2,002 matches
-
cel mai mare papagal pe care l-am văzut vreodată. — Tu nu știi cum stau lucrurile. E foarte greu să faci numai teatru. Nu-ți dă nici naiba fonduri să pui un spectacol dacă n-ai relații. Așa că, decât să cerșești din poartă-n poartă, preferi să te implici În niște proiecte oarecare, finanțate de naiba știe cine și pentru ce. Au apărut pe undeva niște fonduri. Europa, guver- nul româniei, diverse fundații au devenit dispuse să dea bani publici ca să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un pește olandez. Voiam să iau autobuzul să mă duc acasă, când un cerșetor de pe marginea drumului a sărit la mine cu cuțitul. — Îl cunoșteai ? l-ai mai văzut vreodată ? Șaman 113 — Nu... Stătea acolo, pe marginea străzii, cred că cerșea. Îți amintești cum arăta ? — Avea o claie de păr Încâlcit În cap. Și mirosea foarte urât când am trecut pe lângă el. A urină. Când m-a lovit a scos un fel de grohăit... — Ce poveste stranie, comentă Grasu’. Cât timp
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cel mai mare papagal pe care l-am văzut vreodată. — Tu nu știi cum stau lucrurile. E foarte greu să faci numai teatru. Nu-ți dă nici naiba fonduri să pui un spectacol dacă n-ai relații. Așa că, decât să cerșești din poartă-n poartă, preferi să te implici în niște proiecte oarecare, finanțate de naiba știe cine și pentru ce. Au apărut pe undeva niște fonduri. Europa, guvernul româniei, diverse fundații au devenit dispuse să dea bani publici ca să se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
foarte ciudat... un pește olandez. Voiam să iau autobuzul să mă duc acasă, când un cerșetor de pe marginea drumului a sărit la mine cu cuțitul. — Îl cunoșteai ? L-ai mai văzut vreodată ? — Nu... Stătea acolo, pe marginea străzii, cred că cerșea. Îți amintești cum arăta ? — Avea o claie de păr încâlcit în cap. Și mirosea foarte urât când am trecut pe lângă el. A urină. Când m-a lovit a scos un fel de grohăit... — Ce poveste stranie, comentă Grasu’. Cât timp
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nerăsuflate. apoi ies prefăcîndu-mă că n-am găsit ceea ce voiam să cumpăr. Prefer din ce în ce mai mult cartierele sărace, zonele insalubre, străzile din imediata vecinătate a zonelor industriale. mi se pare că acolo sunt acceptat mai ușor. nici nu știu cum am ajuns să cerșesc. La început m-am simți oribil, dar acum m-am obișnuit. mă instalez în piețe sau în fața marilor magazine și aștept cu o gamelă întinsă. am grijă ca în gamelă să fie deja două sau trei monede. Cerșesc fără să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ajuns să cerșesc. La început m-am simți oribil, dar acum m-am obișnuit. mă instalez în piețe sau în fața marilor magazine și aștept cu o gamelă întinsă. am grijă ca în gamelă să fie deja două sau trei monede. Cerșesc fără să spun vreo vorbă, privesc doar în gol și din cînd în cînd agit monedele din gamelă. „mai spală-te și tu”, îmi spune Vocea. „Cum vrei să primești un ban cînd miroși atît de urît ?” Dar eu nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pun acolo unde poate fi folositor țării. Însă cu ce trăiește tânărul, dacă e orfan, are funcție? - Nu. Are ceva avere de la părinți! - Frumos, frumos. E foarte cuminte când părinții se îngrijescde copiii lor, ca să nu rămână pe drumuri să cerșească pe la ușile altora. Iată, răposatul s-a îngrijit și a lăsat domnișoarei avere frumoasă, case bune. Toți lăsară din nou capul în jos. Otilia se scuză că nu se simte bine și se ridică să plece. Pascalopol îi ceru învoirea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vreo cincizeci de bărbați bărboși, numai zdrențe, care începură să huiduie și să lovească cu picioarele în burțile animalelor. Se făcu o învălmășeală cumplită. Zadarnic băteau clopotele tocmite. Fratele mortului se ridică pe trotuarul de pământ și începu să răcnească cerșind mila mulțimii: - Frați creștini! Nu intrați în păcat! - Voi sînteți frate cu dracu, nu cu Dumnezeu! strigau femeile, înghesuindu-se spre ușa fărâmată a dricului, prin care bărbații traseră afară sicriul din scânduri ieftine. - Fraților, ce vreți să faceți, fraților
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
