970; Poeme de dragoste
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
interiorități vulnerate atât de propriile angoase, cât și de excesul de violență pe care îl constată într-un univers aproape dezaxat. Poetul Doru Maximovici se așază, deloc întâmplător, într-un punct de hotar, între bine și rău, între teluric și celest, "între cinstita moarte/ și visata nemurire", pentru a-și putea exploata cu atât mai pregnant conștiința (limitei) umanului încarcerat "la apusul pragului/ dintre ființe/ acolo unde coroana de spini te face nemuritor", acolo unde "IUBIREA ȘI MOARTEA s-au cuibărit
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de scriitorul/ omul Doru Scărlătescu... Astfel, interfața poemelor din carte este asigurată de un discurs în întregime axat pe teme morale, subsecvente sacrului: raportul uman-divin sau creație-Creator, dialectica relației spinoase carnal-spiritual sau bărbat-femeie, erosul și logosul mundifer, în fine, ierarhizarea celestă ori cea terestră. Pe urmele lui Frazer, care vedea Biblia ca epopeea lumii, în care se regăsește "febra vieții (...) cu speranțele și bucuriile, cu suferințele și păcatele și durerea ei", autorul remarcabilelor Apocrife... textualizează, practic, etapele cele mai semnificative din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
divinitatea, fie creația, formă de alienare și moarte ("poem înstrăinat inel/ cu vârsta încrustată-n el//...// poem însingurat inel/ cu moartea încrustată-n el" (târfa cu sâni bezmetici din Târgul de nopți). Majoritatea poemelor scrise de Valeriu Stancu sunt crochiuri celeste sau parabole ale însingurării (chiar titlul unor poeme din Răstălmăcirea jocului). Eul scriptor al acestora se situează, de la bun început, în unghiul privilegiat care îi oferă posibilitatea de a (cali)grafia atât celestul accesibilizat (suburbiile cerului), cât și terestrul amorțit
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poemelor scrise de Valeriu Stancu sunt crochiuri celeste sau parabole ale însingurării (chiar titlul unor poeme din Răstălmăcirea jocului). Eul scriptor al acestora se situează, de la bun început, în unghiul privilegiat care îi oferă posibilitatea de a (cali)grafia atât celestul accesibilizat (suburbiile cerului), cât și terestrul amorțit de impietate, conservându-și amintirea nostalgic îndurerată a unui timp al beatitudinii și statorniciei. În cicluri precum noapte la persoana întâi din Agenția... , elegii boppardiene și triunghiuri cu pupila albastră din volumul cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nonconformism extrem (...) cât și previziunea în legătură cu destinul său tragic". Deghizarea metaforică ("să dau foc la narcise") a gesturilor de temeritate pe care și le asumă de la un punct încolo foarte tânărul poet este doar uneori eficientă. Dacă "îndrăzneala de lup celest" pe care și-o recunoaște, spre exemplu, în Florile sângelui, ar putea fi trecută cu vederea, accentele profetice în care este pictat tabloul nemulțumirii și chiar al începutului de nevroză colectivă dintr-un text precum Iron Maiden sunt imposibil de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
miazănoapte/ cu numele înfricoșat de EU,/ mi-a spulberat armata mea de aur;/ lumina casei mele, fecioară și soție,/ e roabă rușinată în cortul lui barbar" Prinsul etc.). Ci la faptul că, în tot ansamblul ei, poezia magistrului din "mahalaua celestă, Copou" apare, în același timp, solemnă și ironică, sobră și burlescă, substanțială și gratuită. Așa cum Mihai Ursachi poate părea "un poet deopotrivă frivol și extatic, galant și buf, cu accese simultane de patetism și histrionism, trăind parodia cu fast și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
evident, în aceste versuri, faptul că sursa neliniștii care i se insinuează, perfid, până îi cotropește ființa este chiar scindarea între angelic și demonic, după cum la fel de transparentă este speranța salvării prin scris: serafimul, unul dintre "atleții intermedierii" (Andrei Pleșu) între celest și teluric, deci între Dumnezeu și cópia lui infidelă, grea de păcate, este cel care îi mijlocește omului scrisul, ca acces altfel barat la realitatea suprapământeană, atât de îmbătătoare... În orice caz, da capo al fine, întregul ansamblu al creației
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]