6,376 matches
-
pantofi de-argint ... / Aprind, pe masă lampa, și iarăși mă dezbrac, // Mă clatină spre pat al insomniei pas - / În creierul meu plânge un nemilos taifas (Dormitând) lăsându-se doborât de galbenul pământiu al bolii sale, care îl petrece spre negrul cenușiu. Este un cenușiu care va începe să-i tulbure energiile telurice încă din 1914 și va culmina, șapte ani mai târziu, în anul 1921, secătuindu-l până în clipa în care își va dărui sufletul înaltului celest deusian. Suferința poetului este
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
că prin mintea multora dintre cei prezenți, fulgera întrebarea: oare criminalul se află printre noi? Maria, de o eleganță sobră, avea privirea pierdută printre oameni. Parcă ar fi dorit să sfredelească în sufletul lor, să caute până dincolo de orice gând cenușiu. - Sunteți aici, domnule comisar? zise, când îl văzu pe Dan Simionescu. - Nu se putea să lipsesc, Maria! Orice amănunt ne va fi de folos. Știu că nu este momentul, însă te-aș ruga, dacă ți se pare ceva sau cineva
PROMISIUNEA DE JOI (V) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351918_a_353247]
-
Anida- și m-am cuibărit pe ramul tău înflorit să-mi adorm dorul de tine aripa ta frântă cu aripa mea rănită au adunat un zbor uitat într-o toamnă fără ploi -te iubesc Anida- vântul și-a întins năframele cenușii peste glasul tău și eu nu mai aud cum mă chemi să-ți trezesc ploaia de nuferi pe care mi-o promiți de când a răsărit amurgul peste fruntea ta -ești frumoasă Anida- și cuvintele nu mai rodesc în stânca ce
ANIDA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352003_a_353332]
-
atât de zdrențuită și de ruginită! A întins o mână spre albastrul cerului, vrând parcă să prindă o rază de soare în pumnul de frunze și iarbă, ce mai păstra ca o taină visul verde! Un gând, ca o umbră cenușie, îmi șoptea înduioșat că cerșește. M-am apropiat, călcând sfios frunzele, fluturi agonizând, să nu le trezesc somnul adânc și clipa de inerție - ceasul pustiu ... Caut ceva mărunțiș agonisit cu grijă, în zilele senine, când visele germinau. Se uită la
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352369_a_353698]
-
ochi aprinși, arzând în ei beție de arome târzii și de culori vrăjite. Legănându-se înaltă și galbenă, pasul obosit în peregrinări spre mine-și îndreaptă. Zâmbind, mă sărută pe creștet, răvășită de gânduri ruginii și-mi șoptește cu glas cenușiu: Nu m-ai recunoscut?! Sunt toamna vieții tale. Mereu m-ai purtat în suflet, ca pe o muzică tristă, izvorâtă din amurg.” Am tresărit și aripile inimii... fâșii de lumină, s-au frânt. Și flacăra ce arde încă în mine
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352369_a_353698]
-
aterizat în Capitala de Nord care este Beijing, Orașul parcă nu se vedea. Mi s-a înfățișat sub forma tuturor străzilor asfaltate îngrijit, curate și a zidurilor mai înalte decât statul de om. Casele abia se ghiceau în spatele zidurilor semețe, cenușii. Îmi plăceau străzile tăiate în unghi drept pe cele patru laturi ale Palatului imperial, pitit și el după ziduri reci și anunțat abia prin turnurile de pază din colțurile patrulaterului. În schimb, străzile mi se păreau supra populate la orice
DIALOG CU CONSTANTIN LUPEANU – UNUL DINTRE CEI MAI PROLIFICI SINOLOGI AI LUMII de DOINA DRĂGUŢ în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/352290_a_353619]
-
se bucura de răsplata pentru lucrul bine făcut. Cât timp vor exista oameni asemenea celor cunoscuți la acest târg și alții asemenea lor, adăpați la școala tradițiilor și a respectului pentru muncă și corectitudine, putem fi convinși că în ciuda norilor cenușii și a furtunilor ce ar putea veni, identitatea materială și spirituală a poporului român va fi salvată și pământul românesc va înflori. Elena Trifan Referință Bibliografică: TÂRGUL DE SFÂNTUL ILIE, BUCUREȘTI / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1312