acum. Și acest totdeauna e toată lumea înainte de nașterea ta. Nu-i tristețea amintirea vremii în care n-am fost? Paloarea ne arată până unde corpul poate înțelege sufletul. Întinderile cerului îmi vor ajunge să peticesc o inimă zdrențuită? Sau să cerșesc și pe ale pămîntului? - Ca și cum ele ar mai avea ce acoperi dintr-un suflet născut îngropat! Ați privit marea în momentele ei de plictiseală? Parcă-și agită valurile din scârbă de ea însăși. Le trimite să nu se mai întoarcă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pulsul. Elementele care definesc boala: excesul conștiinței; paroxism de individuație; transparență organică; luciditate crudă, energie proporțională "pierderii"; respirație în paradox; religiozitate vegetativă, reflexă; orgoliu visceral; vanitate rănită a cărnii; intoleranță; delicatețe de înger și bestialitate de călău. Un Dumnezeu care cerșește la poarta Raiului pare a fi orice bolnav. De altfel, nu e ca și cum s-ar fi infiltrat în fiecare din celulele lui un paradox? Boala este o stare de inspirație a țesuturilor, o manie de grandoare a cărnii, un patos
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
blesteme? Și voi, obiecte fără suflet, de ce nu urlați soarta vrăjmașă a sufletului? Sau vreți să moară rostogolindu-se pe voi, pe voi care nu cunoașteți frica de a deveni obiect? Și nici o stâncă nu zboară spre bolți ca să-ți cerșească îndurarea! Pe vremuri, lucrurile se rugau pentru muritori și mările deveneau furioase pentr-un suflet. Azi, toate mor și stelele nu mai cad în mări și mările nu se mai reped spre stele. Doar sufletul îți mai înalță agonia spre
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Mâinile palide sânt un leagăn în care îți suspini viața. Femeile nu ni le-ntind decât ca să plângem în ele. Ceața e neurastenia aerului. Acele glasuri din afunduri, pentru care ți-ar trebui accentul unui Iov asasin... Ce înger nebun cerșește cu flașneta pe la o inimă fără porți? - Sau m-am dezlipit din suferința lui Dumnezeu? În fericirea și nefericirea în dragoste, cerul, de-ar fi de gheață, n-ar putea domoli beția răzvrătită a sângelui. Moartea-l încălzește și mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
banale, cu simțiri muieratice, cu șoapte echivoace, vezi acele femei cari li răspund prin ochiri voluptoase și mișcîndu-și buzele - vezi! împrejurul acestui instinct se-nvîrtește viața omenirei... Mâncare și reproducere, reproducere și mîncare!... Și eu să cad în rolul lor?... Să cerșesc o sărutare? Să fiu sclavul papucului tău, să tremur când îți vei descoperi sânul... sânul care mâni va fi un cadavru, și care după ființa sa este și astăzi? Să mă frizez ca să-ți plac, să-ți spun minciuni ca să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zefirilor și cu aiurirea frunzelor. Privește-ți-i acei tineri cu zâmbiri banale, cu simțiri muieratice, cu șoapte echivoace - vezi acele femei voluptoase mișcîndu-și buzele, - vezi! împrejurul acestui instinct se-nvîrtește viața omenirei... Și eu să cad în rolul lor?... Să cerșesc o sărutare? Să fiu sclavul tău, să tremur când îți vei descoperi sânul... sânul care mâni va fi un cadavru și care, după ființa sa, este și astăzi? Să-ți spun minciuni ca să petrec mintea ta ușoară, să mă fac
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
banale, cu simțiri muieratice, cu șoapte echivoace - vezi acele femei cari li răspund prin ochiri voluptoase și mișcîndu-și buzele, - vezi! împrejurul acestui instinct se-nvîrtește viața omenirei.... Mâncare și reproducere, reproducere și mîncare!... Și eu să cad în rolul lor?... Să cerșesc o sărutare? Să fiu sclavul papucului tău, să tremur când îți vei descoperi sânul... sânul care mâni va fi un cadavru și care, după ființa sa, este și astăzi? Să mă frizez ca să-ți plac, să-ți spun minciuni ca să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cel îngropat și ochii cei morți a unei fete nebune - nebune de amorul tău - zdrobite de iubirea ce i-o impusese natura, de iubirea pentru bătrânul ei tată. Tata bolea, eu nu puteam câștiga nimic. Ce eram să fac? Să cerșesc, aș fi roșit. M-am vândut dar. Cu - acest mijloc am căpătat bani mulți, prea mulți încă - căci tata a murit. Să-ți descriu ce-am simțit după ce l-am înmormîntat? De câte ori am cugetat să mă duc la tine, să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
deșeurile rămân un potențial activ mult timp după ce investiția s-a încheiat. În istoria multimilenară a exploatării aurului din Munții Apuseni, externalitățile pozitive nu s-au înscris într-un registru generos cu localnicii. Deviza acestora, „Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă în poartă”, descrie un adevăr cunoscut și ca „blestemul aurului”, noțiune care, în condițiile secolului XXI, înseamnă acumularea entropiei: deșeuri, degradarea terenului, muncă grea pentru vehicularea unor cantități mari de materie primă, substanțe periculoase pentru sănătatea oamenilor. În
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
era că nu mai sunt ciuperci: grupuri numeroase de oameni săraci „bătătoresc pădurea” în căutarea de ciuperci și fructe de pădure. „Vedeți dumneavoastră, necazul nu este numai pentru mănăstire, dar și pentru animalele pădurii. Înfometați, urșii ies la drum și cerșesc de mâncare, păsările nu mai găsesc fructe iarna. Și nu știu cum să spun - că nu am o explicație -, dar și ierburile de leac, de care tot eu sunt responsabil în cadrul mănăstirii, sunt din ce în ce mai rare...” În acest ultim exemplu, o soluție în
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
controleze dacă acestea nu i s-au fript la focul sacru al miracolului. Catarinella a mers zile-n șir la San Giovanni Vecchio ca să aprindă câte-o lumânare. Își lovea pieptul, îngenunchia într-un ungher aproape întunecat al bisericii, și cerșea împlinirea unei minuni: ia-l printre păstorii tăi, Maică Precistă, și-am să-nchid ochii mulțumită. Când în cele din urmă muri, în fața coșciugului Giandomenico se întrebă de ce Maica Domnului împlinise dorința unei biete femei care în schimb îi făgăduise
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
din hârdăul cu nevoi. Ori erai silit să bei apă, dar nu de oricare, ci un fel de saramură grunjoasă care îți sugea apa din oase până le lăsa ușoare, ca scheletul unei păsări. Încât, peste voința ta, ajungeai să cerșești apa pe care o refuzaseși. Nu era un fel de a trăi, dar, din păcate, din asta nici nu se murea. Unii au căutat să se sinucidă lovindu-se cu capul de zid. Vedeai, ici-colo, meduze roșii, lipite de pereți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
doi, spuse Coltuc. N-am alți prieteni... — Prietenie, apăsă lung Fane Chioru. Am și uitat de când n-am mai auzit vorba asta... La urma urmei, nici nu știi cine e mai vrednic de milă. ăla care dă sau ăl’ de cerșește... ? — ăla care dă, îl lămuri Ologu, are și el de cerșit de la altul. Și apoi : Dacă stau bine și mă gândesc, suntem o gașcă nu chiar de colea. Nu-ți sare banul din buzunar la olog, dai de ciung. Și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
largi, cu ochii spre cer. Coltuc încropi și el cu limba trei cruci în cerul gurii. — Eu nu mă duc la biserică, zise flăcăul. Mergeam, când eram mai mic, dar lumea se uita urât la mine, credea că intru ca să cerșesc. Și atunci i-am zis soru-mii că mai bine nu... — Asta așa e, încuviință Ologu. Betegii se opresc în prag. În biserică au dreptul să cerșească doar oamenii cu două mâini și două picioare. Și ce mai cerșeală... ! — Eu nici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
eram mai mic, dar lumea se uita urât la mine, credea că intru ca să cerșesc. Și atunci i-am zis soru-mii că mai bine nu... — Asta așa e, încuviință Ologu. Betegii se opresc în prag. În biserică au dreptul să cerșească doar oamenii cu două mâini și două picioare. Și ce mai cerșeală... ! — Eu nici nu trebuie să merg la biserică, adăugă orbul. Pentru mine peste tot e biserică. Și lumânări la ce-mi folosește să aprind ? — Lumânările nu sunt pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
osteniră să povestească, socotind că flăcăul o va face de-a fir-a-păr, nu acceptară decât câte o felie de pâine muiată în ulei și se depărtară cu țopăiala unuia și încetineala celuilalt, sporovăind despre păcatele acestei lumi pe care ei, cerșind, trebuie să le ia asupră-le. Fata amestecă spirt în apă caldă și, mai degrabă tamponând decât ștergând, ca să nu-i provoace alte dureri, muie cojile de sânge uscat și îi curăță obrazul. Rănile rămaseră dezvelite la colțurile buzelor, la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e lovit cu leuca. Zi-i, ciorane ! Faraon încuviință numaidecât și plecă să caute în cabină. Calu se întoarse către Pârnaie : — Voi nu ieșiți cu nimic pe interval ? — Noi nu suntem cerșetori ! i-o întoarse acesta. — Da’ cine zice că cerșim ? necheză Calu. La teatru te duci și plătești. Aicea plătești numai dacă-ți place. Nu dai banii înainte... — Ba io zic c-ar fi mai bine așa, sări Marchiza. — Zi-i una de inimă albastră, interveni Bunelu. Faraon strânse de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]