TÂRGUL DE SFÂNTUL ILIE, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352352_a_353681]
-
de verde, se moare de drujbă, Se moare de joagăr și de topor, Se moare-n altar în biserici la slujbă... Se moare pe mirști, pe câmpul pustiu, Se moare sub ape veind în puhoi, Se moare-n pământ curgând cenușiu, Se moare-n mizerii și munți de gunoi, Se moare-n petrol și în fier ruginit, Se moare-n cianură și-n gaze de șist, Se moare la urne pe-un vot măsluit, Se moare-n blestem iliesc și băsist
SE MOARE CU ŢARA – POEM MANIFEST de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352455_a_353784]
-
decât uneori, în vis, pași stingheri, așteptare și iar căutare, ba chiar, orbecăire în bezna care s-a așternut. Lumina iubirii s-a stins demult și cărările s-au înmulțit. Unde e cărarea cea bună? Acest spectru întunecat, sumbru, gri, cenușiu, îl însoțește pe poet, provocându-i gânduri amare. Toate acestea provoacă întrebări grele, care rareori găsesc răspunsuri: “Unde ești? Ce dor de ducă / Te-amețește și te-mbie? Ești doar vis? / Ești o nălucă / Ce-mi provoacă însomnie? // Unde ești
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
ȘI METAFORE Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1026 din 22 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Nouă kilometri taie genunchii munților între Piatra Neamț și Bicaz, până la Vaduri. În urma pasului răscolitorului munților, Calistrat Hogaș, urcă și coboară azi șarpele cenușiu al unei șosele pe care mișună ca furnicile mașini, într-o vervă ce tulbură tihna milenară a Moldovei. Sfârșitul de cale de la Vaduri e începutul unor cărări încolăcite printre casele care, oricât sunt de aspectate, după arhitectura de azi și
PREOTUL DORIN PLOSCARU. CLĂDITOR DE TEMELII ŞI METAFORE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352496_a_353825]
-
din 04 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului Drumul către Limassol Sfârșit de februarie 2011 într-un București încă înghețat și obosit de-atâta iarnă, cu zăpezi adunate-n grămezi pe marginea șoselelor, copaci cu ramuri încărcate de nea și clădiri cenușii sub lumina blândă a dimineții reci de sfârșit de săptămână. În drum spre aeroport număram orele ce mă despărțeau de întâlnirea cu Mădălina; nu îmi văzusem copila din vara anului trecut când a venit în țară pentru sesiunea de examene
CIPRU (1) – ŢARA ÎN CARE MITUL AFRODITEI ESTE ÎNCĂ VIU! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350492_a_351821]
-
suflet blând și liber, adevărat sau hoinar la care râul lumii aspiră ... Dar pot spune ca gândul este al asemănării tale ce cufunda tot restul de griji într-un val de calm și chipul tău se strecoară în memoria mea cenușie simplu că vârful unui tânăr palmier. (Oradea, 1Mai 2014) TU... Ripenso îl tuo sorriso, ed è per me come un'acqua limpida scorta per avventura tra le pietraie d'un greto esiguo specchio în cui guardi un'ellera i suoi
VIAŢA E FRUMOASĂ / LA VITA E BELLA (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350543_a_351872]
-
viu Și ne-mpinge, ne animă, Să salvăm al gliei fiu Contra celor ce-l oprimă... Eminescu este viu Și nu e mai mare stimă Pentru umbra din sicriu Decât dragostea infimă... Eminescu este viu Și cuvântul lui suprimă Viitorul cenușiu Și speranța o exprimă... Eminescu este viu Contra celor ce decimă Românismul plumburiu Prin trădarea lor sublimă... Eminescu este viu Contra celor ce deprimă Rima celor care scriu Patria cu ritm și rimă... Eminescu este viu În a vremurilor climă
EMINESCU ESTE VIU de ROMEO TARHON în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351319_a_352648]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ANII Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 341 din 07 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Anii Seara asta parcă este cenușie; Ți-am adus anume iar o poezie! În comod fotoliu o citește bine Când afară ninge și zboară patine. Ultimele-acorduri încă mai persistă, Cum în depărtări se-agită o batistă. Timpul nestatornic flutură aripa, Dar profund eternă strălucește clipa. În
ANII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351487_a_352816]
-
crâmpei de țară. Pierdute-n timp, tăcerile totale În urma lor se-nstăpânește vidul: Nici maiestatea, nici solemn-rigidul, Nici zâmbete la caldele urale. Hamletizează umbrele defuncte În binecunoscute monologuri, Învinse de uitate decaloguri - Poruncile cuprinse-n zece puncte. Pe stema princiară, cenușie, Nici cea mai slabă pată de lumină- Opacitate fermă și deplină- De-a fost ceva, nicicum nu se mai știe. Un cuib vestit cu faima lui apusă- Au dispărut și cronici și poeme, Și nu mai e nici cine să
UN CUIB DE NOBILI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350866_a_352195]
-
de groaza că toate eforturile-mi sunt inutile, și m-aș fi putut scufunda în orice clipă, prin urzeala mișcătoare de șerpi. Alteori, în vis, sunt atacată din toate părțile de tot felul de șerpi, uneori colorați în verde sau cenușiu, având dimensiuni înspăimântătoare. Se pare că experiența din copilărie și toate poveștile în care oamenii sunt atacați de șerpi m-au marcat pentru totdeauna, deși în realitate n-am fost mușcată niciodată de șarpe. Vorbele tatălui meu, “Să nu cumva
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
părinții de o nouă durere, ce ar fi fost adăugată în galeria vieții lor, deja plină de incomensurabilă suferință. Veneam dinspre sora mai mare, mergând pe strada îngustă, pe care căzuseră câțiva fulgi de zăpadă. Ningea cu niște fulgi mari, cenușii, amintindu-mi de jebelianul poem „Surâsul Hiroshimei”. Aud, din casele de pe lângă drum, țipete, chiote și urale: „A fugit Ceaușescu! Ura! Ura! Trăiască România!”. Credeam că nu auzisem bine, așa că - lipit de gard - ascultam știrile de la televizorul ce fusese dat la
GHEORGHE A. STROIA – A FOST ODATĂ ... 22 DECEMBRIE, ZIUA SPERANŢEI FĂRĂ CHIP de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350944_a_352273]
-
vestitorii, în umilă șoaptă. Peste lumea cea întinsă, aripile tale Fie-ne în veci lumina sfântă de pe cale, Iar pe-ai tăi copii iubiți, să-i primești, părinte, Căci îți cântă Leru-i Ler, azi și mai-nainte! Ninge, cu fulgi cenușii, ca în poemul lui Jebeleanu. Speranța rămâne fără chip chiar și după 22 de ani ... 22 decembrie 2011 Gheorghe A. Stroia Referință Bibliografică: EDITORIAL: Gheorghe A. Stroia - A fost odată ... 22 decembrie, Ziua Speranței fără Chip / Gheorghe Stroia : Confluențe Literare
GHEORGHE A. STROIA – A FOST ODATĂ ... 22 DECEMBRIE, ZIUA SPERANŢEI FĂRĂ CHIP de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350944_a_352273]
-
Scriitori > 1. ÎN NOAPTEA DE CRĂCIUN 2. DUMNEZEU SURGHIUNIT Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 722 din 22 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului În noaptea de Crăciun românii plâng Nefericiți când pe-al lor chip își pun Un zâmbet cenușiu și gol când strâng În gând ființe dragi sau un prieten bun. În noaptea de Crăciun se risipesc Pentru un an întreg dureri și dor Pentru românii care le lipsesc: Cei vii de-acasă, sau plecați, ori morți. În noaptea
1. ÎN NOAPTEA DE CRĂCIUN 2. DUMNEZEU SURGHIUNIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 722 din 22 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351571_a_352900]
-
în loc,sau în aceleași locuri,rămânând într-o monotonie de superficială varietate și de repetare a câtorva”leit-motive”,care nu reprezintă nici un progres real,sau adevărată schimbare. Este o nesăturare infinită în monotonie. Este o infinitate de platitudini,o infinitate cenușie a acelorași câteva sunete repetate mereu în mod alternativ.” 6 Ei bine, parabola despre care vorbim se încheie atât de frumos când stăpânul spune slujitorului: „Ieși la drumuri și la garduri și silește-i pe toți să intre, ca să mi
DESPRE OMUL DE ASTĂZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE IISUS HRISTOS, (POST)MODERNISM, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351450_a_352779]
-
numeam intre prietene sau în gând. Mi-am cerut scuze. O imprudență. -Îmi place, să-mi zici pe nume. Am să-ți spun, D.. Nu-ți fie teamă! Sunt aici, mi-a șoptit încurajator. Pentru glasul și ochii aceia adânci, cenușii, mă duceam la naiba cu mama elicopterelor. Mă ținea de mână, îl strângeam cu teamă. Dar a meritat. Zona survolată înfățișa un peisaj divin. El îmi explica totul, îi făcea plăcere, eu nu auzeam decât timbrul vocii lui. Îmi vâjâiau
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
ușurare. Aerul era plin de electricitate, prezența lui făcea să-mi alerge sângele prin vene, pulsul o lua razna. Camera era luminată doar de lumânările din sfeșnicele așezate pe masă, iar flacările se reflectau în ochii lui enigmatici...acel albastru cenușiu atât de rar întâlnit. -Dansăm? -Am omis, să-ți spun astăzi...nu știu tangou...deci este o provocare și pentru mine. -Vom vedea ! i-am simțit brațul în jurul mijlocului. Melodia era ca nopțile de vară latino-americane...Alunecam pe marmura lucioasă
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
Cișmigiul înnegrit care de-abia se zărea de praful ridicat în slăvi de bombele căzute peste clădirile din apropiere. Capul lui Praporică stătea ca un trofeu al ignoranței și-al absurdului înfipt în grilajul gardului cu ochii spânzurați pe cerul cenușiu. Se făcuse liniște, parcă tot orașul intrase în pământ...Ce căuta el aici? Să fie Leu al dracului că el îl pusese la cale să vină în București! El , țăranul care-și muncea pământul liniștit, alături de nevastă și de copii
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
-l port cu umilință /ajutând lumea să treacă prin altă poveste/ deși mă poticnesc spre finalul sfârșiturilor / fără s-arunc vina pe nimeni.”. Cînd trece la proză poetică, Aurel Avram Stănescu deține taina fabulosului poetic:« am călărit împreună armăsarii norilor cenușii până au fugit înnebuniți de zările sângerii curățând umbrele și ochii zânelor cu dantelării de alpaca. » Pentru a-i înțelege esența profund-spirituală, trebuie să-l pomenim aici pe Saint-John PERSE: “Ô toi, désir, qui vas chanter...”. Si replica poetului Aurel
ABSTRACŢIUNI CANTABILE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351694_a_353023]
-
Ca o gloată de săraci După gratii, la ferestre Cerșind morților colaci... Și-al poeților mic fiu De-aș fi fost, poet eu însumi, Să nu văd și să nu știu M-aș fi înecat în plânsu-mi Ca un Mureș cenușiu, Ca un Someș și-o Târnavă, Ca un Olt învolburat, Ca un Prut de mâl și lavă, Ca un Nistru închegat Peste țara mea bolnavă. Referință Bibliografică: Eminescu sau Nichita / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 714, Anul
EMINESCU SAU NICHITA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351706_a_353035]